Economistul Cristian Păun a avertizat asupra pericolelor comunismului și a asemănărilor cu politici contemporane. Într-un interviu recent la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, profesorul de economie a afirmat că ideologia comunistă reprezintă „cea mai mare eroare intelectuală", subliniind că în comunism lipsesc elemente esențiale, precum piețele, libertatea și proprietatea privată.
„Comunismul este o eroare intelectuală, este cea mai mare eroare intelectuală, pe de o parte. Pe de altă parte, economiștii au avut o contribuție clară în a demonstra falimentul comunismului, tocmai prin prisma acelor lucruri care lipsesc în comunism - în comunism nu avem piețe, nu avem libertate, nu avem proprietate privată și atunci toată alocarea resurselor în astfel de societăți este haotică, arbitrară, și falimentară în final”, spune Cristian Păun.
Totodată, el a atras atenția și asupra brutalității acestui sistem, de care națiunile ar trebui să se ferească.
„Comunismul mai are o problemă, este un sistem violent, un sistem agresiv, care poate fi băgat pe gâtul oamenilor doar cu victime și cu violență în spate, cred că ar trebui să ne ferim cu toții de așa ceva, mai ales că noi am avut această experiență de a trăi acest sistem”, a subliniat profesorul de economie.
Cristian Păun a adus în discuție și legătura dintre comunism și socialism, argumentând că diferența dintre cele două ideologii este minimă, menționând Manifestul Comunist al lui Marx și Engels. Păun a invitat publicul să citească lucrarea și să identifice asemănările cu politicile contemporane, sugerând că multe dintre acțiunile propuse în decalogul prezent în manifest se regăsesc în politicile publice actuale ale marilor țări dezvoltate.
„Între comunism și socialism nu există nicio diferență. În momentul în care cei doi părinți ai comunismului, și anume Marx și Engels, au stat la o tejghea în Paris să scrie Manifestul Comunist, și dacă o să-l citiți o să vedeți că ei folosesc acești termeni interschimbabili - comunism și socialism. Vă invit pe toți să citiți Manifestul Comunist al celor doi și la un moment dat o să găsiți un decalog - 10 acțiuni prin care proletarii să pună mâna pe averile capitaliștilor, și o să numărați din cele 10 acțiuni să vedeți, cred că toate în momentul de față se regăsesc în politicile publice ale marilor țări care se pretind dezvoltate. Deci Manifestul Comunist azi, în bună măsură, este pus în practică de către majoritatea, dacă nu de toate țările lumii, într-o măsură mai mică sau mai mare”, spune Cristian Păun.
Întrebat ce ar alege între stânga sau dreapta, el a răspuns că economiștii nu pot fi decât de dreapta. „Ca economist, nu poți să fii decât de dreapta, pentru că meseria de economist presupune să înțelegi ce înseamnă piața, proprietatea privată, libertatea piețelor. Prin meseria pe care o am, nu pot fi decât de partea libertății. Eu nu împart neapărat în dreapta și stânga lucrurile, împart între libertate vs mai puțină libertate și dacă dreapta se referă la mai multă libertate, dreapta, Dar nu întotdeauna se referă la mai multă libertate”, a mai spus Cristian Păun.
Care a fost cea mai bună perioadă din istoria României?
„Cred că cea mai bună perioadă din istoria României a fost perioada interbelică, pentru că de fapt au fost acele momente în care România a început să acționeze ca o entitate unită, cu toate teritoriile sale, cu toate națiunile sale. Din păcate peste noi a venit războiul și după război a venit acea situație foarte foarte complexă și complicată”, a spus Păun la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Ideologia comunistă reprezintă „cea mai mare eroare intelectuală"; ca orice ideologie, comunismul nu a fost nici adevărat nici eronat, fiindcă nu e o teorie științifică să poată fi testată, e un proiect de umanizare a societății, bazat pe o „interpretare istorică” (Popper). Exact așa cum este și neoliberalismul, care pleacă de la idolatrizarea pieței libere și de la cultul concurenței, bazate pe mitul „mâinii invizibile” (Adam Smith), care ar regla piața. Așadar, nu se pune problema valorii de adevăr când avem de-a face cu o ideologie. Dar comunismul a fost o revoltă morală împotriva gravelor inegalități și realităților nedrepte, a exploatării oamenilor de către alți oameni și a înstrăinării umane ca fenomen de masă; problema e că protestul moral nu-l pot sesiza decât cei care au conștiință morală, pentru o ființă amorală, care face abstracție de bine și rău în numele științei („În știință nu există morală!”), al politicii („În politică nu există morală!”) sau al afacerilor („În afaceri nu există morală!”). Amoralii vor găsi întotdeauna „argumente” împotriva echității, a justiției sociale și a egalității de șanse; ei vor fi întotdeauna antisocialiști și anticomuniști.
