Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Fac parte din mișcarea antisistem și am învățat cum să scoți un politician dintr-un hipster

Micul meu startup se ocupă cu training-uri de leadership, de lucru în echipă, de cultură organizațională. Experiența mea vine din management. 

De un an sunt și în politică, am candidat independent la primăria Iașiului și am luat 13% din voturi. Una din provocările fundamentale ale mișcărilor politice noi este că trebuie să construiască echipe eficiente. Trebuie să învățăm asta dacă e să reușim. În special în perioada următoare, o perioadă care trebuie să fie una de creștere accelerată, cu mulți oameni noi, mișcările politice aflate la început de drum trebuie să fie foarte atente la cum își construiesc echipele. 

Câteva lucruri simple despre echipe în general

O echipă, de orice fel, ca să funcționeze bine, trebuie să aibă câteva componente de bază:

• Oamenii aceia trebuie să vrea să fie acolo;

• Motivele pentru care ei sunt acolo pot fi diferite de la om la om, dar trebuie să fie congruente, adică binele unui membru al echipei nu trebuie să intre în conflict cu binele altui membru al echipei;

• Membrii echipei trebuie să aibă un set de valori comune în care cred, chiar dacă pe lângă asta au și alte valori care nu sunt împărtășite de toți ceilalți. Accentul trebuie pus însă pe valorile comune și cele individuale trebuie să nu le contrazică direct pe cele comune, cel mult să fie tangențiale;

• Membrii echipei trebuie să aibă maturitatea și confortul de a fi vulnerabili unul față de altul, de a discuta problemele onest și direct, nu de a căuta să se impresioneze reciproc și să „adune puncte”;

• Membrii echipei trebuie să aibă o înțelegere comună a modului de lucru. Cum se iau deciziile, cine face ce, când ne consultăm, când nu, când căutăm unanimitate, când nu. Modul meu favorit de a face acest lucru este de a avea o fluiditate în modul de lucru și luarea deciziilor, fără multe reguli și formalități, cu mult accent pe inovație, inițiativă și auto-organizare. Echipele prea stricte, care pun prea mult accent pe obiective și măsurători detaliate și rigide, tind să eșueze.

Spus altfel, este necesar, dar nici pe departe suficient ca lumea să fie curată, integră, cu bune intenții. Este necesar, dar nici pe departe suficient, ca fiecare membru să fie competent în meseria lui, pe domeniul său. O echipă care are doar asta va eșua. O echipă care rezistă are nevoie de mai mult.

Este esențial ca motivul principal al prezenței fiecărui membru al echipei să nu fie ego-ul personal.

Cum se ajunge la existența celor de mai sus? A înțelegerii de către toți a modului de lucru, a înțelegerii reciproce, a comunicării eficiente în interiorul echipei?

Prin discuție onestă și deschisă. Prin exemplu. Implicarea directă a liderului este invers proporțională cu maturitatea membrilor. Cu cât membrii sunt mai maturi și mai pregătiți, cu cât au mai multă încrede unii în alții, cu atât liderul trebuie să intervină mai puțin, doar să ghideze. Cu cât oamenii sunt mai la început, cu atât liderul trebuie să fie mai prezent și mai activ. Cu orice preț însă trebuie evitată dependența de o anume personă, de o singură figură. Liderul trebuie să aibă abilități de delegare, de compromis, să știe să lase autonomie, și să nu aibă tendințe de micro management și de control excesiv. 

O echipă de succes trebuie să fie o echipă care se adaptează și invață încontinuu. Asta se face doar prin dezbatere internă deschisă și prin folosirea greșelile ca oportunități de învățare.

Mai concret, care-s problemele specifice în politică și ce e de făcut?

Eu fac parte din așa numită mișcare antisistem. Noi vrem să oferim o alternativă mai bună la PSD, PNL și toți sateliții lor și, într-un final, să-i înlocuim, pentru a guverna mai bine, corect, mai eficient, către câștigul cetățeanului, și nu al clasei politice.

Nu vom face asta doar cu bune intenții și cu un trecut nepătat. Avem nevoie de capacitate de organizare și de management. Avem nevoie de eficiență. E frumos să pierzi știind că nu ți-ai călcat principiile, dar e și mai frumos să câștigi și să poți spune același lucru.

