Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Dragi părinți, sunt câteva lucruri pe care nu le știți despre profesori

Ziua educației

5 octombrie este Ziua Mondială a Educației. Cu acest prilej, aș invita la o empatie cu educatorul, nu pentru o restaurare de statut, ci pentru o discuție despre binele elevului. Poate că „interesul superior al copilului”, deși o noțiune ușor demonetizată prin deasă repetiție, nu e totuși o vorbă goală. Aș porni de la premisa că orice cadru didactic are o puternică motivație internă (altfel nu ar rămâne în sistem, în actualele condiții de presiune, exigență și remunerație), este pregătit și își dorește să aducă o minimă schimbare pozitivă. 

Dar dacă societatea nu normează un sistem de independență și acordare de încredere (cu pârghii de control, desigur), vom asista la multiplicarea îngrijorătoare a unui nou tip de comportament didactic: profesorul blazat. Este cel care își ține neobosit ora, cu explicații și metode de interacțiune, dar nu ia nicio măsură în caz de indisciplină. Observă că elevii folosesc masiv telefoanele, pe jocuri sau rețele de socializare, dar nu ia atitudine. 

De ce ar face-o? Dacă propune scăderea notei la purtare, este contestat pentru că periclitează nu doar media elevului, ci și aspectul financiar, încasarea bursei de merit (pentru media generală peste 8,50, iar purtarea de 10). 

Îți recomandăm

Dacă dorește să evite această sancțiune destul de drastică și purcede la confiscare temporară, riscă să i se vorbească despre drept de proprietate. Dacă propune munca în folosul comunității (amuzantele și memorabilele ore în bibliotecă, spre listare de titluri sau ștergere de praf) i se poate reproșa că umilește elevul și urmărește degrevarea unui adult plătit pentru asta. Dacă îi scapă o mustrare nominală, i se impută că nu a respectat principiul „discută fapta, nu elevul” (principiu foarte corect, în fond). Rezultatul? Într-o discuție recentă, un profesor îmi spunea că el își face datoria, predă, explică, dar nu stă să inspecteze cine folosește telefonul sau cine nu e atent. Cel care vrea, ține ritmul. I-am înțeles perfect punctul de vedere, unul elegant și defensiv, dar așa ajungem să vorbim despre motivație internă (și nimic altceva) la copii de 10, 13 sau 16 ani.

Trebuie să îți asumi unele sincope de comunicare, riscul de a fi perceput greșit, atât în fapt, cât și în intenție, știind că răspunzi înaintea conștiinței tale pentru elevii tăi și pentru drumul pe care îi conduci. 

Desigur, școlii i se pot imputa pe bună dreptate multe lucruri. În era comunicării instantanee și ubicue, obișnuiți cu etalare de emoții și sentimente (să ne gândim doar la facebook și invitația sa de a ne actualiza un status emoțional), unii elevi deplâng atitudinea rece, distantă a unor cadre didactice. Alți elevi, ca și părinții lor, ne dau triste exemple de severități excesive. Unele sesizări sunt perfect întemeiate, altele ar fi justificate doar la modul absolut, fără a ține cont de unele delicate date care impun o poziționare nuanțată. De exemplu, nu trebuie uitat faptul că rareori există suprapunere perfectă între comportamentul familial și cel social al copilului. Sub presiunea de grup și imagine, un copil poate adopta la școală un comportament total ignorat de familie.

Ca profesor, dezideratul de a plăcea tuturor elevilor te poate face să aluneci spre periculoasa zonă a goanei după popularitate. Trebuie să îți asumi unele sincope de comunicare, riscul de a fi perceput greșit, atât în fapt, cât și în intenție, știind că răspunzi înaintea conștiinței tale pentru elevii tăi și pentru drumul pe care îi conduci. Părintele are tendința de a se gândi la colectivul de elevi, multiplicând imaginea și comportamentul propriului copil. Rezultă o impresie de clasă omogenă, de copii inocenți (așa cum sunt, de fapt, dar și cu derapaje indeniabile), cu disponibilitate majoră de a primi mesajul adultului. Părintele nu știe că profesorul, în clasă, se întâlnește și cu cel care provoacă pentru a se impune în grup, și cu altul obosit de o noapte în fața monitorului (a apărut noțiunea de generație-bufniță), și cu fata foarte inteligentă, dar concentrată doar pe oglindă și pe like-uri, și cu celălalt băiat ce aparent te urmărește politicos, dar se gândește la necazuri familiale ori la respingerea din grup. 

Pe toți aceștia, profesorul (fără blazare ori tristețea de a constata atâtea probleme acute) ar trebui să îi aducă într-o dispoziție de studiu. Cum poate face asta? Cum să îi transmită adolescentei diafane că pământul este plin de fete frumoase, dar aspectul nu este o garanție de reușită? Cum să o convingă că școala îi aduce șanse, stimă de sine și mai târziu independență? Cum să îi spună adolescentului obsedat de poziție în anturaj că aceste ierarhii sunt extrem de volatile, dar educația îl poate ajuta să câștige, pe termen lung, o poziție respectabilă? Cum poate profesorul să concureze un facil și ademenitor discurs contrar, venit pe atâtea căi? Și mai ales, cum poate încerca să adune toate aceste fire risipite, fără să i se reproșeze că face paradă de autoritate? 

La un moment dat, la o deschidere de an școlar, m-am aflat în fața unei clase de a zecea, într-un bine cotat colegiu bucureștean. Am stabilit niște coordonate de colaborare. 

Când îi privesc, formația mea umanistă mă face să empatizez nu doar cu ei, ci și cu părinții care i-au trimis acolo cu o așteptare clară: să îmi fac datoria, iar ei să devină azi mai învățați și mai buni decât au fost ieri. Pentru ca băiatul PutețiSăÎncercați să ajungă în banca aceea și să stea în prezența mea 100 de minute săptămânal, o întreagă infrastructură s-a pus în mișcare

„Dacă ne vom oferi respect reciproc, atenție și liniște, totul va fi bine și vom progresa. Este important să avem toate acestea și mai ales liniște atunci când vă explic.” „Puteți să încercați” strigă un băiat din spatele clasei. Acest „puteți să încercați” nu l-am decodificat ca pe un vot de blam, deoarece făcusem cunoștință de mai puțin de trei minute. 

Era o copilărească și șugubeață încercare de a provoca, de a stârni amuzamentul și de a-și fixa poziția în fața celorlalți. În fața mea erau niște copii, așa cum sunt an de an, fie că predau la gimnaziu sau la liceu. Când îi privesc, formația mea umanistă mă face să empatizez nu doar cu ei, ci și cu părinții care i-au trimis acolo cu o așteptare clară: să îmi fac datoria, iar ei să devină azi mai învățați și mai buni decât au fost ieri. Pentru ca băiatul PutețiSăÎncercați să ajungă în banca aceea și să stea în prezența mea 100 de minute săptămânal, o întreagă infrastructură s-a pus în mișcare: un părinte l-a trezit, a plătit pentru hainele și încălțămintea lui, i-a întins niște bani de buzunar să nu flămânzească, un șofer RATB l-a adus până la stația de vizavi de liceu, un gardian i-a deschis poarta. Pentru ca noi să ajungem în acest context, a fost nevoie de o sumă de eforturi. În consecință, nu avem voie să capitulăm, trebuie să ne străduim cumva (chiar dacă adesea eșuăm) pentru a capta atenția fiecărui elev. Personal, gândesc că peste ani nepotul ori copilul meu va rosti o replică similară. Sau alta foarte gravă. 

Cum mi-ar plăcea să reacționeze atunci colegul meu profesor? Fiecare dintre noi poate răspunde la întrebarea asta. Cu certitudine, nimănui nu i-ar plăcea să își imagineze un tsunami de furie declanșat asupra elevului năstrușnic. Dar tind să cred că niciun părinte nu ar dori ca profesorul să se adreseze câtorva elevi din primele bănci, iar pe alții să îi lase de izbeliște, anesteziați în fața telefoanelor mobile. Aici intervine cealaltă problemă, a laxismului și a blazării școlii românești. Dacă este un fenomen izolat sau extins, nu aș vrea să mă pronunț, dar pot afirma cert că el există. 

Vina? Mult prea împărțită, destul de uniform în societate, pentru a încerca aici o radiografie. Aș spune doar că orice discurs de autoritate este azi, în ochii unora, eminamente compromis. „Fermitate” este un termen receptat uneori deopotrivă peiorativ și ridicol. Profesorul se teme, pe bună dreptate, să mai fie ferm, deoarece este pus în fața unor diverse și vehemente acuze. Atitudinea populistă în educație merge pe o mână de clișee, greu de refuzat din cauza promisiunilor de atractivitate și lejeritate. Incriminând apelul la responsabilitate ca anacronic sau dur, discursul populist e presărat de câteva cuvinte magice: creativitate, libertate, imaginație, participare, colaborare, joc, plăcere. 

O rețetă atrăgătoare, dar nocivă. Ni se spune că discursul profesorului e respins din lipsă de atractivitate și creativitate. Fals. Creativitate avem și noi. Dorința de a încuraja creativitatea și imaginația elevilor este firească pentru profesorii din zona umanistă, dar asta nu înseamnă că anulăm apelul la efort și seriozitate. Una dintre metodele pe care le-am dezvoltat ar fi cea a jurnalului creativ.

De asemenea, organizez frecvent deplasări cu elevii, în multe dintre ele acordându-le o libertate foarte mare, fără încălcări de decență. 

Câteva fotografii le-am inclus aici. În taberele pe care le-am organizat (niciodată la liceu, unde fac doar excursii de o zi), am propus adeseori plimbări nocturne, pentru a admira stelele refuzate de luminile orașelor noastre. 

Rețin o aniversare pe deal, la miezul nopții, elevii mâncând tort și cântând în acompaniament de greieri. Rețin o traversare de pârâu, la Predeal, cu o construire ad-hoc de punte, prin aruncare de bolovani și aglomerare de bușteni. Rețin cățărări în copaci, rostogoliri pe pante înverzite, cules de brândușe la Rucăr sau de ghiocei la Colții Ghimbavului, salvare de pisică la Pasărea (blocată pe un burlan), jucat cu iepurași în autocar. 

Încerc să aflu și metodele altora. Cunosc colege care acordă posibilitatea de mărire a notei, prin lectură. Astfel, la grup tehnologic de industrie ușoară, îi invită pe elevi în față, încurajându-i cu note bune pentru simple expuneri, dar în care ei învață să fie atenți la dicție, poziție și atitudine. 

Jurnalul atestă metode creative ale colegilor profesori de biologie, muzică, istorie. Răsfoind acest jurnal, cititorul poate observa și probleme de exprimare pe care nu am reușit să le corectez, sau consemnări mai puțin flatante. Cu toate acestea, din toate paginile se desprinde candoarea și sensibilitatea elevilor, ca și dovada că în școala românească se muncește foarte mult, iar profesorilor le pasă (și încă mult).

Filă cu filă, se radiografiază aici școala noastră, iar imaginea este departe de a fi la fel de întunecată așa cum am prezentat-o la începutul articolului. Dimpotrivă. Atâta doar că, atunci când obosim și cedăm unor temeri (adeseori nejustificate, supradimensionate), imaginea rezultată poate fi într-adevăr dezamăgitoare. 

Vă invit să aruncați o privire peste jurnalul acestor copii de a V-a. Veți descoperi câteva stângăcii adorabile, dar și unele dovezi certe ale curiozității și efortului lor. Închei optimist cu o consemnare simplă a unui elev, pe care o puteți regăsi la fila din data de 17 decembrie 2015, dovadă că uneori ni se poate face dor de… școală! ”Astăzi la școală am dat petrecere și ne-am luat rămas bun. 

Noi ne-am spus că ne vedem după vacanță. A fost un sentiment de tristețe pentru mine că nu o să ne mai vedem un timp”. Mulțumim, drag elev! La mulți ani, dragi colegi!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • tom.dick.and.harrry@gmail.com
    • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      Rucs Rucs check icon
      v-am scris deja... Căutați și în spam, eventual.
      • Like 0
    • @ Rucs
      Offf! Vă dați seama că am căutat... O fi ajuns la tom.dick.and.harry@gmail.com, cu r²? Eu sunt cu r³ (rrr)...
      • Like 0
    • @ Rucs
      Dacă vă consolează cu ceva, și eu sunt miop, și nici eu nu l-am observat/ținut minte pe r³, tot încercam la un moment dat să mă autentific manual, de pe mobil - evident, fără succes... :)
      • Like 0
  • Am pregătit toate informațiile necesare, dar nu vreau să le împărtășesc pe toate aici. Este vorba de o extensie a activității lingvistice „lang”, din suita educațională GCompris. Lang e foarte practică pentru învățarea scrisului și cititului, dar nu la fel de bună pentru învățarea unor limbi străine, scopul inițial pentru care a fost de fapt concepută. Ideea mea (extensia lang) ar ajuta copilul să înțeleagă și să folosească limba vorbită într-un mod viu. Mai exact, copilul să nu învețe doar niște piese amorfe (cuvinte asociate unor imagini) ale unui mare „puzzle” (limba vorbită), ci să învețe să combine aceste cuvinte în limbajul vorbit. Am dezbătut acest proiect cu echipa GCompris, și el a stârnit interes, fiind deja aprobat în principiu. M-am gândit că ajutorul dvs. ar putea prinde foarte bine la secțiunea în română, deoarece sunteți inventivă, mai inteligentă emoțional, lucrați cu copiii și stăpâniți mai bine limba decât mine. Și încă ceva: nu există stresul unui termen-limită. Mai mult nu vreau să detaliez aici, dar totul este pregătit online, deci în caz că veți dori să vă implicați, puteți începe chiar acum... :)
    • Like 1
  • Bună ziua! Scuze pentru întârziere, dar nu folosesc pentru autentificarea aici adresa personală de e-mail, de asta nu am știut că ați răspuns deja. Mă simt foarte onorat și recunoscător pentru interesul și serviabilitatea dvs. Scrieți-mi vă rog un mesaj gol la adresa asta (tom.dick.and.harrry la GMail), ca să vă pot scrie apoi toate detaliile de la adresa personală. Mulțumesc!
    • Like 0
  • Ați putea da o mână de ajutor la un proiect pro bono?
    • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      Rucs Rucs check icon
      Sunt onorată de întrebarea dvs și aș zice că vă pot ajuta. Totuși, cât timp ar cere?... Sunt liberă doar joia ( e ziua noastră metodică, deci trebuie să ne fie lăsată liberă pentru a merge uneori la lecții deschise, întâlniri metodice. Dar ele nu sunt așa dese, deci pot ceda câteva joi). Și, sporadic, în weekend. Despre ce proiect e vorba? Sunt foarte interesată de parteneriate educative, atâta doar că uneori trebuie să le prind din timp în agendă... Anul acesta am 26 de ore (pe lângă orele la stat, am acceptat și o ofertă în privat) și iau și cursuri la Casa Corpului Didactic în fiecare vineri. Scrieți-mi detalii :) M-ați făcut curioasă. Mulțumesc.
      • Like 1
  • check icon
    A scris "Rucs", respectiv doamna profesoară Ruxandra Cioc! NE-BU-NI-E! (Un cetățean mai tare în IT să doneze ziarului o idee prin care să se poată stoca comentariile comprimate/„zipped”, dar să fie redate omenește!)

    Cedez zece articole marca „Oana Mocanu” (a cărei fotografie îmi pare fermecătoare ...) pentru unul marca „Ruxandra Cioc” (care îmi pare ȘI sinceră)!

    Vă țineți bine ? D-l Nicușor Dan a scos Programul USR! Unul din puncte: „transparența totală”! Printre altele, ne aduce (azi în București, mâine-n toată țara!) programul (familiei „WalMart” ?!) ”Teach for Romania”! Pentru zonele ”defavorizate” (de Dumnezeu și de ... Democrație!). În numele transparenței fără limite, badea Ion și badea Gheorghe vor învăța 2-3 cuvinte magice ale limbii universale. Nu se știe de ce.

    Pentru d-na Rucs: dacă tot aveți curajul să ieșiți noaptea cu elevii în câmp (răspunderea este enormă!), luați și o baterie de telescoape! Va fi magic (cum zic băieții de peste Ocean). Și o glumă de pe la ei: cum se alege o mașina (autoturism personal) ? Potrivit lor, femeile aleg după culoare, bărbații după puterea motorului, iar ... astronomii amatori (băieți și fete!) după ... mărimea telescopului din dormitor ori sufragerie (care trebuie scos în câmp, noaptea)!

    O glumă mai serioasă: în lumea interdisciplinarității semianalfabete (copiii fac „science” - că le e rușine de „știință”), bieții copilași nu știu de legea lui Arhimede care privește momentul forței (respectiv, echilibrul unei balanțe) nici măcar în clasa a 8-a. Programul lor (al unora) de un semestru: limbă și literatură, science (sic!), geografie și educație fizică (CU „PROIECTE”!). Vă dați seama ce înseamnă să fii de formație chinez, iar Democrația să-ți ofere un asemenea program școlar! Matematică IOC! PAUZĂ! Dar chinezii tac și înghit: viața e încă bună pentru ei! Plătesc de se usucă, și își pun copiii să o facă ... în paralel, la seral!

    Mai departe, glume mai macabre: d-l Guvernescu își amintește de „problema” de „Data Management” de clasa a 12-a: „Lui badea Ion i se mărește valoarea contractului (așa numește Democrația salariul) cu 4% la finele primului an, și cu 2% la finele fiecăruia din următorii trei ani (în ciuda cârcotașilor care zic că în Democrație salariile au stagnat de prin anii 1970 - pentru prostime!). Determinați rata medie anuală de creștere.”

    Problema are și indicație: folosiți media geometrică - definită pe loc în stil „business” drept rădăcina de ordin corespunzător din produsul ... „cantitătilor” date. Interdisciplinarii (care bănuiau că elevul tipic la Data Management - clasa a 12-a - nu știe ce e o medie geometrică!) uită să precizeze un „detaliu”: „cantitățile” să fie pozitive! RĂSPUNS (la „spate”): 2,38%! În lipsă de probe, ne mulțumim cu neagra bănuială că „interdisciplinarii” au făcut media geometrică a ratelor anuale date!

    MAI VREȚI ? Tot manualul respectiv mai analizează și grafuri (rețele) - drept care pun o întrebare „nevinovată”, pe care o și „rezolvă”, drept model! „Un pentagon regulat (elastic) (și diagonalele sale) nu poate fi deformat (fără rupere, rămânând în același plan) astfel încât diagonalele sale să nu se mai intersecteze (cu excepția cazului în care au capete comune).”

    REZOLVARE: se desenează un pentagon regulat, cu două diagonale curbate prin exteriorul pentagonului, pentru a evita intersecția între aceste diagonale. Cele trei rămase în interior se intersectează, încă. „Vedeți ? Mai departe nu se poate!”

    Altfel spus, interdisciplinarii au pus o problemă de nivel universitar (azi) într-un manual de liceu, pe care au „rezolvat-o” apoi cu dezinvoltura specifică lor. Comuniștii ar crăpa de ciudă! ÎNTR-UN MANUAL DE A 12-A! Asta era întrebare de manual de clasa a 12-a!

    Am senzația că d-na profesoară Cioc poate fermeca, la ore. Norocoși, în acest caz, micii ei îngeri cu fețele murdare! Și eu aș fi vrut să aud despre reuniunile Eminescu-Caragiale, ori Eminescu-Creangă, să-i aud aievea punând limba română la cale! Trebuie că era jale mare, dacă trebuia să facă ei așa ceva. (Intuiseră bine viitorul de aur al țării, căreia îi prevăzuseră „înălțarea” „prin secoli” - noroc că nu o văd azi!).

    O „glumă” mai puțin cunoscută (tot cu profesori): se făcea odată că Hyman Bass - student (mare) (ulterior șef de breaslă) - a întârziat la curs; s-a așezat grăbit într-un colț și a început să copieze cu înfrigurare de pe tablă, înainte sa fie ștearsă, inclusiv TEMA dată într-un colț, pentru săptămâna următoare. Luni, un Bass nervos bombănea la școală: „Băi, dar de ce așa o temă grea, că doar nu era examen!” „Tema” rezolvată de tânărul student Bass - cea pusă de profesor într-un chenar, despre care Bass nu auzise și comentariile, fiindcă întârziase - era ... o conjectură - o problemă nerezolvată a matematicii acelor zile (anii 1960). Adică nu „era”; fusese.

    Doamnă Cioc: nu uitați să chestionați ȘI sistemul, când lucrurile merg prost. Chiar dacă se vinde cu eticheta „Democrație”.

    Vă las acum cu o „glumă” marca „Nicușor Dan”, din Programul USR: „

    "După anii 2000, în România s-a dezvoltat agricultura industrială de mare productivitate. Din păcate, aceste exploatații nu au generat creșterea veniturilor locuitorilor, ci dimpotrivă: cea mai mare sărăcie se observă în zonele agricole dezvoltate la scară industrială.

    În același timp, agricultura de subzistență se desfășoară pe suprafețe foarte mici de pamânt, iar fărâmițarea proprietății agricole este factorul care contribuie cel mai mult la menținerea veniturilor scăzute în agricultură și la perpetuarea sărăciei rurale de la o generație la alta, afectând în prezent aproximativ trei milioane de români.

    În România, doar 1% dintre fermieri sunt membrii unei asociații, comparativ cu media UE de peste 50%. Contrar presupunerilor propagate în discursul public, absența asocierii nu se datorează mentalităților (de ex: trauma comunismului), cât opțiunilor economice care sunt oferite țăranilor. La momentul actual, asocierea duce frecvent la dubla impozitare (a asociației și a fermierului membru). Aceste obstacole trebuie înlăturate și în locul lor impuse măsuri favorabile asocierii.

    Încurajăm îndeosebi asocierile între fermieri menite să le asigure accesul la piață, la credite și la negocieri colective cu producătorii de semințe, combustibil și alte materii necesare."

    Si adresa:

    https://usr.ro/program/

    Domnul Dan va scrie într-o zi inclusiv: „Democrația a învins, în sfârșit, și în România! Din păcate, românii nu mai sunt de găsit, să se bucure și ei.”

    P.S.

    Pe cei „traumatizați de comunism”: să vedeți trauma naibii în inima Democrației, când „asigurarea medicală” (studențească) îți acoperă aproximativ o aspirină. Potrivit glumețului domn Murphy, te îmbolnăvești exact când nu ești „acoperit”, și îți piere zâmbetul. Asta e - fiecare cu Nemesis-ul său. Atenție mare la „Democrație”!
    • Like 2
    • @
      TcSDIMOubnRyZWI6IGR2cy4gY2luZSBuYWliYSBtYWkgc3VudGXIm2k/
      • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      Cea mai recentă postare la www.wisemath.org/join este a unei românce:

      "
      1,389 Responses to JOIN (SIGNATURES)
      Madalina Popescu says:
      September 29, 2016 at 12:46 am

      Please replace the useless approach in assessing students basic arithmetic based on their ability to provide answers in pictures, numbers and words, with more practice to speed up those basic Math skills. We started our oldest in a Math after school class in grade 8, our second born in grade 3, and our 3rd born in grade 1 because of the big bad joke Math has been in Ontario public elementary schools. Listening to Ontario Colleges staff in media and finding that 1st year community college students struggle with grade 5 Math, it validated my views as a parent that public schools in Ontario are inadequate when it comes to teaching Math. However instead of meaningful changes such as textbooks made or reviewed by educators with University Degrees in Math, curriculum based on feedback from real Math professors, our Ministry of Education pumps millions to change quantity (ie hours spent in Math in classroom) than quality. What a waste of our tax dollars!!!
      "
      Eu va mulțumesc pentru răspuns.
      • Like 1
  • Pyua check icon
    Scoala de azi este cea institutia care s-a indepartat cel mai mult de la nevoile societatii, este practic in Evul Mediu.

    Dupa cum spunea o distinsa doamna, un profesor de fizica a recusnocut ca el NU STIE fizica ci MANUALUL de fizica. La fel mi-o amintesc pe doamna profesoara de engleza care protesta in fata guvernului acum un an si care cand a fost intrebata ceva in engleza habar nu avea ce sa zica. Din pacate ei reprezinta majoritatea in invatamantul romanesc.

    Invatamantul de azi nu formeaza lideri, daca vrei sa ai succes trebuie sa te auto-educi, sa citesti si sa inveti singur. Inainte de 90 si imediat dupa nu aveai acces la informatie, doar cateva carti prafuite, si tot ce invatai era in scoala.

    Acum copiii peste medie proceseaza informatiile cu o viteza ametitoare si deja cand intra in scoala stiu foarte multe lucruri si au acces la un numar nelimitat de informatii.

    Scoala din zilele noastre nu face decat sa ii ridice pe prosti si sa ii traga in jos pe cei inteligenti aducandu-i practic pe toti la aceeasi medie. E greu pentru unii profesori sa faca ceva cand au 30-40 de copii in clasa dar majoritatea nici nu isi dau interesul.

    Profesorii nu sunt evaluati corespunzatori si nu isi fac treaba cum trebuie, se stie ca exista o criza de cadre didactice si ca atare ii doare in cot de ceea ce se intampla. Mai fac o greva, mai ies in strada, creste un pic salariul si treaba merge inainte.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Modelul e cel din afară. LIMBĂ MATERNĂ = GRAMATICĂ & COMUNICARE = OBLIGATORIU (nucleu) / LITERATURĂ = CRITICĂ LITERARĂ & ISTORIA LITERATURII = OPŢIONAL.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Pai parca demonstrasem anterior ca nici modelul din afara nu e tocmai in postura de a merita elogii sau de a fi preluat in vre-un fel. E pur si simplu insuficient.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Eu nu am făcut elogiu niciunui sistem de învăţământ - le-am numit doar "normale" - în timp ce dvs ridicaţi în slăvi un sistem falimetar, care produce persoane frustrate pe bandă rulantă. Nici olimpicii pe care-i slăviţi atâta nu o duc prea bine. Un olimpic la matematică nu este ahtiat după critica literară: dacă e olimpic chiar reuşeşte să fenteze comentariile literare folosindu-se de olimpiadă ("Lăsaţi-l, doamnă, nu-i daţi şi lui temă, că are faza pe municipiu, e mândria noastră"). O pasiune nu înseamnă obligatoriu a învăţa orice, ca un burete. Poate să te pasioneze matematica şi să urăşti din rărunchi ce se face la română (mai precis critica literară). N-am spus că sistemele din afară sunt perfecte, ci doar că trebuie să preluăm principiul de bază: nucleu şi opţionale. La noi nucleul înseamnă tot şi opţionale sunt doar religia şi eventual şahul, pentru care avem manuale dar nu avem profesori. Restul e la obligat-forţat. Sistemele din afară nu sunt perfecte, dar al nostru e deja patologic. În cazul în care nu ne îndreptăm atenţia spre sistemele de pe Lună sau de pe Marte ar fi cazul să adoptăm unul de provenienţă terestră.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      De ridicat nu-i ridic in slavi pe olimpici, recunosc insa ca majoritatea o duc bine. Olimpiadele sunt, cum a mai zis cineva prin comentarii, principalul bilet catre facultatile de afara (si pentru buna performanta la facultatile de afara). Cat despre olimpici da, in mod normal au un program mai lejer, mai ales inaintea concursurilor (noi chiar eram scutiti de scoala o zi-doua inainte de municipiu, cateodata chiar si mai mult inainte de nationala), nu vad ce e atat de rau in asta, sunt lasati pana la urma sa-si faca treaba. Nu spun nici ca sistemul nostru e perfect (avem probleme foarte grave, clar), dar cred ca modul in care e gandita programa e mai bun decat in sistemele de afara. In acele sisteme un elev poate lesne sa aleaga sa mearga doar pe nucleu, moment in care va iesi din acel sistem de invatamant o oaie numai buna de manipulat. Putem lesne sa rezolvam intai problemele de infrastructura, finantare si coruptie si sa vedem dupa aceea daca trebuie modificata si programa, fara sa adoptam practic nimic de la altii. Am gasi si noi o rezolvare proprie o data, fara sa ne repezim sa imitam.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Olimpiadele sunt chiar necesare pentru cei pasionaţi de un anumit domeniu, dar mi se pare inuman ca un olimpic la matematică să fie chinuit şi cu critică literară din moment ce el va merge clar pe matematică. E o aiureală! Copilul ăla e un virtuoz al matematicii, şi ca orice virtuoz are nevoie să se concentreze pe face mai bine. Restul ar trebui să fie de acompaniament. Altfel îl oboseşti. Din cauza asa sistemul nostru este unul bolnav. Din cauza asta sistemul nostru este un tocător infernal de creiere. Nu e vorba aici de a copia ceva, ci de un principiu logic: nucleu şi aprofundare. Nu spun că un olimpic la matematică ar trebui să fie atât de analfabet încât să confunde o nuvelă cu un roman, dar analize pe Rebreanu sunt o aiureală. O aiureală crudă. Îi taie şi cheful de lectură, îi adaugă şi un stres suplimentar. Un performer merge clar pe ceea ce alege. Nu poţi avea un sportiv polivalent, adică şi cu medalii de aur la zeci de competiţii, şi cu Nobelul pentru literatură. Nu merge. Nu vorbim aici de imperfecţiuni, vorbim de un sistem aberant.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Pai, tocmai ce cazusem de acord ca olimpicii au in general un program ceva mai lejer, tocmai ca sa isi vada de performanta. Da, se tine cont de aspectele de care vorbiti, se fac niste exceptii.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Vă îşelaţi din nou, şi nu e pentru prima dată, îmi cer scuze că vă spun. Olimpicii sunt la mila profesorilor. Sunt profesori care nu discută cu un olimpic. Sunt cazuri concrete şi numeroase. Normal ar fi ca olimpicul să urmeze un nucleu elementar care să nu-i îngreuneze performanţele. Din păcate asta se întâmplă doar în sistemele de învăţământ civilizate şi normale. Nu la noi.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Stati putin, nu dvs. spuneati ca un olimpic la mate poate sa fenteze un comentariu la romana folosindu-se de olimpiada? Din asta intelesesem ca tocmai, o duc destul de bine. OK, atunci sunt cazuri concrete si numeroase de ambele parti: olimpici care o duc bine si olimpici care nu o duc bine. Bine ar fi sa existe un regulament. Cat criticam eu odata liceul international de informatica, poate ca aveau totusi un sistem bun: obtii un rezultat, obtii si ceva avantaje care sa te ajute sa obtii urmatorul rezultat.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      N-aţi înţeles bine. Poate scăpa de temele de română, dar nu şi de restul temelor. Total diferit de sistemele normale, unde baza sunt proiectele, unde elevul îşi poate regla timpul. Problema trebuie reglată DIN SISTEM. Adică un NUCLEU şi opţionale care duc spre performanţe de tipul olimpiadelor. Nucleul va asigura cultura GENERALĂ, opţionalul va asigura performanţa. Evident, dacă facem confuzii între cultură generală şi aprofundare - de ex dacă încludem critica în nucleul culturii general (!) - atunci discuţia se complică.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Poate scapa de saptamani de scoala daca si are rezultate. Cat despre nucleu-optionale, in mod clar tipul asta de sistem nu este necesar pentru rezultate la olimpiade (cred ca majoritatea tarilor care obtin rezultate bune si constante la inter-uri nu au astfel de sisteme; China de exemplu cred ca a dominat ani buni la matematica; nici Rusia nu o duce rau, cum nici noi).
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Noi nu vorbim aici pe excepţii, ci pe sistem. Cazurile în care elevii cu rezultate bune au fost supraîncărcaţi şi au clacat sunt numeroase, pentru că performanţa e adăugata pe un sistem deja stufos. Puteţi întreba orice psiholog care vă poate explica în amănunt fenomenul. Din fericire acest sistem oribil şi anost a început să fie amendat chiar de părinţi, care trag deja un sistem de alarmă. Poate nu unul atât de răspândit, însă lucrurile au început să se mişte. Numeroşi adulţi au început să considere sănătatea copiilor mult mai importantă decât rezultatele la olimpiade sau concursuri. Mulţi reuşesc să fenteze şcoala pentru a obţine excelenţa, dar aceste fentări se înscriu în măgăria românescă şi sunt complet imorale. Sistemul nu trebuie fentat, trebuie rectificat, aşezat pe baze normale. Să cerşeşti timp din partea profesorilor nu e o soluţie, e o situaţie disperată. Şi nici profesorii n-au nicio vină, din moment ce sunt obligaţi să se conformeze sistemului. Un sistem oribil, obositor şi din păcate foarte lăudat. Din păcate.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      OK, si de unde stim care sunt exceptiile si care sunt regulile aici? Fiecare dintre noi cunoaste un numar de cazuri dintr-o anumita categorie, ar trebui demonstrat care dintre cazuri fac parte dintr-o majoritate. Cu fentatul scolii nu e neaparat magarie, se poate foarte bine ca profesorii sa fie constienti de cazurile exceptionale si sa actioneze in consecinta. Iar cu "cersitul" am mai discutat, nu se pune problema de cersit, ci de vorbit pur si simplu cu omul de la catedra pentru ca nu totdeauna profesorii se pot coordona perfect cu lucrarile si temele. Nu vad de ce ar fi asta o mare tragedie.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Dv. aveti o veche problema cu literatura, din care critica literara (?!?!...) va deranjeaza cu predilectie!
      Ati intervenit destul in acesta chestiune!!! Nu mai insistati.
      Tinerii cu calitati intelectuale deosebite nu se simt niciodata frustrati din cauza studiului literaturii, va asigur!
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Ce s-ar întâmpla dacă onor învăţământul românesc ar despărţi limba română de sora ei, literatura română? Ce s-ar întâmpla dacă în locul comentariilor kilometrice, unde copii sunt siliţi să deprindă termeni ca "antropomorfizare" sau "metatext", s-ar oferi doar o scurtă cronologie a principalilor autori, cu nişte recomandări de lectură? S-ar prăbuşi neamul rrrrromânesc! Ciudat, neamul românesc nu se prăbuşeşte dacă elevul n-aude de Ţuculescu, de Iser sau de Aman. "Păi... fără analiză literară n-ar mai pătrunde în miezul romanelor lui Rebreanu sau Sadoveanu." Adică ar citi Pădurea spânzuraţilor ca un profan. Lipsit de analizele literare n-ar putea spune decât "e frumoooos!". Interesant, dar atunci cînd se suţine sus şi tare importanţa analizei de text nu se susţine cu acelaşi patos şi importanţa analizei de imagine plastică. De ce Rebreanu beneficiază de atenţie sporită şi Luchian nu? De ce TREBUIE să analizezi corect un text literar când ieşi din generală şi liceu, dar să n-ai habar de analiză pe imagine plastică? Nu mă refer la noţiuni uzuale, la a diferenţia un roman de o nuvelă, mă refer la cometariile pe Baltagul sau Ion. E mai cu moţ literatura decât pictura, sculptura sau grafica? Păi dacă e să ne dăm în stambă măcar să ne dăm până la capăt! Analiză pe Baltagul? Bun, 10 pagini pe Anemone sau pe Carul cu boi. Dar analiză, nu joacă! La bac, la evaluări. Nu ştie elevul de impresionism? N-a auzit de şcoala de la Barbizon? Îl picăm, nu-l iertăm!
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Din cate inteleg, ideea e ca fara analiza literara elevul nu ar mai avea suficient contact cu operele respective. Si asa se fenteaza cititul operei in multe cazuri, invatandu-se direct rezumatul/comentariul etc., macar asa se prinde totusi o cantitate de informatie acceptabila. Cat despre analizele operelor de arta plastica sau muzicala, pe undeva banuiesc ca trebuia sa se ajunga la un compromis, altfel s-ar fi introdus 3-4 ore si de muzica si arte plastice pe saptamana.
      • Like 2
    • @ Anon
      Valentin check icon
      N-aţi înţeles bine, deşi aţi folosit termenul OPERE. E posibil să faceţi confuzie între limba română şi literatura română. Limba este o NECESITATE, literatura este o ARTĂ. Nimeni nu citeşte ca un critic literar după cum nimeni nu priveşte un tablou ca un expert în domeniu. Există o plăcere a profanului pe care însuşi artistul o ia în calcul. A citi un tratat de iluzionism te poate transforma într-un bun magician, dar îţi răpeşte plăcerea de a savura misterul. Opera literară şi în general orice operă artistică are un schelet. Ca orice schelet, nu e plăcut de privit. E ca o disecţie, ar trebui rezervată medicilor. A BĂGA PE GÂT COMENTARII LITERARE ESTE CEL MAI GRAV ATENTAT LA ADRESA LECTURII. Este motivul pentru care tinerii nu mai citesc. Sau nu mai citesc atât de mult. Sau citesc, dar resping din start lecturile date de scoală (reflexul lui Pavlov). Singurul motiv valabil de a studia literatura este de a face parte din ea. Literatura nu-ţi dezvoltă obligatoriu limbajul, pentru că textele sunt scrise în LIMBAJ LITERAR. Citeşti "de pildă", nu "de exemplu", cum se spune în mod normal. Dacă vrem să COMUNICĂM, atunci studiul limbii materne/comunicării este suficient. Studiul literaturii nu este necesar, după cum nu este necesar nici cel al picturii sau muzicii. Nu există niciun argument raţional care să dovedească menţinerea critcii literare în şcoli sau în liceele care nu sunt de specialitate. Atenţie, a nu se confunda critica literară cu lectura! În mod normal pictura, muzica şi literatura (a nu se confuda cu limba maternă & comunicarea) ar trebui să devină OPŢIONALE. Mai mult, aş recomanda ca opţională şi cinematografia. Pădurea spânzuraţilor fără filmul lui Liviu Ciulei nu mai are aceeaşi anvergură. Evident, opţional. N-am nimic cu critica în general, mai ales că în generală şi liceu am excelat, însă am ceva cu indesarea pe gât, care este odioasă, patologică, bolnăvicioasă. Aici e buba, nu în altă parte.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Dupa cum gandesc unii si cultura generala e o necesitate, si mai ales cultura tarii, de aici si analiza unor opere literare la scoala si liceu. Din punctul asta de vedere poate ar trebui studiate mai in detaliu si muzica si arta plastica. Cum ati mai mentionat, nu prea ii studiem pe clasicii autohtoni ai artelor plastice sau ai muzicii. Cred ca autoarea articolului e mult mai in masura sa justifice necesitatea comentariilor literare in programa actuala decat sunt eu.
      • Like 2
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Faceţi confuzii ingrozitoare! Critica literară nu face parte din cultura generală!!!! Critica şi analiza de text sunt ultima verigă din lanţul literaturii. Scrierea creativă nu exclude deprinderea unui limbaj specific, la fel cum la pictură se învaţă probleme de culoare, tuşă, ton etc, dar fără critică plastică. Se învaţă practic. Cultura generală cuprinde exact ceea ce îi arată şi numele: informaţii cu caracter GENERAL. La pictură un pic de limbaj plastic şi eventual o schemă sumară a principalilor artişti români. Critica este ultimul element, este o aprofundare. E o aiureală să dai analiză de text la clasa a V-a, după cum e o aiureală să continui analiza de text într-un liceu care nu este de profil! Hai să nu confundăm cultura GENERALĂ cu practicarea unui domeniu îngust cum este critica. Critica e o felie, nu e întreg tortul.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      N-am decis eu ca ar face parte din cultura generala. Cum ziceam, unii, cei care au facut programa au decis ca aceste comentarii ar fi parte din cultura generala (din moment ce fac parte din programa de gimnaziu). Poate cineva de specialitate ne poate lamuri asupra acestui aspect. Doamna Cioc? Help? :)
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu, la noi critica literară apare chiar în clasa a IV-a, în timp ce în sistemele de învăţământ normale apare mult mai târziu şi e OPŢIONALĂ, pentru că LOGIC vorbind e o APROFUNDARE. E ceva adăugat. A nu se confunda cu deprinderea mijloacelor literare, a limbajului literar. Una e să deosbeşti o nuvelă de un roman şi alta e să faci analiză de text. Luaţi modelul picturii, care la noi se face normal: limbaj plastic învăţat practic, probabil câteva elemente de istorie a picturii româneşti (puţine) şi critică plastică deloc. A, ar fi necesar un curs OPŢIONAL de critică plastică. Ar fi grozava, cu condiţia să fie OPŢIONAL. La română ar trebui să se facă comunicare & gramatică, un curs de avansaţi care să cuprindă scriere creativă şi noţiuni de literatură şi un curs de excelenţă, unde să apară critica literară. Kilometrii de pagini în care e disecat Rebreanu ar trebui să apară la un curs opţional de excelenţă. În rest poţi aminti la cursul-nucleu că a existat Rebreanu, cum aminteşti la cursul-nucleu de pictură că a existat Grigorescu. Sunt lucruri logice. Una e cultura generală şi alta e aprofundarea, pasiunea pentru un domeniu şi libertatea de a alege acel domeniu.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Probabil cei/cele care au gandit programa initial gandesc altfel cultura generala decat o faceti dvs., iar programa au gandit-o tot "logic". Am pus ghilimele pentru ca nu exista un argument obiectiv sau un model absolut pentru cum trebuie sa arate un sistem de invatamant. Daca ar exista asa ceva ar fi adoptat peste tot, dar fiecare tara are propriul sistem, propriile criterii, toate definite in functie de cultura si istoria locala. La noi poate scolile de literatura si matematica au fost ceva mai dezvoltate decat altele, si poate de aceea mai multe cunostinte din acele domenii au permeat in sistemul preuniversitar. Doamna Moraru scria intr-un articol ca in Italia de exemplu se pune mult mai mult accent pe pictura decat se face la noi: "În Italia ... Am asistat la ora unor copii de 5 ani, capabili să analizeze și reproducă tehnica lui Kandinski." (din articolul "Unde se potriveste elevul daco-romano-olimpic"). Desigur nu reiese foarte clar daca asta este neaparat programa la ei, dar cred ca era vorba de o scoala publica, de stat. Sistemul nostru are multe probleme, sigur, dar intre o programa care scoate masa inculta de manevra pe banda rulanta (in conditiile unei finantari si infrastructuri bune) si o programa stufoasa dar care s-a dovedit ca poate sa genereze oameni destupati in conditii cat de cat decente, prefer sa riscam cu programa mai stufoasa deocamdata, si sa vedem cum va functiona cand restul problemelor vor fi fost rezolvate. Sa vedem daca va fi situatia chiar atat de tragica dupa ce vom fi rezolvat problemele de infrastructura, finantare si coruptie. Daca tot vrem sa vedem o competitie intre sistemul nostru si altele, macar sa fie competitia corecta.
      • Like 0
  • check icon
    „Când îi privesc, formația mea umanistă mă face să empatizez nu doar cu ei, ci și cu părinții care i-au trimis acolo cu o așteptare clară: să îmi fac datoria, iar ei să devină azi mai învățați și mai buni decât au fost ieri...” / Probabil mi se trage de la avansul mare de vîrstă pe care-l am față de categoria doamnei autoare de aici... / Mie prin definiție cînd cineva mi se declară animat de datorie și dor de-a face mai buni elevii decăt ieri mi se pare ori înșelătorie, ori naivitate care nu duce la nimic... bun. / În același timp, din ce simt eu, doamna autor folosește pur și simplu aici un stil de gazetă (nu unul practicat în viața de zi cu zi), mai exact unul atent la dorințele cititorului. / E de observat / studiat și categoria de ctitori interesată (entuziasmată?) de așa vorbe. Aștia îmi pare realmente naivi, supuși aflîndu-se încă promisiunii: „Dacă ești copil cuminte în viață, vei avea parte de mîngîierile pe creștet ale lumii ăsteia...”.
    • Like 0
    • @
      check icon
      „ Aștia îmi pare realmente naivi...” / Scuze pentru dezacord!
      • Like 0
  • check icon
    „Dragi părinți, sunt câteva lucruri pe care nu le știți despre profesori...” / Pomeneam de curînd, la un material dlui CT Popescu, despre ienvitabilitatea batjocurei / bășcăliei, ce însoțește o replică la o afirmație mincinoasă. / Cam așa și cu titlul (plus articolul de aici) de aici. Nu ne simțim bine dacă nu dăm sfaturi celorlalți. / Dacă nu-i luminăm. / Mie unui-mi place să descopăr singur. / Un obicei urît, fără îndoială. / Totodată, poate la alte minți o merge sistema, dar mie mi se pare total nenuanțat, generalizator, a ni se spune ceva despre profesori. Adică despre toți / în bloc..
    • Like 1


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult

Copii talentați

„Am descoperit un număr foarte mare de copii extraordinar de talentați, performanți, competitivi - și mulți dintre ei nedescoperiți până acum. Pentru că mai ales cei din zona rurală sau din urbanul mic au șanse slabe să participe la olimpiadele tradiționale, creion-hârtie - însă au putut participa fără opreliști la olimpiada digitală”, explică Dragoș Iliescu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Învingător

„Am fost un caz mai complicat. Ce pot eu să afirm este ca domnul profesor doctor a fost dirijorul unei orchestre, după mine impresionante, pentru ca eu am accesat aproape toate disciplinele spitalului în afecțiunea pe care am avut-o eu”, se destăinuie Marin Florin.

Citește mai mult