Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Ditrău, pericol sau oportunitate? Ce cred oamenii când aud de forță de muncă din străinătate

Ditrau - FB Multi Professional Solutions - Recrutare Personal Asia

(Cei doi singalezi, după sosirea în România//Foto: Facebook/ Multi Professional Solutions - Recrutare Personal Asia)

Trebuie să recunosc că, atunci când am aflat știrea că un antreprenor din Ditrău și-a cerut scuze localnicilor pentru că adus doi brutari din Sri Lanka și i-a scos din linia întâi de producție, m-am revoltat. Asta a fost reacția la cald. Cum e posibil să se întâmple așa ceva într-o țară din Uniunea Europeană în anul de grație 2020? Cum e posibil ca un antreprenor să fie atât de laș și să se sperie atât de repede, chiar dacă nu a făcut nimic greșit?! 

Deși apoi m-am calmat, tema nu mi-a mai ieșit din cap. Și am încercat să sap mai adânc, să mă bag în pielea antreprenorului respectiv și, încet-încet, în mintea mea au început să apară nuanțe, la care inițial recunosc că nu m-am gândit.  

Eu am trăit mulți ani în Germania, fiind acolo un străin. Într-o perioadă (anii '80 și început de '90) în care lucrurile nu erau nici pe departe cum sunt astăzi. Șomajul era mare, toleranța mult mai mică decât azi, ideea de Europa unită exista, dar la cu totul alt nivel. Prin urmare, fenomenul nu îmi este străin, ba chiar am fost parte a sa în trecut.

Revenind la cazul nostru, mă gândeam ce aș face eu ca mic antreprenor care a investit într-o brutărie într-o comună a României și care depinde 100% de cele câteva mii de localnici. După ce m-am chinuit câțiva ani să angajez oameni din zonă la salarii care să-mi permită supravieturea în piață și nu am reușit să mai găsesc, m-am gândit să aduc din alte părți și am ales doi profesioniști din Asia. Oameni, ca noi toți. Cu familii în țara de origine și care pleacă din țara lor, precum  milioane de români, nu de bine, ci pentru că acasă riscă să nu poată întreține  familia sau, dacă pot, doresc și ei ceva mai mult. 

Numai cine n-a trecut printr-un proces de tipul acesta nu știe cât de complicat este să aduci muncitori din afara Uniunii Europene. Costă, durează, e riscant, e complicat. Nu o faci nici tu, antreprenor, de bine și drag ci, ca și ei, muncitorii, din nevoie. Nu ai mai găsit altă variantă. 

Vin oamenii, învață, se apucă de treabă și .... poc.... revoltă în comunitate.  Toți clienții tăi se supără. Te amenință că nu mai cumpără pâine de la tine. Singurii tăi clienți. Se montează unii pe ceilalți și fac răscoală. Ce faci, antreprenorule? Tot ce produci pentru mâine rămâne în raft, nimeni nu mai cumpără. O zi, a doua, a treia. Următoarea brutărie nu e chiar atât de departe și pe de altă parte câteva zile sau săptămâni fără pâine și făinoase e chiar sănătos pentru localnici. 

Cât durează, antreprenorule, până când toată investiția ta se duce pe apa sâmbetei? Ai luat aparatura în rațe ? Ai luat fonduri europene și te-ai angajat la niște indicatori, inclusiv de număr de angajați? Ai salariați care așteaptă banii la final de lună? Hai, să te văd, ce faci? Cât reziști să fii corect și rezonabil și să continui să faci pâine cu cei nedoriți?

Ești cu spatele la zid, dragă antreprenorule. Dacă îi păstrezi, te amenință clienții. Dacă îi dai afară, nu mai ai cu cine face treabă și, în plus, le plătești lor salariile, pentru că au contract pe doi ani. N-aș vrea să fiu în pielea ta, deși te-am judecat și blamat în mintea mea, când am auzit că-ți ceri scuze.