Prima „problemă” în politică (așa cum o facem noi) este că lumea se implică voluntar, fără a primi nimic în schimb decât satisfacția că pune umărul la ceva bun. Este minunat că se întâmplă acest lucru, însă un efect mai puțin dorit este că asta-i poate face pe unii să simtă că e normal să vorbească cât vor, despre ce vor, să facă doar ce vor, când vor. Nu e bine. O echipă politică nu e un ONG și nici un grup de prieteni care discută vrute și nevrute la bere. Sigur că trebuie să existe un anume nivel de democrație internă și un climat deschis dezbaterii, dar membrii echipei trebuie să fie capabili să înțeleagă care sunt prioritățile momentului și să știe să se concentreze pe ele, pentru binele echipei, nu pentru satisfacția lor personală. 

Trebuie avut grijă ce oameni sunt primiți în echipă. Dincolo de factorii de igienă (integritate, absența manifestărilor extremiste etc.) trebuie refuzați egocentriștii, oamenii care au o nevoie obsesivă de a fi în centrul atenției, care nu știu să asculte, care sunt prea îndrăgostiți de propria lor voce. La fel supărăcioșii, cei care caută atenția cu orice preț, care reacționează exagerat. Fanfaronii, băgătorii în seamă. Nu ai nevoie de ei, chiar dacă sunt curați, chiar dacă sunt bine intenționați, chiar dacă sunt inteligenți, chiar dacă sunt buni în domeniul lor. În echipă vor face mai mult rău decât bine.

Este normal și recomandat să nu primești oameni pe motive de compatibilitate cu echipa. Este la fel de normal să-i rogi să plece pe cei care dăuneză prin comportamentul lor echipei. Asta nu înseamnă că ei sunt „răi” sau că-i condamni cumva pe ei ca persoane. Nu, pur și simplu nu aduc valoare echipei, locul lor nu este acolo.

A nu se ințelege greșit. Echipa ideală nu este una unde lumea este întotdeauna de acord, unde se zice numai „da”, unde toți sunt la fel și de un perpetuu optimism care dă în naivitate. Dimpotrivă, echipele cele mai bune sunt într-o continuă tensiune, într-o continuă dezbatere creativă internă, niciodată nu sunt complet de acord, niciodată nu sunt dogmatice. Echipele bune sunt compuse din oameni diverși, care gândesc diferit. Echipele bune știu să-și exprime îndoielile, dubiile, incertidudinile, și să trăiască cu ele, să le accepte, să lucreze cu ele. În echipele bune sunt încurajate întrebările dificile, sunt încurajate reproșurile aduse unuia altuia, sunt încurajate criticile aduse liderului. Contează însă foarte mult de ce și cum. Dacă membrii echipei fac acest lucru pentru că ei vor să îmbunătățească echipa și pentru că ei cred sincer că e bine, este perfect. Dacă o fac ca să câștige capital, ca să se audă vorbind, ca să-și satisfacă ego-ul, nu este bine. Dacă știu să facă diferența între momentele potrivite pentru dezbateri și întrebări existențiale și momentele pentru muncă, pentru acțiune, este bine. Dacă nu știu să se oprească din discuție și dezbatere, nu e bine. 

Foarte important, trebuie evitată cu orice preț cutuma extrem de dăunătoare a liderul care le știe pe toate, care nu are dubii și ezitări și care rezolvă tot. Este ok, este normal, este perfect ca liderii să recunoască când nu știu ceva. Este ok ca să le fie aduse critici. Este ok ca să pornești la un drum știind că nu știi totul, dar știind că trebuie să faci un prim pas. Echipele puternice nu se construiesc în jurul unei figuri autoritare, echipele puternice se construiesc în jurul unor idei, unor valori și a unui mod de lucru care respectă demnintatea umană a fiecărui membru, dar care în același timp cere eficiență și rezultate.

