Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
După protestele masive de la începutul lui 2017 am auzit mulți cunoscuți plângându-se că protestele sunt inutile, că nu produc efecte, că „ăia oricum fac ce vor”. Există curente mari ale istoriei contemporane a României care arată că protestele nonviolente au produs efecte majore, însă sunt evenimente de anvergură pe care nu mă simt calificat să le analizez, cu atât mai puțin într-un articol. Aș vrea în schimb să vorbesc aici despre o speță particulară, ușor de urmărit pe Internet.
La finalul anului 2017, Radu Gavriș era comisarul șef al Serviciului Omoruri din București: practic orice crimă la București ajungea pe masa lui. La finalul lunii decembrie 2017, Gavriș a reacționat public în privința propunerilor de modificare a codurilor penale inițiate de PSD-ALDE. Evaluarea lui a fost una pur tehnică, fără conotații politice – și nu poate fi spus că-i lipsea calitatea să ofere o astfel de evaluare.
O mică pauză aici. Modificările respective erau dezbătute în Parlament de o comisie specială condusă de Florin Iordache. În România, Parlamentul reprezintă legislativul, una dintre cele trei puteri independente ale oricărui stat democratic modern – celelalte două sunt executivul (guvernul) și justiția. Poliția Română este subordonată Ministerului Afacerilor Interne, parte din executiv.
Avem așadar o situație interesantă: legislativul dezbate niște legi care afectează direct activitatea celorlalte două puteri independente ale statului. Legislativul este prin natura lui puternic politizat, executivul ar trebui să fie moderat politizat, iar justiția deloc. Executivul ar trebui să fie moderat politizat pentru că, deși este ales politic, un executiv are nevoie și de oameni competenți, capabili să execute. Prin urmare, într-un context normal, într-o țară în care legislativul are cu adevărat interesul onest de a îmbunătăți legislația, propunerile și apoi dezbaterile unor modificări legislative care afectează atât de profund activitatea celorlalte două puteri ar trebui să aibă loc cu foarte mare delicatețe, transparență și implicare a reprezentanților tuturor puterilor, iar orice formă de feedback ar trebui să fie binevenită. Iar feedback-ul tehnic din partea unui om care lucrează zi de zi cu uneltele pe care le imaginează legislativul ar trebui să fie considerat neprețuit.
Ce s-a întâmplat în fapt este un pic diferit de cazul ideal. Florin Iordache, senator PSD de Caracal, a fost deranjat de observațiile lui Gavriș la adresa modificărilor pe care le „dezbătea”, așa că a solicitat șefului de partid, Liviu Dragnea, deputat PSD de Teleorman, să-i transmită o rugăminte doamnei Carmen Dan, senator PSD de Videle și simultan ministru de interne (pentru că la noi se poate ca aceeași persoană să activeze în două dintre puterile chipurile separate). Rugămintea, evident, era să-i închidă gura omului din teritoriu care-și permite să critice o modificare legislativă aflată în dezbatere. Pentru că, nu-i așa, este complet iresponsabil să dezbați atunci când are loc o dezbatere! În timpul dezbaterii stăm liniștiți la locurili noastre, cu ciocul mic.
Doamna Carmen Dan, evident, a onorat rugămintea șefului de partid, așa că la câteva zile după declarația domnului Gavriș de la finalul lui decembrie 2017 s-a delimitat public de declarațiile domnului Gavriș și i-a sugerat să-și țină gura. Domnul Gavriș nu s-a lăsat intimidat și a revenit cu un interviu câteva zile mai târziu în care a explicat, cu subiect și predicat: „În viitor, dacă aceste modificări vor rămâne în forma aceasta, vor fi autori de omor, tenativă de omor, viol, pedofilie, care fie nu vor putea fi prinși, fie dacă sunt identificați nu vor putea fi probați, cu toată bunăvoința și munca pe care o să le depunem”. Doamna Carmen Dan a luat o pauză de sărbători, însă la începutul lui ianuarie 2018 a cerut de-a dreptul demisia domnului Gavriș, folosindu-se de scandalul polițistului pedofil care tocmai izbucnea. Nu de alta, dar instituțional nu-l putea demite cu de la sine putere – numai prim ministrul are această atribuție.
