(Foto Inquam Photos / George Călin)
După ce ministrul Justiției, Tudorel Toader, a declarat că toți deținuții care vor fi eliberați pe baza legii recursului compensatoriu ar urma să fie supravegheați de către personalul serviciilor de probațiune și sprijiniți să se reintegreze social, mai mulți deținuți proaspăt eliberați au mers la consilierii de probațiune cărora le-au cerut casă și masă, pe motiv că „așa a declarat domnul ministru”.
„Mie îmi dați, așa a spus domnul ministru, mă rezolvați cu casa, cu locul de muncă, cu masa”, a fost atitudinea celor ieșiți de după gratii în aceste zile, spune Crina Mocanu, președintele Sindicatului Național al Consilierilor din Serviciile de Probațiune (SNCSP).
Sindicaliștii îl acuză pe ministrul Tudorel Toader de dezinformare și spun că nu există nicio reglementare legală la acest moment care să îi oblige pe ofițerii de probațiune să ofere asistență post penală tuturor deținuților ieșiți de după gratii.
Peste 500 de deţinuţi au fost eliberaţi joi, în prima zi de la intrarea în vigoare a legii privind recursul compensatoriu, iar alți 3.349 de deținuți au dobândit dreptul de a primi eliberare condiționată.
Într-un interviu pentru Republica.ro, Sorin Dumitrașcu, președintele Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, spunea că o astfel de măsură încurajează criminalitatea: „După astfel de măsuri de clemență aproape toți revin după gratii, mai devreme sau mai târziu. De regulă 80 la sută din ei se întorc. Parșivenia unui asemenea act de clemență în masă este că încurajează deținuții să comită mai multe infracțiuni și că de fapt contribuie la creșterea criminalității. Pentru că deținutul spune OK, statul mi-a dat o dată, dacă o să mă mai plâng o dată de condițiile alea jegoase din penitenciare atunci o să îmi mai dea o dată. Atunci de ce să nu fur, de ce să nu dau în cap, de ce să nu violez?”
Discuția cu Crina Mocanu, președinte Sindicatul Național al Consilierilor din Serviciile de Probațiune (SNCPS):
„S-au trezit colegii mei din țară invadați de deținuți liberați condiționat care au solicitat «asistență post penală», că «așa a declarat domnul ministru» ”
Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a afirmat că deținuții eliberați în urma aplicării legii recursului compensatoriu ar urma să fie supravegheați de către personalul serviciilor de probațiune și sprijiniți să se reintegreze social. Sunt suficienți consilieri de probațiune pentru miile de deținuți ce vor fi pleca acasă?
Ceea ce ne-a deranjat a fost afirmația domnului ministru al Justiției, conform căruia «fiecare deținut din ăsta eliberat condiționat”, ca să îl citez, „este luat în primire de un ăsta de la probațiune care îl supraveghează, îl consiliază și îl ajută la reintegrare”. În primul rând am fost deranjați că nu știe denumirea noastră, deși dânsul ne semnează ordinele de numire în funcție. Deci dânsul nu își cunoaște subordonații. În al doilea rând, nu știu cum dl ministru poate veni cu probațiunea ca soluție pentru majoritatea problemelor din justiție. Nu e pentru prima dată când ne bagă pe noi la înaintare și în același timp nu găsește soluții pentru problemele sesizate de noi. Domnul ministru cunoștea că avem un volum de muncă deja exagerat, noi suntem 538 de angajați la nivel național, iar în decembrie 2016 aveam în evidență 78.000 de persoane condamnate. Comparativ, în penitenciare erau 29.000 de deținuți, de care se ocupau 12.500 de angajați.
E inadmisibil ce a spus domnul ministru. În primul rând nu toți cei 4.000 sau 8.000, nu știu câți vor fi liberați, trebuie să vină la probațiune. Noi ne ocupăm doar de cei care au un rest de pedeapsă de executat mai mare de doi ani și care sunt condamnați pe noul Cod penal, adică după 2013, cu aplicare din 2014. Pentru ceilalți oameni noi nu avem nimic de oferit. De altfel s-au trezit colegii mei din țară invadati de deținuți liberați condiționat care au solicitat „asistență post penală”, că „așa a declarat domnul ministru”. Nu există nicio reglementare legală la acest moment care să ne oblige pe noi să oferim asistență post penală acestor deținuți. Cumva ei rămân pe dinafară. Domnul ministru face niște afirmații publice de natură să ne perturbe nouă activitatea și să dezinformeze opinia publică.
Ce ne-a mai supărat este că la conferința de la Iași ministrul a spus că s-a întâlnit cu directorii direcțiilor de probațiune. Există o singură direcție de probațiune în subordinea dumnealui, cu un singur director general și un director adjunct, iar restul sunt șefi de servicii. Acești șefi servicii într-adevăr, au fost chemați la Ministerul Justiției, în septembrie, au discutat despre problemele cu care ne confruntăm, precum condiții improprii în care lucrează colegii mei, faptul că de exemplu în București avem o singură imprimantă la 40 de consilieri, iar birocrația știți cum e, trebuie să facem foarte multe acte. În plus s-a discutat despre faptul că nu există carburant suficient, nu sunt mașini pentru deplasarea pe teren a consilierilor de probațiune. Mergem în zone cu risc criminogen ridicat, de genul Ferentari sau Aleea Livezilor.
Dl ministru i-a chemat pe șefii serviciilor de probațiune și au discutat acest gen de probleme, nicidecum despre măsuri suplimentare (legate de eliberarea deținuților pe baza legii privind recursul compensatoriu - n.n.). Nici măcar nu a fost vorba, nu am primit nimic, și nu s-a luat nicio măsură suplimentară legat de acești oameni care au ieșit din închisoare. Mai mult, eu sesizasem anul trecut problema acestor oameni. Mulți dintre ei nu au casă, familiile i-au abandonat. Adăposturile din București au puține locuri de oferit și doar pe timp de noapte – de la 8 seara până la 9 dimineața, când cei găzduiți trebuie să părăsească adăpostul.
Când dl ministru a făcut afirmația că fiecare deținut va fi preluat de un consilier de probațiune – nu de un „ăsta de probațiune”, cum s-a exprimat - ne-am gândit că probabil a dorit să liniștească publicul cu privire la creșterea ratei infracționalității, pentru că sunt persoane care nu vor avea casă, nu vor avea ce mânca, se va ajunge la recidivă. Sunt oameni care se vor trezi sub cerul liber. Serviciile de probațiune erau renumite pentru o rată a infracționalității scăzută - 4 la sută. Acum cumva ni se va reproșa nouă creșterea ratei infracționalității.
„Ministrul Justiției a zis că s-a întâlnit cu șefii serviciilor de probațiune și au fost luate măsuri suplimentare. Vă spun sincer, nu a fost luată nicio măsură suplimentară”
La ce să ne așteptăm odată cu eliberarea acestor deținuti pe baza legii privind recursul compensatoriu?
La o creștere a infracționalității, de care vorbește de altfel și dl ministru. Dânsul zice că a luat măsuri suplimentare pentru acești deținuți. L-am auzit când a zis că s-a întâlnit cu șefii serviciilor de probațiune și au fost luate măsuri suplimentare. Vă spun sincer, nu a fost luată nicio măsură suplimentară. La întâlnirea cu șefii serviciilor s-a discutat despre niște hotărâri judecătorești pe care dânsul refuză să le pună în aplicare. Vorbim de niște drepturi salariale câștigate în instanță de consilierii de probațiune. Nu știu să vă spun din ce motiv dl ministru nu ne semnează ordinele pentru aceste drepturi salariale. Nu aduce la îndeplinire, până la urmă, hotărârea judecătorească ce constată drepturile salariale respective. Deci asta a fost întâlnirea, despre asta s-a discutat, și de condițiile improprii în care unii dintre colegii mei își desfășoară activitatea. Nu există toner, imprimante, nu sunt calculatoare pentru cei noi veniți în sistem, nu avem resurse materiale.
După întâlnire, la rectificarea bugetară din septembrie 2017 ne-am trezit că ne-au tăiat 300.000 de lei de la bugetul pentru bunuri și servicii. Așa s-au luat „măsurile suplimentare”. Prin măsuri suplimentare înțelegeam să identificăm instituții în comunitate să încercăm să îi introducem pe acești oameni în niște programe, să vorbim cu ONG-uri care oferă posibilitatea de a-i găzdi măcar temporar, până își găsesc un loc de muncă și își permit o chirie, nu știu, până la urmă nu la mine stau soluțiile. Așa aș vedea eu măsurile suplimentare. Cei ce se liberează, unii din Slobozia, de exemplu, vor veni în București, pentru că depinde unde locuiau. Bun, hai să vedem câți se liberează de aici, câți vor veni la serviciile de probațiune. Hai să delegăm consilieri de probațiune din județe unde nu sunt penitenciare, să îi delegăm la serviciul de la București sau la serviciul de la Brăila, unde au un volum de muncă mai ridicat, tocmai pentru a face față acestei situații. Nu există nimic de acest gen, în afară de niște declarații făcute în spațiul public.
„Nu știu cum își asumă Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune riscul la care ne expunem. În România, așteptăm să moară unul și apoi luăm măsuri”
Ați atras atenția în mai multe rânduri că sediile serviciilor de probațiune nu au paza asigurată de jandarmi, deși legea așa prevede.
Am sesizat în mai multe rânduri problema lipsei pazei sediilor. Paza sediilor serviciilor de probațiune trebuie făcută de Jandarmeria română, există articol de lege în acest sens. Nu beneficiem de nicio pază. Noi suntem personal civil, neînarmat, iar condamnații vin la noi cu ce vor la dânșii. Vin și cu arme albe. Avem incidente tot timpul. Gândiți-vă că la serviciul de probațiune din București vin zilnic 250 de persoane, condamnați. Noi suntem 40 de angajați. Nu există zi fără un minim incident. Dacă ar fi fost prezentă jandarmeria ar fi fost evitate aceste situații, sunt convinsă.
O colegă din Brăila a fost pălmuită, închisă în birou, lovită de către un beneficiar al serviciilor de probațiune. Oricum meseria noastră presupune expunerea la un risc crescut, dar și Ministerul Justiției trebuie să asigure respectarea legii. Până la urmă vorbim de justiție.
Nu vă mai zic că ne-au furat. Mie mi-au furat telefonul mobil de pe birou, unei colege i-a fost furat portofelul din geantă. Noi avem o singură imprimantă care e într-un birou mai departe de biroul fiecăreia dintre noi. Nu putem să încuiem ușa de fiecare dată când ne ducem să luăm o foaie din imprimantă. Am raportat furturile. Au existat și situații în care s-a aruncat cu telefonul după o colegă, au existat amenințări, tot felul de incidente sesizate, dar fără niciun răspuns din partea factorilor decizionali.
De curând o colegă a aflat de la soția unuia dintre beneficiarii de servicii de probațiune că acesta avea la el, când venea la noi, tot timpul, un cuțit ascuns într-un buzunar de la geacă. Nu știu cum își asumă Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune riscul la care ne expunem. Nu vreau să mă gândesc, dar știți cum se întâmplă în România, așteptăm să moară unul și pe urmă luăm și noi măsuri. Noi lucrăm față în față cu condamnații. Mergem și pe teren, în ghetouri, la ei. Întâlnim tot felul de personaje, și oameni OK, dar și consumatori de droguri. Nu știi dacă îi găsești în sevraj sau după ce au consumat droguri. Când ne ducem pe anumite străzi, se anunță unul pe altul și apare toată gruparea din zonă. Dar noi mergem fără poliție, că uniforma îi inhibă, fac „blocaj” la uniformă. Eu îmi iau o colegă și mă duc cu ea.
Trebuie să aveți mare curaj.
Așa e. Unul dintre foștii miniștri, dl Predoiu, spunea că e vorba de liberul arbitru. Nouă ne place ceea ce facem. Și da, riscăm foarte mult și ne-ar plăcea ca oamenii care răspund de noi și care ar trebui să ne reprezinte interesele să își arunce un pic ochii și asupra noastră. Suntem o mână de oameni. Nu suntem nici miile de grefieri, nici miile de judecători, nici zecile de mii din penitenciare. Suntem 538 de oameni care ne ocupăm de 78.000 de condamnați (în decembrie 2016, acum numărul e mai mare -n.n.). În București aveam în probațiune 8.000 de condamnați de care se ocupau 25 de persoane. În plus, personalul care lucrează în serviciile de probațiune este majoritar feminin. Am avut o situație în care o colegă din țară a fost strânsă de gât de un condamnat venit la probațiune. Colegei i s-a reproșat de către directorul de atunci că nu a știut să managerieze situația. Deocamdată actualul director văd că se ascunde, nu apare public.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dupa ce mor 64 de romani in urma unui singur incendiu, singura masura rezultata este disparitia magica a documentelor conexe, cu Ministrul de resort in totala negatie. Facem tot, fara sa facem nimic. Totul e bine. Dormiti linistiti, Partidul vegheaza.
Oricine a vizionat documentare sau filme inspirate din sistemul judiciar occidental cunoaste perfect aceste lucruri.
Ca atare, afirmatia ministrului justitiei este, din aceasta perspectiva, legitima si pertinenta.
Restul stirilor comentate de d-na Loredana Voiculescu, cu hoardele de proaspat eliberati care chipurile ar cere imperativ masa-casa si serviciu, pentru ca "asa a zis dom' ministru", sunt, foarte probabil, "fake news" destinate impresionarii celor mai naivi.
Pe de alta parte, in tara noastra, sistemul judiciar a ramas profund tributar dogmelor juridice comuniste, astfel ca are valente aproape exclusiv punitive; aspectele care tin de preventia infractionalitatii si de re-integrarea sociala a celor care au ispasit o condamnare penala sunt practic inexistente, atat in legislatia romaneasca, cat si in mentalitatea si gandirea diriguitorilor sistemului judiciar si concentrationar romanesc.
Sa nu uitam ca aceste eliberari intempestive au fost facute de teama represaliilor financiare ale UE; si, ca orice masura intempestiva luata de Statul roman ca urmare a presiunilor UE, consecintele rezultate includ atat haosul cat si irationalitatea; ca atare, efectul masurilor luate de Stat poate deveni nu benefic, ci de-a dreptul pervers, adica exact invers celui scontat.
Numai asa ne-am putea explica si eventualele eliberari inainte de termen ale unor detinuti condamnati pentru infractiuni grave ( crima, viol, pedeofilie, etc ) - sau poate ca si aceste zvonuri sunt tot "fake news", cel putin eu asa sper.
In final, este demn de mentionat ca oficialii romani ne asigura cu mandrie patriotica de faptul ca coruptii sunt exceptati de la aceste eliberari in masa. Aferim !
Restrangerea materiei doar la o religie si prezentarea acesteia drept "singurul adevar" reprezinta limitare/ indoctrinare si nu informare.
Cu alte cuvinte poti include in programa generala - si sa fie realmente educatie - filosofia religiilor sau istoria religiilor sau povesti cu morala preluate din religii, ilustrand diversele fatete ale caracterului uman, nevoia de iubire, armonie, efort personal... dar cam atat.