Am putea deduce deci în încheiere că echipele politice au nevoie de manageri. Într-un fel, poate, însă a nu se înțelege că soluția vine la pachet din corporații. Nu. Managementul ăla simplist al obsesiei pe obiective, pe raportare că așa se face, pe planificare de dragul planificării, atât de răspândit în corporații, nu este soluția, este o prostie și acolo și ar fi o prostie și mai mare în politică, care este totuși o activitate voluntară, unde lumea vine pentru că vrea să creadă în ceva. Echipele politice au nevoie în primul rând de leadership, în sensul real al cuvântului, nu în sensul unor forme motivaționale fără fond. Sacrificiu, inteligență, abilitate, experiență organizațională, înțelegere psihologică și sociologică, viziune, empatie, comunicare, hotărâre.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu poti fi si politician si luptator anti-sistem in acelasi timp. Nu pot sa insir aici intreaga argumentatie, dar iti recomand un text pe intelesul tau, ca "luptator anti-sistem" care crede ca va lupta cu sistemul daca intra in troaca cu laturi a politicii... https://politicscam.ro/miscarea-anti-sistem-ca-miscare-politica/
    Respect, dar te afli pe un drum gresit ori nu esti un adevarat luptator anti-sistem si atunci ai facut click-bait pe un site care pretinde ca nu face asa ceva... :-)
    • Like 0
  • Mi se pare o sinteză extraordinar de bine gândită și exprimată a logicii parteneriatului. Căutam, fără să știu, un asemenea text. Mă voi inspira din el în construirea unei platforme de parteneriate în cadrul unui proiect la care lucrez. Mulțumesc pentru efortul de a scrie un asemenea text.
    • Like 0
  • Vasile check icon
    Teoria sună bine. Practica ne omoară.
    • Like 0
    • @ Vasile
      Așa e, va fi foarte greu, pentru că este foarte multă muncă într-un timp foarte scurt. Dar se poate.
      • Like 0
  • te rog sa nu te superi, dar nu ai reusit sa ma cumperi. am dat click pe articol pentru ca m-a atras titlul, dar dupa prima fraza am renuntat. ce crezi ca m-a determinat sa fac asta ? faptul ca jonglezi cu niste cuvinte si construiesti propozitii umflate si goale sau faptul ca am un instinct pentru a simti cand cineva se minte pe sine ? in fine, mult succes, sper sa afli cine esti.
    • Like 1
    • @ Dumitrescu Bogdan
      Dar desigur, toate variantele posibile pentru care ție nu-ți place textul implică ințelepciunea ta și ignoranța mea. Și în același timp te prezinți ca un om capabil de a vedea lucrurile de foarte sus. Nu te teme, contradicția evidentă nu mă supără :) Ce mă îngrijorează puțin este că poate o fii tot atât de mulțumit de tine însuți și în ziua votului și nu o sa mai simți nevoia să ieși din casă. Dar poate mă înșel, lucru care m-ar bucura mult.
      • Like 3
  • Sfanta naivitate! Va urez succes , dar nu stiti cu cine va puneti si nu stiti ca alegerile se castiga la sate (nici la Iasi , nici la Bucuresti) si nu stiti ca trebuie sa aveti oameni in fiecare sectie de votare ca sa va pazeasca voturile atunci cand se deschid urnele si se numara voturile! Mai intrebati de exemplu pe G.Becali cat a cheltuit in politica si cate voturi au reusit sa salveze , chiar in sectiile unde a avut reprezentanti de fata!
    • Like 0
    • @ Mihai Dumitru
      Sigur că da, când va fi de discutat strategie, discutăm strategie. Acum discutăm despre echipe capabile, printre altele, să elaboreze și să ducă la împlinire strategii, că de la oameni pornește totul.
      • Like 0
  • Nu am facut parte niciodată din nici un partid politic. Sânt atât de indignată de actuala clasă politică încât nu mă pot abține sa nu-mi exprim punctul de vedere. Trebuie schimbat tot clanul politic. Avem nevoie de oameni capabili cu studii făcute cu sudoare si plăcere nu semianalfabeti care au dobândit diplome pe bani. Nu pot sa suport jaful pe fata care se face in țara asta si modul josnic in care suntem sfidati. Vreau sa ajut si eu cum pot la instaurarea normalitati in tara noastra.
    • Like 0
    • @ Mariana Bodorin
      Excelent. Cu cât mai mulți ca dumneavoastră, cu atât mai bine ne va fi la toți.
      • Like 0
  • Unde ai fost omule atita vreme?
    • Like 0
    • @ Florin Oprea
      Multă vreme am crezut că nu are rost să mă implic în politică, nu din frică, ci din lehamite. Am crezut că pot face mai mult bine facându-mi eu treaba bine, ajutând pe cei din jurul meu, contribuind cu ce pot ca persoană privată. Până ce mi-am dat seama că greșesc și că nu mai pot să-i las pe aștia să facă ce vor.
      • Like 1


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult