Foto: Guliver Getty Images
Mi-a luat 40 de ani să-mi dau seama că partea de „corpore sano” se poate atinge doar cu mișcare. Am băgat la cap. Mi-am luat bicicletă. Electrică, că doar sunt hipster. M-am apucat de pedalat. Am trecut de perioada în care mă speriam ca o căprioară în faruri de taximetriștii care mă ocoleau pe trecerea de pietoni. De doamnele în SUV-uri care ies în trombă, de pe străduțe laterale, în bulevardele Capitalei. Când se întâmplă asta, tu, biciclist, nu prea mai ai unde să te duci... doar înainte, la spital sau la 2 metri sub pământ; dacă faci stânga, vine din spate autobuzul/ alt SUV/mașină etc. și te ia pe capotă. Aici se cern băieții de bărbați... cine ține tare de ghidon și merge drept sau cine alege să tragă stânga...
Mi-am dat seama că e bine prin Herăstrău. Dau ture. Schimb sensul când mă plictisesc. Mai mă aventurez până la Guvern că sunt trotuarele largi. Apoi o iau înapoi spre Herăstrău.
N-am să vă plictisesc spunându-vă că tot Bucureștiul este o bordură. Că parcul Herăstrău este un pericol și pentru pietoni, și pentru biciliști. La fel sunt toate străzile din Capitală.
Ca să nu vă mai spun că „noi muncim, nu gândim” este o stare de spirit în toată administrația publică din București - am o mulțime de exemple de lucruri făcute extrem de prost și periculos. Din șaua bicicletei, vezi mai bine că nimic nu e construit să fie la îndemâna cetățeanului.
În parcul Herăstrău, conurile mari de umbră se transformă noaptea, din zone de întuneric, în zone de beznă. Așa că m-am hotărât să-mi iau un far led suplimentar.
M-am dus la Veloteca. Am făcut și o pană la bicicletă între timp. Au reparat-o scrâșnind din dinți, dar prompt (la 6 lei cu tot cu manoperă nu prea îți vine să faci penele clienților, dar probabil că e cerere și nu o pot scoate din lista de servicii). Ține și acum reparația făcută de ei, deși, dacă te iei după miile de cuvinte aruncate înspre mine, nu sunt ei profesioniști, cât sunt eu norocos.
Mi-am zis să-mi iau de la ei farul. Scumpuț, dar măcar sunt domni cu mine și mai încurajăm și un business românesc.
Am ales, am plătit, am și probat. Sculă serioasă... 1000 de lumeni, cu acumulator încărcabil USB. 4 trepte de intensitate. Poate fi și lampă stroboscopică sau pur și simplu far. Pe cutie curgeau informațiile și multele ore de folosință în diversele stadii de intensitate.
Numai că cele 2 ore de utilizare pe treaptă maximă există doar în vid. Sau fix în timpul testelor de consum din industria auto. Ce mai la deal la vale: indiferent ce îi fac, nu ține mai mult de o oră.
Nu-i bai. Merg la oameni și schimb produsul. La magazin aflu că nu se poate:
„- Nu aveți bonul fiscal. Ia uitați afișul…”
„- Păi afișul spune să păstrez bonul până la ieșirea din unitate”.
Nu contează. Nu am bon, ura și la gară.
„- Dar am tranzacția. Am plătit cu cardul”.
„- Nu se poate. Putem să îl trimitem la garanție” - nu știu unde, nu știu cui, nu știu pentru cât timp.
„- Apropo... trimit la garanție ceva ce eu știu că nu funcționează corespunzător. Dar eu tot ce vreau este să schimb produsul. Și mai vreau să iau ceva în plus. Tot de la voi. Nu vreau să vă încurc”.
„- Nu se poate și legea de partea noastră”, îmi spun ei.
Și, dragi consumatori republicani, așa este. Legea este de partea vânzătorului.
Am ieșit din magazin. L-am scos pe Google din buzunar. Am aflat numărul de la Protecția Consumatorului București. Am sunat prompt la 0219551 (orice alt număr de protecția consumatorului din București pur și simplu nu se formează!) unde am vorbit cu un operator call center. Ce am aflat? Suspansul este la cote maxime, nu? Simplu. Nu ai bon. La revedere. Dacă are comerciantul chef, poate să facă ceva... ce vrea el. Altfel adio. Am tranzancția că am plătit cu cardul.
„- Ne pare rău, nu prevede legea”, îmi spune operatorul.
„- Păi și eu am rămas cu banii dați și nu pot face nimic... onoarea mea rămâne nereperată?!”
„- Da, nu avem ce face. Nu ne permite legea”.
Ce îmi spun mie toate astea?
Legile ce reglementează contabilitatea din România sunt dincolo de orice absurd. Nu ai bon. La revedere. Apropo, inclusiv domnul manager de magazin cu două capete peste cei 1.82 ai mei a devenit brusc temător în orice înseamnă abatere de la „ai bon să îl pun la contabilitate? Că eu fără bon nu pot face nimic”. Frica asta vine de sus în jos. De la organul de control, la contabil, la managementul companiei și de acolo către angajați. Legiuitorilor nici măcar nu le-a trecut prin cap că poate există și o altă variantă, precum cea identificată de mine. Că se poate și altfel.
Îl cred pe manager că îi e frică de contabilitate și de controalele aberante de la stat. Dar are software electronic. Ziua când am luat produsul o știa. Putea să printeze din nou bonul. Dar domnul manager nu era interesat să-și facă un client loial, ci să nu greșească la acte.