Și totuși, care e soluția? Ce cred oamenii când aud de forță de muncă din străinătate: 

1. Că oamenii aceștia sunt mai ieftini. Fals. E mult mai  scump să aduci forță de muncă din afară. Dincolo de salariu, mai ai o taxă pentru firma de recrutare, tot felul de taxe la statul român pentru formalități, bilete de avion, cazare, masă etc. Adevărul este că nu sunt mai ieftini, ci sunt semnificativ mai scumpi.

2. Că oamenii ăștia se lasă manipulați și abuzați, că lucrează că sclavii. FALS. Cei mai mulți dintre ei au mai fost și în alte țări și își știu drepturile chiar mai bine decât angajații români. Știu câte ore trebuie să muncească și nu fac rabat la asta. Dincolo de faptul că există legi chiar și în România și antreprenorii trebuie să le respecte, pentru că altfel sunt amendați (în condițiile în care statul nu are suficient de mulți bani la buget, inspectorii sunt extrem de dornici să dea amenzi).

3. Că e mai ușor de comunicat cu ei. Fals. Nu știu română, unii nu știu nici engleză. Deci, e mult mai dificil să te înțelegi cu ei decât cu localnicii.

4. Că dacă ai plăti salarii mai mari ai avea oameni din România, că unii n-ar mai pleca în străinătate și românii de afară s-ar întoarce. Sigur, dacă salariile ar fi la fel de mari ca afară ar pleca mai puțini și s-ar întoarce mai mulți. Doar că mulți români nu pleacă pentru sau din cauza banilor. Pleacă pentru o viață mai bună pentru ei și mai ales pentru copiii lor. Pentru o educație mai bună, pentru un sistem de sănătate mai performant. Pe de altă parte, creșterea salariilor pur și simplu nu se poate face. Cel puțin nu la un nivel care să conteze în decizia angajatului. 

Se vehiculează ideea ca „patronii să mai renunțe la profiturile alea mari și să mai mărească salariile”. Din afară, știu, așa pare. Numai că în multe cazuri (sigur, există excepții ) nu este chiar așa. Pe de-o parte, profiturile nu sunt suficient de mari ca să ai marjă pentru salarii, pe de altă parte de foarte multe ori profiturile sunt necesare pentru a fi reinvestite în ideea de sustenabilitate a afacerilor. Evident, sunt și cazuri de firme sărace cu patroni bogați. Ei ar putea face mai multe. Dar câți își permit? La prima gândire, similar cu mine față de cazul de la Ditrău, mulți. Dacă însă analizezi, vei vedea că puțini.    

Și care sunt soluțiile ? Nu este deloc simplu, dar cu siguranță soluția nu este să-l blamăm pe antreprenorul de la Ditrău și nici să-i blamăm pe localnicii de acolo, că s-au revoltat. În primul rând, trebuie să nu reacționăm la cald și să avem mereu în vedere că și unii și alții (și străinii, și patronii, și angajații români și localnicii ) sunt în primul rând ființe umane. Cu sentimente, cu nevoi, cu griji, cu năzuințe. Să nu pierdem asta din vedere. Apoi, ca mai mereu, soluția este în primul rând într-o comunicare mai bună, pe argumente și cifre, nu pe emoții. 

Situația reală este că au plecat foarte mulți români în străinătate și șomajul este spre zero, că salariile sunt mici, pentru așa ne obligă încă piața, productivitatea și competiția internațională, că mărirea salariilor la nivel european nu merge peste noapte și prin urmare antreprenorii, de cele mai multe ori, nu au prea mult de ales. Aduc oameni din străinătate nu pentru că vor ei asta, nu pentru a face rău românilor, nu pentru a abuza de ei, ci pentru că nu au altă soluție. Sigur, există o pătură de români care ar putea lucra, dar nu vor sau nu pot, dar și o pătură de antreprenori care ar putea plăti suficient de bine, pentru ca oamenii să nu mai plece sau diaspora să se întoarcă. Doar că aceștia sunt puțini!  

E bine ca românii să înțeleagă că principala piedică în dezvoltarea economică este lipsa forței de muncă. Nu este intenția mea aici să explic de ce am ajuns aici. Evident, cu toții am greșit și antreprenori, și angajați, și politicieni, și oameni din administrație. Și cu toții trebuie să reparăm. Doar că nu merge peste noapte. Nu avem încotro pe termen scurt, decât să aducem oameni din țări non-UE. Ei nu sunt un pericol pentru noi, ci o oportunitate. Fără ei economia nu va crește, pensiile nu vor putea crește, spitale noi nu vor putea fi construite. Trebuie să ne bucurăm de fiecare străin care vine la noi, nu să ne fie frică de ei. Niciun antreprenor român nu va favoriza soluția cu străinii, dacă va avea soluții în țară. Dar în același timp este cazul ca împreună să creștem productivitatea, eficiența. Să bârfim mai puțin, să ne plângem mai puțin, să fumăm mai puțin, să avem mai puține zile libere și să muncim mai multe ore pe zi. Pentru că doar așa, prin muncă, vom ajunge să putem plăti mai bine. 

Chiar dacă în trecut au fost făcute multe greșeli de către antreprenori, cei mai mulți au înțeles perfect că, fără oameni bine educați și mai ales plătiți, nu pot avea succes. Lucrurile s-au schimbat și nu vor merge decât înainte. Dar e cazul să avem mai multă încredere unii în alții, să comunicăm mai bine, să construim mai multe poduri decât ziduri, să blamăm mai puțin, să ne gândim mai atent.

 Îmi pare rău că astăzi, la aflarea veștii, am judecat fără să gândesc suficient de atent. Cazul Ditrău nu este un pericol, ci marea șansă a României să pornească o dezbatere onestă pe tema muncitorilor străini în România. Suntem cu toții, români și maghiari, dar și alte etnii, un popor tolerant. Mult mai tolerant decât alții și asta vă spune cineva care a trăit și în alte părți. Dar, ca și oricine altcineva, suntem ființe umane și avem temeri și nedumeriri și nu mereu suficiente date să gândim până la capăt. Nu am pretenția că tot ce am scris mai sus este adevărul absolut, alții poate gândesc altfel. Dar haideți să pornim dezbaterea, să ne privim între noi și situația în sine cu un mai mare grad de umanitate și sunt convins că vom găsi consensul. 

Până atunci, la Ditrău toți cei implicați ar trebui să stea la masă și să discute. Să-i cunoască și pe cei doi din Sri Lanka, să-i vadă ca pe semeni. Fiecare să-și expună problemele și temerile. Cei doi brutari să-și vadă de treabă mai departe, antreprenorul să folosească momentul pentru a vedea dacă îi vin oameni din zonă, oamenii să cumpere mai departe pâinea făcută în comună. Cu toleranță și comunicare vor deveni cu toții o familie. Chiar dacă mai vin 5 muncitori din Asia. Am cunoscut mulți, sunt oameni excepționali. La fel ca și românii, la fel ca și maghiarii. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • V-as recomanda as nu mai publucati orice scris de oricine. Acest Anastasiu ani la rand isi obliga angajatii sa lucreze sambata fara sa-i plateasca in conditiile I care legea interzice asa ceva. Cine a lucrat in agentia din Balcescu stie. Stiu si altii din alte agentii. La targul de turism la fel numai ca ala era doar odata pe an, far si acolo era "voluntariat" fortat ca nu ne platea. Omul este un ipocrit care urmareste interese personale precise si in niciun caz ale oamenilor. Asa ca scutiti-ne domnule "antreprenor" ca pentru cine nu va cunoaste pareti chiar "genuine"
    • Like 0
  • E bine că arătați punctul de vedere al proprietarului. Însă angajarea șrilankezilor din Ditrău a fost deliberată: pentru a scădea costul de producție și pentru a șantaja localnicii. Și afacerea e înfloritoare, istoria fabricii arată: a fost cumpărată în 2010 și avea 12 angajați iar acum au 90 de angajați. Mîncau pîine oamenii din zona Ditrăului înainte de 2010? Desigur că mîncau, doar că era fabricată de alții. Brutăria a reușit să se impună pe piață, poate și din cauza concurenței neloiale (salarii foarte mici, subvenții...).

    În rest, greșiți în cele 5 puncte privind lucrătorii străini (puneți salarii reale și veți vedea):
    1. Da, aducerea muncitorilor străini costă cu 200-300€ pe lună mai scump, patronii preferă totuși șrilankezi. Căci sînt în cîștig. Șrilankezii sînt plătiți cu salariul minim pe economie (280€ + cele 200-300€ pe lună). La aceste cheltuieli totale pentru angajator de 500€ salariatul român ar primi net doar 300€ (1400 RON) ceea ce e puțin și ceea ce puțini acceptă.
    2. Există legi în România însă lucrătorii străini pot fi exploatați mai ușor decît românii. În caz de probleme cine poate ajuta un migrant într-o Românie în care nici românii nu pot face nimic contra baronilor locali?
    Da, străinii au tendință să accepte condiții mai grele pentru că nu au de ales. Exemplul perfect sînt românii ce lucrează în țări ca Germania, Franța.
    4. Ce are comunicarea într-o astfel de muncă? Printre altele, personal am văzut în exchange-uri din București în care casierii (probabil turci) nu vorbeau o boabă de română. Ceea ce o gravă încălcare a legilor.
    5. Nimeni nu cere în România salarii ca în afară. Chiar și la 500€ net ar dori mulți să muncească, și în brutării, și în kebabării, unii chiar s-ar întoarce din străinătate. Dar patronilor le revine mai ieftin să angajeze șrilankezi.

    Și înainte de a vorbi de "patroni săraci", priviți cazul Erbașu (sute de vietnamezi lucrează în condiții inumane) https://www.vice.com/ro/article/qvy5pm/viata-de-container-a-vietnamezilor-adusi-in-romania-sa-ti-izoleze-blocul

    În rest, da, trebuie de pornit "o dezbatere onestă pe tema muncitorilor străini în România".