2. În comunism nu avem piețe, nu avem libertate, nu avem proprietate privată „și atunci toată alocarea resurselor în astfel de societăți este haotică, arbitrară, și falimentară în final” - valabil pentru stalinism, pe care sovieticii l-au prezentat drept comunism și l-au vândut popoarelor ocupate ca „vis de aur al omenirii”. Stalinismul este foarte asemănător cu fascismul și foarte diferit de comunism (asta poate constata oricine citește cu adevărat „Manifestul Partidului Comunist”).
3. „Între comunism și socialism nu există nicio diferență. În momentul în care cei doi părinți ai comunismului, și anume Marx și Engels, au stat la o tejghea în Paris să scrie Manifestul Comunist, și dacă o să-l citiți o să vedeți că ei folosesc acești termeni interschimbabili - comunism și socialism”. În primul rând, „Manifestul” a fost scris la Paris, ci la Londra. În al doilea rând, cei doi termeni nu puteau fi „interschimbabili”, pentru că autorii înțeleg prin ei două lucruri diferite: prin socialism înțeleg prima etapă a noii societăți, caracterizată prin menținerea statului și folosirea lui de către clasa muncitoare pentru a organiza întreagă societate conform intereselor celor ce trăiesc din munca lor; prin comunism înțeleg etapa cea mai evoluată a noii societăți, în care vor dispărea clasele sociale, deci și rațiunea de existență a statului ca instrument politic al unei clase (transformarea lui într-un instrument de administrare a societății și de planificare științifică a economiei). Faptul că noua orânduire a fost denumită ulterior „socialistă” s-a datorat influenței socialiștilor francezi și preluării expresiei de către Lenin, dar ea nu s-a autointitulată nicăieri „comunistă”; țările cucerite de sovietici au fost numite „comuniste” doar de propaganda americană (a se vedea posturile de radio „Vocea Americii” și „Europa Liberă”). Pentru partidele aflate la putere, comunismul a rămas tot timpul un ideal, iar unele chiar s-au intitulat „comuniste”, pentru a se evidenția idealul politic pe care îl servesc. Dar să spui că „socialism” și „comunism” sunt noțiuni sinonime e o mare greșeală.
4. „Manifestul Comunist azi, în bună măsură, este pus în practică de către majoritatea, dacă nu de toate țările lumii, într-o măsură mai mică sau mai mare”. Afirmația asta se vrea o critică la adresa țărilor occidentale, care au deviat de la calea cea dreaptă (probabil, dogma neoliberală); în realitate, ea este o recunoaștere rușinată a faptului că Manifestul conține multe idei realiste, previziuni corecte și evaluări care se confirmă (de pildă, globalizarea, numită de autori „universalizare”, centralizarea și concentrarea capitalului - tot mai mult capital în mâini tot mai puține sau alienarea umană, care în zilele noastre capătă forme tot mai diverse și mai sinistre).
5. „Ca economist, nu poți să fii decât de dreapta, pentru că meseria de economist presupune să înțelegi ce înseamnă piața, proprietatea privată, libertatea piețelor. Prin meseria pe care o am, nu pot fi decât de partea libertății”. Aici, domnul Păun descrie preocupările unui economist autist, care tratează domeniul economic în sine, scos din contextul său social, de parcă nu ar ști că atunci când Aristotel a făcut distincția dintre „economia casnică” și „economia politică”, el a înțeles prin a doua expresie „economie socială” (tot Aristotel a definit omul ca „zoon politikon”, care se traduce prin „ființă socială”, nu prin „animal politic”, cum cred mulți pseudo-intelectuali de la noi). Dl Păun face parte dintre acei economiști care fetișizează subsistemul economic, care îl scot din context, care nu percep decât legile economice, considerând că celelalte legi ale societății ar trebui să se conformeze acestora - altă „mare eroare intelectuală", ca să-l citez pe dânsul. Pentru astfel de economiști, economia socio-centrată este o glumă, eficiența socială nu există, iar conceptul de „economie socială de piață” pare o inepție. Ceea ce numește domnia sa „libertate” nu este altceva decât expresia ideologică a egoismului și lăcomiei, două trăsături ale firii omenești care se simt foarte bine într-o lume fascinată de „libertatea piețelor”... Ceea ce afirm este dovedit de evoluția istorică, păcat că nu este locul în care să putem ilustra și argumenta.
Am încercat doar să sugerez cât de șubredă este elaborarea teoretică a neoliberalismului, această teorie utopică a capitalismului (simetrică socialismului utopic francez). Din păcate, ea este promovată de niște monștri economici, marile corporații transnaționale, care pot cumpăra guverne sau parlamente. Deși este o utopie, ea se impune prin forța banilor, ceea ce mutilează grav societatea din zilele noastre și, o dată cu ea, condiția umană. Nu mai contează că produce sărăcie, alienare și disperare, războaie și catastrofe economice. O lume mânată de goana după profit și maximizarea lui. Din când în când liderii acestei lumi scoase din context își propun „să re-clădească încrederea” (!) - exact tema de anul ăsta a Forumului Economic Mondial de la Davos. Ei n-au aflat că „totul este deșertăciune și goană după vânt!” (Eclesiastul, 2:17).
- Cand Marx si Engels au vorbit de Dictatura proletariatului ca o perioada de tranzitie spre Comunism, au inteles Statul totalitar, sau abia odata cu Lenin prin acest concept s-a inteles Totalitarismul?
Un ilegalist dintre cei dati la o parte de NC imi spunea cam acelasi lucru referindu-se la regimul NC. Un adevar pe care il vad acum si scris. Corect!
alți asemenea specialiști pe care nu vreau să mi-i amintesc. Alienare, sărăcie și disperare nu a adus comunismul, domnule Bortun? Democrația, cu toate imperfecțiunile ei rămâne de preferat dictaturii de orice tip, fie numai și pentru faptul că poți să îți expui liber opiniile, chiar așa amăgitoare și fals academice cum faceți dvs. Nu m-aș fi obosit să vă dau o replica, eu îi las în plata Domnului pe nostalgicii comunismului, dar încheiați cu un citat religios comentariul și astea au fost singurele cuvinte demne de lauda pe care le-ati scris.
Sunt destul concepte economice care sugerează că uneori este nevoie de reglementări pentru a preveni cazuri nedorite (două exemple: monopoluri și externalități).
Companiile nu trebuie lăsate să facă tot ce vor (exemple: să vândă produse periculoase pentru sănătate, să mintă în reclame, etc.). Înseamnă asta oare "mai puțină libertate"?
"țări care se pretind dezvoltate" nu înțeleg cine pretinde. De obicei țările se includ în dezvoltate după metrici economice. Este posibil ca autorul să nu fie de acord cu stilul de viață de acolo - fiecare are dreptul la o opinie - dar ar trebui să fie mai clar.
Citesc republica de ceva vreme dar alte texte au fost mult mai de calitate. Nu știu dacă textul de sus este citat incomplet sau scos din context sau doar nu au fost idei interesante, dar în orice caz sper ca viitoarele articole să fie mai interesante.
Opus socialismului NU e capitalismul! E libertatea! Libertatea economica, a vorbirii, a muncii, a calatoriei.
Toate societatile care s-au apropiat prea mult de stanga s-au fript.Au lasat in urma injustitie, durere, victime.
Good luck GenZ, the world is yours to re-shape.