Până aici am constatat două ciudățenii ale guvernării PSD-ALDE din mandatul curent: o lipsă completă de considerație a legislativului în contextul dezbaterii unei inițiative legislative care afectează considerabil activitatea celorlalte două puteri (și mai sunt și un subiect public deosebit de delicat), plus o interferență grosolană pe linie de partid între două puteri presupus independente. Nu am discutat însă deloc despre competența profesională a domnului Gavriș – la urma urmei, ar fi de înțeles să te folosești de un context politic și de un scandal oarecare ca să mai scapi de merele putrede din ogradă. Să vedem deci cât de competent este Radu Gavriș.
În urma sugestiei doamnei Carmen Dan în privința demisiei domnului Gavriș au apărut reacții de solidarizare cu acesta din urmă. Marian Godină a reacționat aproape imediat cu un mesaj de solidaritate pe Facebook, menționând mesajele de susținere venite de la sute de polițiști. Procurorii de la Parchetul Capitalei au contrazis imediat acuzațiile doamnei Carmen Dan pe baza cărora solicitase demisia lui Radu Gavriș. Și-a afirmat susținerea chiar și unul dintre subordonații domnului Gavriș, sub protecția anonimatului (ceea ce arată că mesajul era sincer). Dar poate cea mai elocventă luare de poziție a fost cea a Sindicatului Europol, care a publicat pe Facebook un mesaj de solidaritate conform căruia Radu Gavriș „este unul dintre cei mai apreciați polițiști români, structura pe care o conduce având zero cazuri de crimă cu autor necunoscut.”
Se cuvine o a doua paranteză: cât este de remarcabilă performanța Secției Omoruri din București de a identifica toți autorii crimelor din oraș? Conform Raportului de Activitate al Ministerului Public pe 2018 (pagina 122), numărul cazurilor de omor cu autor necunoscut, la nivel național, a evoluat după cum urmează:
Aceste cifre ilustrează eficiența poliției – mai puțin a Parchetului și aproape deloc a judecătorilor; dacă sunteți curioși, găsiți în raport și cifre care vorbesc despre activitatea și eficiența justiției, însă identificarea autorilor este principala atribuție a activității polițienești. Observați panta îngrijorător ascendentă care începe în 2014-2015, însă se consolidează cu valori record din ultimul deceniu în perioada 2016-2018. Aici se vede deprofesionalizarea poliției prin măsuri în cel mai bun caz incompetente, iar în unele cazuri deliberat criminale, așa cum a fost încurajarea pensionărilor anticipate.
Altfel spus, vedem în cifrele de azi cum s-au adeverit luări de poziție de la vremea respectivă, așa cum ar fi avertismentul din ianuarie 2016 al lui Constantin Mandache, președintele Sindicatului Național al Agenților de Poliție Cluj: „40-50% dintre polițiștii care lucrează în prezent la IPJ Cluj se pensionează în 2016 și 2017, rămânând la posturi doar 30-40% din totalul necesar […] Nu doar în Cluj sunt probleme. Probleme sunt peste tot. […] Urmează să intre în Poliție toți proștii și piloșii, asta urmează”.
Revenind la competența domnului Gavriș, Bucureștiul găzduiește cam 10% din populația României. Dacă s-ar comporta statistic la fel ca media națională, capitala ar fi avut cam 60 de omoruri cu autor necunoscut în 2017-2018 – dar sub bagheta domnului Radu Gavriș, Bucureștiul este singurul oraș european cu zero omucideri cu autor necunoscut din 2011 până azi. Zero în loc de 60! Încercați să vă imaginați 60 de Alexandre cu făptaș necunoscut, numai în București, în fiecare an! Și asta nu prin numirea unei echipe remarcabil de incompetente, ci doar prin alinierea competenței cu nivelul național, eliminând profesioniștii.