    Postările mele precedente despre "cazul Ditrău":
    1. În România nu există criză de forță de muncă. Există salarii (prea) mici https://www.facebook.com/Calmatui.Vasile/posts/520659318808377
    2. Cine cîștigă din angajarea străinilor https://www.facebook.com/Calmatui.Vasile/posts/521295675411408
    3. Cazul Erbașu, statul nu-și îndeplinește funcția https://www.facebook.com/Calmatui.Vasile/posts/521601625380813
    • Like 1
  • Din ce am citit majoritatea localnicilor s-au plâns că respectivul patron oferea salariul minim pe economie și îi obligă pe angajați să presteze ore suplimentare caz întâlnit des in toată țara. Oamenii s-au săturat să muncească pentru a-și asigura doar supraviețuirea cu cea mai proastă hrană și cele mai slab calitative produse/servicii in timp ce patronii "buni și miloși" se lăfăie in vile și BMW-uri sau reinvestesc tot profitul crescând valoarea afacerii dar fără să le dea măcar câteva acțiuni dacă nu creștere de salariu angajaților. (In Germania diferența de venit dintre patron și angajați este mult mai mică decât la noi). Angajatul simțindu-se umilit își bate și el joc de munca prestată. Afișați bugetul in interiorul firmei, afișați intrările și ieșirile și toate detaliile financiare sa știe și angajatul că nu este furat de patron și că de fapt câștigă cât produce. In cazul Ditrău cred că dacă patronul ar fi plătit brutarii in funcție de numărul de pâini fabricate atunci și angajații ar fi fost stimulați să muncească mai mult pentru a câștiga mai mult. Din cauza lipsei de respect reciproc deocamdată avem patroni avari și angajați miserupiști, răi și săraci.
    • Like 1
  • "Evident, cu toții am greșit și antreprenori, și angajați, și politicieni, și oameni din administrație. " - boss, te rog să ne explici cu ce-au greșit angajații din România, mai ales cei care au emigrat și astfel au contribuit la penuria de forță de muncă... Au greșit că n-au rămas să-i îmbogățească pe politicieni și pe patroni, lucrând pe 2 lei just because? Marș mă și cântă la altă masă...
    Sincer, eu sper să plece toți românii muncitori din România, să rămână doar patronii și politicienii.
    • Like 2
    • @ Ionelu Chelu
      Au greșit că n-au ieșit să protesteze cu milioanele, cum vezi afară la orice derapaj al politicienilor. Au greșit că n-au mers la vot, mulți dintre ei. Au greșit că n-au schimbat liderii de sindicate care i-au vîndut politicienilor. Mai vrei?
      • Like 0
  • Emil Pop Emil Pop check icon
    Se fac multe asumții aici. Ăia din Ditrău sunt singurii clienți. Următoarea brutărie nu e prea departe. De unde știi că nu face pâine pentru HoReCa? Plus că mie mi-e clar că respectivii protestatari au fost ”puși” de ceva politician din cauza unor rivalități, mă indoiesc că toți cei din Ditrău în unanimitate au fost de aceeași opinie.
    • Like 0
  • Am si eu o intrebare pt cine a scris articolul: se poate ca un angajator roman sau chiar strain (cu conducere romaneasca) sa angajeze muncitori straini la negru, ca si aia de la inspectia muncii sunt si ei romani si poate ar vrea si ei sa plece in excursie in diferite paradisuri exotice, sa-si plateasca sefu pt un post mai bun , sau sa isi schimbe loganul de 3 ani cu un audi tot de 3 ani ? Se poatea asta sau ia pocnit cinstea si corectitudine peste noapte ca si pe politicieni amnezia ? Doar din curiozitate as vrea sa stiu.
    • Like 3
  • Nume check icon
    Daca dl. Atanasiu spune ca este mai scump sa angajezi pe cineva din afara UE, decat localnic, dar tu iti permiti sa ii angajezi pana la urma, atunci de ce nu oferi angajatului local un salariu brut echivalent cu costul total al angajatului non-EU? Sau in acest caz trebuie sa se creasca salariile tuturor angajatilor localnici prin urmare o profitabilitate mai mica sau chiar zero. Prin urmare t.ebuie sa cresc preturile si sa ies cu preturile din piata? In acest caz localnicii vajnici din Ditrau ar plati mai mult pentru painea lor faimoasa cu cartofi daca ar fi produsa numai de localnici? Eu nu cred
    P.S. Si aproape intotdeuna imigranti sunt mai productivi decat localnicii...
    • Like 3
  • Bun articol! Şi mi se pare binevenit, mai ales că vine din partea celaltă, din teren, nu din tribune.

    Dar, pentru că există întotdeauna şi un „dar”, nu sunt de acord cu următoarea afirmaţie: „Suntem cu toţii, români şi maghiari, dar şi alte etnii, un popor tolerant. Mult mai tolerant decât alţii şi asta vă spune cineva care a trăit şi în alte părţi”. Cred că domnul Anastasiu a introdus paragraful acesta ca să fie corect politic (politically correct). Nu, domnule Anastasiu, în comunităţile lor, maghiarii (cu precădere cei din zona Harghita-Covasna) nu sunt deloc toleranţi. La aceasta se adaugă şi propaganda Ungariei care, din pricina izolării (mai ales lingvistice), prinde foarte bine la oamenii din acea zonă. Să ştiţi că la fel s-ar fi întâmplat dacă acolo ar fi fost angajaţi cetăţeni români din alte zone ale ţării, nevorbitori de maghiară. Iar UDMR şi alte organizaţii pro-maghiare ar fi sărit în sus că, vezi Doamne, s-ar fi stricat echilibrul etnic.