Trăim într-o Românie în care mori cu dreptatea în mână. Consider că este o lege extrem de proastă când nu poți face nimic să îți recuperezi bani în situații precum cea descrisă de mine. Este același dezechilibru ca atunci când cumperi online și faci retur. Operatorul economic ia banii instant. Normal. Dar banii înapoi, dacă se face retur, vi-i transferăm în 30 de zile. Este o discrepanță uriașă între „instantaneu” și „30 de zile”. Nu a zis nimeni să returneze instant ... dar chiar nu se putea legifera să returneze banii clientului în 3 zile? Sau în 5?
Sau ca în exemplul de mai sus cu străduțele. Las la o parte ieșitul în viteză, pentru că trebuie să ieși mult în trafic deoarece fiecare colțișor din București are un ciorchine de mașini pe el. Că nu ai unde parca. Ai o mulțime de mașini pe colțurile străzilor, nu ai ce face dacă vrei să ieși... trebuie să scoți botul mașinii mult în trafic pentru a te asigura. Alt exemplu de neputință complexă: legislație rutieră și aplicarea ei, viziune, infrastructură etc.
Este momentul să mișcăm ceva în orașul ăsta, în țara asta. Pentru că România este croită legislativ strâmb.
Așa că la alegerile ce vin (prezidențiale, locale și parlamentare) vă invit să faceți ca mine: să discutați și să le scrieți tuturor politicienilor despre problemele de care vă loviți concret în viața de zi cu zi. Și să-i întrebați ce vor să schimbe în legislație. Care sunt mecanismele prin care gestionează situațiile neprevăzute de lege, cum este acest banal exemplu descris mai sus.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Stai și te crucești...cum poate, frate, să le placă să stea încremeniți în fumul ăla și să-și scrâșnească „pielea de pe dinți”?
Ura, la cât mai mai mulți!
Nu am reținut cat a costat becul led, care e paguba, dar cred ca daca autorul făcea o mica colecta publica pe tema asta, își recupera banii înzecit, si nu ne mai irosea timpul cu povestea lui banală.
Mai, hipstere, știi vorba aia, unde-i lege, nu-i tocmeala?! Ce vrei tu de fapt?
Vrei sa facem campanie electorala pe tema farului tău?
Nu-ți place pe strada, nu-ți place pe trotuare, nu-ți place nici in Herăstrău, Nici iarba (upsi) nu-ți mai place?!
Da-i bice, pe bicla ta electrica, si lasa-ne in durerea noastră.
.
Pe de alta parte, un acumulator lucreaza la capacitate maxima dupa 4-5 incarcari /descarcari complete. Un pic de rabdare si din partea ta, stiind ca esti cu musca pe caciula si nu ai bon... De curios ce sunt, te intreb: scrie cumva pe cutie ca durata maxima de functionare este la intensitate maxima? Eu ma indoiesc, dar poate totusi ma insel...
nu pot sa nu remarc ca ai inceput articolul ca biciclist, ai continuat ca consumator nemultumit si ai terminat ca sofer.
am ceva retineri in a te numi biciclist deoarece esti pe electrica. daca nu e motor pedelec atunci e de fapt un scooter si nu ai voie pe trotuar cu el. oricum, ca biciclist nu prea ai ce sa cauti pe trotuare, cu sau fara motor electric.
intr-adevar, traficul nu e prietenos cu biciclistii, dar chiar si in capitalele cu multe benzi pentru biciclisti se intampla foarte multe accidente. nu spun ca nu as vrea ca fiecare bulevard sa nu aiba atasata si o pista moderna (nu ca cea de pe calea victoriei) de biciclete, spun doar ca atata vreme cat soferii depasesc cu mult numarul de biciclisti, nu avem nicio sansa. voturile lor sunt mai multe decat ale noastre. de aia se fac strazi mai late, poduri suspendate care iti trec masina la cativa metri de fereastra si pasaje subterane.
treci pe carosabil, eventual ia-ti o bicicleta clasica si plateste-ti la timp asigurarea de viata cu componente de spitalizare, interventie chirurgicala si invaliditate permanenta din accident :D
p.s. 1 sunt biciclist prin bucuresti de 16 ani. dintr-ala inrait care se duce sa ia o paine numai pe bicicleta, fie vara fie iarna.
p.s. 2 solutia "de forta": https://en.wikipedia.org/wiki/Critical_Mass_(cycling)
Ecologia de regula este contra populara, si peste tot s-a implementat initial cu forta.
Ne trebuie un primar care sa-si asume decizii radicale pentru subtierea traficului, precum si campanii de educare si informare a biciclistilor.
Merg zilnic cu bicicleta si 90% din cei pe care ii vad pe bicicleta incalca regulile: trec pe rosu (cel mai frecvent), nu au semnalizare de nici un fel, nu semnalizeaza schimbarea directiei, merg pe trotuar claxonand pietonii, s.a.
Ne lipseste total educatia rutiera, pe care mai ales politia ar trebui sa o ofere: chiar si punitiv.
De cealalta parte, a soferilor, exista un dispret profund fata de biciclisti: claxoane (un risc foarte mare, mai ales pentru biciclistii incepatori), de nenumarate ori mi s-a taiat calea, am fost scos in decor de soferi de autoutilitara (cine stie, cunoaste tipologia), dreptul la prioritate este o gluma,
Alte probleme de care ma izbesc: lipsa benzilor de bicicleta, benzile de bicicleta pe trotuar, sau facute in bataie de joc (ex: banda de biciclete de la ateneu, facuta sa ocoleasca aiurea pe langa o parcare), borduri, gropi, guri de canal, masinile parcate pe carosabil, soferi care nu se asigura cand deschid portiera pasagerilor, lipsa totala a politetii in trafic: nu te poti incumeta in Bucuresti sa faci viraj stanga pe bicicleta intr-o intersectie, pentru ca nimeni nu te lasa.
De cei cu trotinete nici nu mai vorbesc, sunt si mai periculosi si mai indisciplinati decat biciclistii.