În paranteză fie spus, la vremea respectivă domnul Gavriș realiza performanțele astea pentru un salariu de 8.000 lei pe lună, prin comparație cu pensia specială de 12.000 lei pe lună pe care urmează s-o obțină Nicolae Mirea, fostul șef al poliției din Caracal, după ce s-a pensionat în urma felului în care a gestionat cazul Alexandrei.
Este de așteptat că doamna Carmen Dan era conștientă în 2018 de criza din poliție cauzată de măsurile incompetente sau criminale ale propriului partid, însă eliminarea unui profesionist deosebit de competent a fost considerat un preț acceptabil pentru păstrarea tăcerii de-a lungul dezbaterilor unor noi măsuri menite să șubrezească munca polițiștilor, procurorilor și judecătorilor din România. Însă pe fondul protestelor și mesajelor de solidaritate, vremelnicul premier Tudose a refuzat să-i demită pe chestorul Poliției Române Bogdan Despescu și pe Radu Gavriș, ale căror demisii sau demiteri fuseseră solicitate la pachet de doamna Carmen Dan.
Avem deci un punct interesant de inflexiune al unuia dintre firele mărunte ale istoriei: atotputernicul PSD dorește mazilirea domnului Radu Gavriș pe motive politice, însă nu-și poate pune planul în aplicare din cauza indignării manifeste a societății civile, care încurajează profesioniștii să-și exprime opiniile și solidaritatea. Dacă domnul Gavriș ar fi fost demis, e ușor de imaginat ce s-ar fi întâmplat: activitatea domniei sale în cadrul forțelor polițienești ar fi încetat, prin urmare aportul său profesional ar fi fost nul din ianuarie 2018 până astăzi. Pe unul dintre talerele istoriei posibile avem deci zero. Hai să vedem ce atârnă în celălalt taler – ce a făcut domnul Gavriș pe varianta reală a istoriei, cea în care protestele noastre și vocile societății au împedicat demiterea lui?
Începem chiar cu scandalul polițistului pedofil, cauza declarată a solicitării de demisie din partea doamnei Carmen Dan: pedofilul a fost prins în numai două zile. A venit apoi 10 august, cu busculada în urma căreia s-a furat pistolul, intervenția jandarmilor și scandalul care a urmat. Două săptămâni mai târziu, Deutsche Welle a sumarizat situația spunând că singurii pași înainte făcuți în ancheta „10 august” aparțin Serviciului Omoruri – ei au prins suspecții și au recuperat arma furată în busculada din timpul protestului: „iar l-au chemat să stingă focul aprins de alții”. Scăpată astfel de o castană deosebit de fierbinte, Carmen Dan i-a mulțumit domnului Gavriș, iar două zile mai târziu acesta a fost numit adjunct al Poliției Capitalei.
În ianuarie 2019, probabil în urma îngrijorării crescânde în privința criminalității pe baza unor informații la care publicul începe abia acum să aibă acces, Radu Gavriș a anunțat înființarea a trei noi structuri în cadrul Secției Omoruri de la București: Biroul de Morţi Suspecte, Biroul de Agresiune Sexuală și serviciul Grupări Infracţionale Violente. Înființarea ultimelor două secții de la București vorbește aproape premonitoriu despre posibilitatea apariției unui caz precum cel al Alexandrei. Dar, din păcate, Caracalul nu e București, iar cazul Alexandrei există. Pe care cine credeți că-l anchetează, acum că poliția din Caracal și-a dat seama că e un caz pe care nu știe să-l investigheze? Ați ghicit: sunt criminaliști de la București, în mare majoritate din echipa constituită de Radu Gavriș.
Desigur, cazul Alexandrei a devenit un concentrator al multor frustrări acumulate în ultimii ani, iar teoriile conspirației au înflorit. La ora redactării acestui articol, cea mai larg răspândită este teoria mușamalizării, pe motiv că un trup uman nu ar putea fi carbonizat într-un timp atât de scurt. Incidental, a putut – temperatura de 1.400 de grade Celsius utilizată în crematorii este în primul rând greșită numeric (cifra corectă este 1.400 grade Fahrenheit, adică sub 900 grade Clesius), iar în al doilea rând, această temperatură ar fi fost necesară pentru calcinarea oaselor; este adevărat că nu a fost atinsă – însă tocmai de aceea s-au găsit rămășițe de oase și dinți. Aceste teorii ale conspirației, apărute pe terenul fecund al dezinformărilor și polarizării societății din ultimii ani și alimentate copios și deliberat cu alte dezinformări contemporane, vor afecta inevitabil și iremediabil credibilitatea anchetatorilor și procurorilor implicați în acest caz. Dar asta s-ar fi întâmplat oricum, indiferent de rezultatul schimbului de înțepături din 2017-2018.
Important este că balanța istoriei a înclinat către realizările domnului Gavriș prin păstrarea sa în funcție, în loc să încline către talerul gol, cu zero realizări. Azi domnul Gavriș este chemat din nou, indirect, să rezolve ce nu reușesc alții, pe când doamna Carmen Dan a dispărut de la cârma ministerului. Iar asta s-a putut întâmpla numai pe fondul spiritului civic din ultimii ani. E ușor să uităm asta, însă amintiți-vă că PSD-ul de la începutul lui 2018, sub conducerea lui Liviu Dragnea, se afla pe o poziție de forță și îndrăzneală politică nemaiîntâlnite de la mineriade încoace. Dacă noi tăceam, dacă spiritul civic era adormit, sunt sigur că acest fir minor al istoriei s-ar fi depănat pe făgașul alternativ în care domnul Gavriș era demis, iar noi, împreună cu colegii săi am fi tăcut înfricoșați – sau, mai probabil, nici măcar n-am fi putut reconstitui din presă istoria depănată în acest articol. Și pe lângă acest fir mărunt al isoriei s-ar mai fi aliniat și altele, nenumărate, la fel de mici, și altele mai mari, și în curând am fi avut un șuvoi al istoriei care ar fi curs pe alt făgaș, mult mai rău decât cel în care ne aflăm azi. Fiindcă pe lângă revolta pe care o trăim azi, am fi trăit și o lipsă de speranță paralizantă.
Putem așadar să îmbunătățim lucrurile în mod măsurabil prin proteste nonviolente, prin activarea societății civile, prin întreținerea unei atitudini de împotrivire la schimbările nesănătoase și artificiale impuse din considerente pur politice sau din interes personal. A fost nevoie ca generația de bebeluși de la amuțirea societății civile în urma mineriadelor din 1990 să-și termine facultatea, 23 de ani mai târziu, ca spiritul activismului civic să renască în 2013, odată cu protestele legate de proiectul minier de la Roșia Montană.
Roșia, Colectiv, Ordonanța 13 – toate acestea sunt momente importante de redeșteptare sau reafirmare a spiritului civic în România, după un sfert de veac de frică, resemnare și tăcere. Efectele nu sunt aproape niciodată directe (cu toate că protestele de la Colectiv chiar au dat jos un guvern). Efectele indirecte sunt însă infinit mai puternice: activarea spiritului spiritul civic este contagioasă atât în spațiu, cât și în timp. Existența unei mișcări de protest pașnice și moralmente legitime atrage noi suporteri; unii prezenți în piață, alții încurajați să vorbească, să acționeze sau măcar să nu cedeze, așa cum au fost domnul Gavriș, colegii săi și procurorii din Parchet, care nu au tăcut în fața unui pericol profesional real. Mai mult decât atât, activarea societății civile duce la cristalizarea unor mișcări politice noi și la catalizarea unor grupări civice noi – și avem extraordinar de multe exemple pozitive în ultimii ani.
Nu este niciun accident faptul că activismul civic și viața politică sunt strâns împletite – ele sunt în esență același lucru, atât din punct de vedere practic cât și etimologic: „civis” vine pe filieră latină și „polites” pe filieră greacă, însă ambele se referă la locuitorii cetății. Cele două nu pot fi divorțate decât atunci când unul dintre ele încetează să se manifeste – fie tace politicul, în cazul statelor eșuate, fie tace activismul civic, în cazul statelor captive.
Dacă vrei o țară ca afară, ieși din casă atunci când îți pasă – contează!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca intr-adevar conteaza ca se protesteaza, spune-mi, te rog, de ce nimeni din cazul Caracal nu va face puscarie (ci doar sunt pensionati), de ce politistul care isi lua partea de la mafioti pentru traficul de persoane a ajuns sa fie sef la Vama, de ce niciunul din parintii altor fete rapite nu au facut si nu fac nimic, de ce Dragnea, desi in puscarie, nu a fost executat silit de ANAF pentru recuperarea prejudiciilor aduse tarii, de ce politia si justitia sunt pline de incompetenti si nimeni nu face nimic, de ce nu ii face nimeni pe politicieni sa tremure de frica pentru viata lor, asa cum tremura Alexandra inainte sa moara?
Iar conspiratiile de care vorbesti tu erau foarte plauzibile. Politia si procurorul stiau foarte bine de traficul de persoane. De asta s-a tras de timp si nu s-a intervenit. Pentru ca mafiotii din Caracal erau protejati de acestia ca sa scoata fete din tara pentru prostitutie (iar acum le va fi mai simplu cu noul adjunct de la Vama care era direct implicat). Asadar, nu era deloc o "conspiratie" ci o varianta foarte plauzibila.
O ultima intrebare: cat va dura si cum crezi ca va putea cineva sa repare toate aceste probleme? Indiferent cine sunt. Ca doar, sa fim seriosi, oricine va veni la putere va vrea sa isi ia partea leului din cascaval. Sa nu credem ca vor misca ceva ca sunt ei buni la suflet. Altfel, CCR trebuia desfiintata de mult, judecatorii respectivi bagati in puscarie, si majoritatea deciziilor anulate.
Trafic de persoane există, mai ales de persoane majore, naive, care cred în minciunile traficanților( sau marșează la metoda "lover-boy"). Fete la limita copilăriei și cuminți ca Alexandra nu prea se potrivesc cu ceea ce caută acești mizerabili.
A crede aici în conspirații e posibil când se omit factorii: incompetență, indolență și prostie.
De altfel nici eu nu mai sunt tânăr la rândul meu, nu mi-aș face niciun serviciu prin asemena afirmații – deși, stând strâmb și judecând drept, trebuie să recunoaștem amândoi că tinerii au avut dintotdeauna mai multă energie și mai multă disponibilitate, iar generația de azi în mod specific este incomparabil mai activă civic, mai destoinică în organizare și mai tolerantă decât au fost generațiile noastre. Dar astea sunt lucruri pozitive și vorbesc despre felul în care generațiile dinaintea lor i-au ajutat să se formeze.
Așa cum bine ați punctat și dumneavoastră, hai să nu punem la suflet lucrurile care ne despart, ci să ne implicăm în lucrurile care ne unesc!
Nu trebuie sa ne atingem de justitie, dar vedem tot felul de procurori care habar nu au meserie dar in schimb protesteaza pe scarile palatului de justitie.
Daca este ilegal protestul lor de ce nu s-au luat masuri pana acum?? sa ii fi dat afara... dar Dragnea e de vina....
Asa ce imi e sila de toata propaganda asta ....oare astia cigar nu au creier de loc sau e doar circumvolutiunea de la sapca....:D