    Şi, a propos: cei doi brutari din Sri Lanka nu sunt primii imigranţi în România. AFI Cotroceni, spre exemplu, a fost construit cu muncitori chinezi. PRO TV a difuzat mai de mult un reportaj haios {https://youtu.be/P93o9_9N27o}, dintr-o comună oltenească, în care se stabilise un chinez a cărui afacere era creşterea caprelor şi, dacă aş săpa mai adânc prin internet, aş mai găsi o mulţime de exemple. Nimeni din acele comunităţi non-maghiare nu s-a revoltat. De ce tocmai în Dirtău, într-o comunitate maghiară, s-a întâmplat aşa ceva? Şi încă o întrebare: cam ce le predică enoriaşilor acel preot, de s-a pus cu crucea-n mână în fruntea hoardei?

    Pentru asta trebuie să le mulţumim minunaţilor noştri politicieni care, pentru a rămâne la putere, ani de-a rândul au preferat „pactul cu diavolul” în detrimentul impunerii legii şi respectării Constituţiei. Acum începem să culegem ceea ce au semănat.
    • Like 5
    • @ Dragoş Anghelache
      Delia MC Delia MC check icon
      Like, cu mențiunile:
      Cei 2 nu sunt imigranți. Sunt oameni angajați pe 2 ani în baza unui contract temporar de muncă. România nu e deloc o țară favorită pentru migrație. Ei doi fac exact ca mulți români: lucrează o vreme apoi se întorc în țara lor. Nici nu au drept de ședere îndelungat fără un motiv clar.

      Nici noi românii nu suntem mai breji: am citit și pe alte platforme, să vedeți acolo like-uri și dislike-uri (sincer, au aș implementa și aici un astfel de sistem). Românii sunt în majoritate de acord: azi vin 2, mâine 100, etc. Politic corect n-are nici un rost fiindcă nu-i adevărat. Eram dinainte un pic xenofobi însă de când cu psd și dumele deversate non-stop de antene am luat-o razna: că Iohannis nu-i român deci e anti-român, că multinaționalele ne jefuiesc, că UE e așa și pe dincolo...Și de la Dragnea cetire au început să aplaude liderii iliberali ce buni sunt ei si cum fac ziduri, garduri, Exituri. Dacă nu ești de acord ești "progresist" -și vine imediat ca un automatism eticheta de neo-marxist. Esti pur și simplu uman, gata eticheta. Cei care gândesc în lozinci că le e lene să-și suprasolicite creierul din dotare. Așa suntem, mulți dintre noi.


      • Like 3
    • @ Delia MC
      Da, aveţi dreptate. Eu m-am referit la ei ca imigranţi pentru că au venit din ţara lor la noi, fie şi doar pentru a munci, nu pentru a rămâne definitiv. Însă menţiunea dumneavoastră este corectă.

      N-aş zice că noi suntem xenofobi sau rasişti. Da, au fost prigoniţi evreii şi ţiganii în al Doilea Război Mondial, spre exemplu, dar nu pentru că s-au ridicat românii cu furci, topoare şi făclii, ci pentru că aceea a fost politica de stat, adoptată de conducătorii din perioada respectivă.

      Pentru că aţi amintit de Iohannis, eu aş vedea problema din alt unghi. Un arab a modernizat serviciul de urgenţă din România, a ajuns secretar de stat şi, la un moment dat, a beneficiat de susţinere populară. Un sas a ajuns primar în Sibiu iar apoi preşedintele ţării. Pun pariu că peste 4 ani şi un turc poate ajunge preşedintele României dacă are susţinere politică şi o campanie inteligentă. Dar mi-e greu să cred că un primar sau un politician ungur va ajunge peşedinte în România, cel puţin în următorii 20 de ani. Oare de ce? Pentru că suntem noi uşor xenofobi?
      • Like 1
    • @ Dragoş Anghelache
      Toti lucrătorii temporari, în lipsa unui proces care să le dea șanse să devină cetățeni români, sunt doar niște sclavi. Cum avem și noi în Canada, vreo 300.000 (da, TREI SUTE de mii), nu ca România, 5-6 mii. De ce? Din aceleași motive pentru care plâng și patronii români, ca nenea ăsta, autorul articolului : "nu avem destui sclavi dispuși să lucreze pe salarii de câcat". Și dacă patronii din România au o scuză, că le-au emigrat sclavii, cei din Canada n-au nici una, că emigrarea pe Marte nu e încă posibilă.
      Oricum, ideea finală care vroiam s-o transmit e că toți patronii de pe planetă sunt la fel... ;)
      • Like 0
  • Parerist check icon
    Si eu ca vechi capsunar am unele pareri si experiente in privinta asta. Cred ca o parte dintre temerile pe termen lung ale comunitatii sunt oarecum justificate. Insa asta nu inseamna ca au dreptate sau ca potentialele probleme sunt o fatalitate.
    In cartierul in care am aterizat eu la prima tura de cules capsuni singurele brutarii deschise in weekend sau dupa ora 6 seara (cand ma intorceam de pe ogor) erau tinute de imigranti. Cele ale bastinasilor erau deschise de la 9 la 6 de luni pana vineri.
    Dupa un timp am ajuns sa ne cunoastem si sa schimbam cateva vorbe. Din discutiile cu ei am inteles ca ceea ce eu percepeam ca pe un avantaj - faptul ca erau deschisi aproape tot timpul, si aveam la dispozitie paine ieftina si proaspata oricand - in realitate e o sabie cu doua taisuri. Oamenii aia munceau cate 70-80h/ saptamana, dublu fata de restul. Si in timp ce ei stateau in brutarie, copii lor stateau pe strazi, abandonau scoala, etc. Cand parintii sunt absenti, e foarte usor sa intre sub influente dubioase si sa se apuce de prostii. Treaba asta nu are absolut nicio legatura cu "cultura", cu religia, etnia, "valorile" si alte prostii latrate de alt-right si crezute de unii care n-au vazut un imigrant decat la televizor.
    In concluzie, daca avem nevoie de forta de munca straina, cred ca trebuie sa fie plati cinstit si sa aiba timp sa aiba o viata de familie normala. Altfel riscam sa avem probleme si nu cu ei, ci cu generatia care urmeaza, care nici macar nu mai sunt imigranti, ci cetateni nascuti/crescuti "aici" (la Paris, Londra, Ditrau sau Galati). Iar asta nu e vina lor, ci vina mea, care vreau sa cumpar la 9 seara o paine calda la acelasi pret ca la super market, sau a unui patron care le cere sa lucreze cate 72h/saptamana ca sa poata trai. Si cand nu-l vezi pe tac-tu cu saptamanile e foarte usor sa gasesti un "surogat" de parinte sau de frate mai mare care sa te invete sa spargi masini sau mai rau, sa-ti bage in cap povesti cu virgine nimfomane care te asteapta in rai....
    Nu pe brutari trebuie sa stam cu ochii ca pe butelie, ci pe copii lor (cand vor aparea). Daca astia vor avea acces la scoala, si vor fi acceptati si integrati ca parte a comunitatii nu vom avea probleme cu ei. Niciun imigrant, indiferent de origine, religie, cultura sau orice altceva nu-si doreste pentru copii lui sa ajunga niste asistati sociali, infractori sau teroristi. Insa daca sunt izolati, tratati ca niste suboameni si tinuti laolalta cu golanii comunitatii sunt sanse mari sa ajunga si ei la fel.
    • Like 4
  • Oamenii pleaca din romania si pt a scapa de vecini si situatii ca astea - persecutie si superioritate induram si noi romanii de la alti romani, ca sunt moldoveanca/ olteanca /prea bogata /prea zgarcita /prea alba/ prea neagra etc
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vlad Petreanu_

În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon „La bani mărunți” cu Sergiu Manea, CEO BCR. Podcast amplificat de Republica

Sergiu Manea, care a preluat în urmă cu cinci ani conducerea celei mai mari bănci din România, a povestit că primul său salariu, o sumă echivalentă cu mai puțin de 80 de dolari, l-a primit în septembrie 1994. Se angajase înainte de terminarea facultății pe o poziție entry level, ca referent, la Banca Română pentru Dezvoltare, la Biroul de bănci corespondente, care azi se cheamă „financial institutions”.

Citește mai mult

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult