Foto: Alamy/ Profimedia
Gândeşte-te la acel profesor remarcabil pe care l-ai avut în cursul anilor de şcoală. Pentru cei mai mulţi dintre noi, n-a fost mai mult de unul, în toţi anii petrecuţi în gimnaziu şi liceu. Care erau calităţile lui? Ce avea de era o plăcere să-l asculţi?
Acum imaginează-ţi situaţia în care la fiecare materie ai fi avut un profesor la fel de bun. La fel de pasionat de materia lui, la fel de bun pedagog, cu la fel de mult farmec şi excentricităţi la fel de amuzante. Asta e promisiunea epocii internetului.
Ce trebuie să faci ca Minister al Educaţiei preocupat de calitatea educaţiei elevilor? Găseşti cei mai buni profesori din ţară la toate materiile, îi filmezi predând fiecare lecţie, faci toate aceste lucruri într-un studio de filmare cu o echipă de profesionişti. Pui apoi toate aceste lecţii online. Faci asta pentru că nu mai poţi preda la fel ca acum 20 de ani. Azi există internetul şi tot ce vine odată cu el: YouTube, Udemy, Coursera.org, Futurelearn.com, Edx.org, MasterClass, Skillshare, LinkedIn Learning, Khan Academy, Udacity, CBT Nuggets, Code, Stanford Online, Harvard Extension, Open Yale Courses, MIT OpenCourseWare...
Dacă deschizi edX Courses1 găseşti peste 2500 de cursuri online dintre care multe sunt gratuite la universităţi de top. Dacă ne uităm la America, în 2018 erau 10 milioane de studenţi care participau la cel puţin un curs online, mai mult de jumătate din numărul total de studenţi ai ţării2. Situaţia s-a schimbat nu doar pentru studenţi. Khan Academy, LinkedIn Learning, sunt orientate către elevi din ciclul gimnazial şi liceal.
Acele naţiuni care vor produce siteuri educaţionale naţionale în care toate lecţiile vor fi predate de cei mai buni profesori din ţară, le vor lăsa rapid şi iremediabil în urmă pe cele care nu vor face asta. Şcoala va trebui să se schimbe. Cum mai exact? Ea va trebui să devină locul în care pui în practică ce-ai învăţat online acasă.
La noi s-a înţeles prost ce înseamnă educaţia online. Educaţia online nu înseamnă un profesor ce vorbeşte singur în sala de curs sau în locuinţa proprie. Nu înseamnă să scrii la tablă într-o sală goală. Să faci totul ca şi până acum, cu singura diferenţă că elevii te urmăresc de la distanţă, online. Cu singura diferenţă că elevii nu mai scriu la băncile din şcoală ci la mesele de acasă. Să te filmezi ca un amator, în lumină proastă şi cu sunet prost. Dacă aşa ai înţeles şi aşa aplici educaţia online, normal că totul iese prost. Normal că elevii şi părinţii se plâng că era mai bine în modul tradiţional. Degeaba ai o idee bună dacă o aplici în cel mai prost mod posibil. Educaţia online se aplică acum în România în cel mai prost mod posibil. Ca profesor, nu te mai poţi aştepta să captezi atenţia elevilor tăi cu modul în care predai când ei găsesc aceeaşi lecţie mult mai bine predată online. Eşti mereu în dezavantaj în ce priveşte charisma, modul în care îţi prezinţi informaţiile, vitalitate, profesionalism în filmarea şi editarea filmuleţului.
Majoritatea oamenilor nici măcar nu îşi dau seama ce revoluţie va exista în educaţie în câţiva ani. Ce schimbare de 180 de grade. Impactul va fi unul substanţial pentru toată lumea implicată în procesul educaţional. Pentru elevi, pentru că vor avea acces la cele mai bune cursuri şi cei mai buni profesori. Pentru profesori, pentru că activitatea lor se va modifica substanţial. Predatul online nu înseamnă numai o inspecţie la fiecare oră. Una pe care o ai în faţa celor care sunt direct interesaţi de activitatea ta la ore, părinţii elevilor. Înseamnă mult mai mult, o să intru în detalii în cuprinsul acestui articol.
Tendinţa cursurilor online va fi accelerată considerabil de pandemia de azi. Sunt o mulţime de motive pentru care studenţii aleg să înveţe online. Nu mai sunt nevoiţi să se mute în oraşul în care este localizată universitatea. Este mult mai ieftin să urmezi cursurile unei universăţi de top, mult mai ieftin decât dacă ai fi prezent fizic în campusul universitar. Poţi participa la cursurile unei universităţi de top pentru că aceste universităţi nu mai sunt limitate de spaţiul fizic în sălile de curs. Cursurile unei universităţi ca MIT, Stanford pot fi urmărite azi online de mii de studenţi din toată lumea. Poţi urma cursurile mai multor universităţi bune în acelaşi timp. Programul este mult mai flexibil, te poţi conecta şi urmări cursul în orice moment al zilei în funcţie de restul activităţilor tale. Sigur, acest lucru este posibil doar pentru anumite materii. Pentru altele, pentru fizică, chimie, biologie, prezenţa în campus este necesară pentru că doar aşa ai acces la laboratoare. Dar până şi aici, pentru materiile în care partea practică este esenţială, azi se foloseşte un sistem mixt în care teoria este predată online.
Care va fi impactul internetului asupra şcolilor şi asupra activităţilor pe care un profesor le poate avea cu elevii? În primul rând, nu mai vii la şcoală ca să stai în bancă şi să asculţi o lecţie. Nu mai vii să scrii după dictare nişte informaţii. Cu cât dispare mai repede această activitate din şcolile lumii, cu atât mai bine. Este bine, pentru că dispare rolul pasiv al elevului. Dacă toate lecţiile le ştii de acasă, din mediul online, la şcoală nu mai vii decât să pui în practică ce-ai învăţat. Întrebările despre conţinutul lecţiei le-ai pus online. Ţi-ai rezolvat toate neclarităţile cu privire la înţelegerea informaţiilor. Pentru că azi ai acces rapid la orice informaţie, la şcoală vii doar să lucrezi cu acele informaţii, să le utilizezi. Nu mai rămân la nivel de informaţii inerte, unele pe care nu le foloseşti niciodată, unele care îţi ocupă memoria degeaba.
La şcoală vii să pui mâna la treabă, să foloseşti concret nişte informaţii. Vii să lucrezi cu doi, trei colegi la proiectul de fizică în laboratorul de fizică. Vii să lucrezi cu alţi colegi la proiectul de chimie în laboratorul de chimie. Vii să faci sport în sala de sport. O sală dotată cu echipamente bune. Vii să desenezi în laboratorul de desen. Vii să cânţi la un instrument în laboratorul de muzică. Vii să faci un experiment în laboratorul de biologie. Vii să participi cu ceilalţi colegi la clubul de teatru, de dezbateri, de lectură. Vii la şcoală unde ai un rol direct, eşti implicat direct, nu mai există rol pasiv pentru elev. Nu mai există situaţia în care profesorul vorbeşte şi elevii scriu în caiete. În care trei elevi sunt ascultaţi şi restul se plictisesc în bancă.
Ca elev, vei veni la şcoală să faci ceva concret. Nu mai pierzi vremea la şcoală. Şcoala nu e o bonă, nu e un loc în care stai şi scrii în caiet. E un loc în care tu vorbeşti, tu experimentezi, tu acţionezi. În fiecare moment petrecut acolo. Fără timpi morţi. Fără inactivitate. Ai terminat lucrul la proiect, pleci acasă pentru că sunt o mulţime de alte lucruri de aflat online. Aşa va creşte şi cantitatea de timp liber, timp pe care îl poţi petrece cu prietenii în parc sau plimbări.
Ce mai fac profesorii? Care mai este rolul lor? Ei sunt ghizi şi supraveghetori. Sunt îndrumători în laboratoare, se plimbă de la un grup la altul şi oferă ajutor dacă sunt solicitaţi.
Bineînţeles, asta presupune laboratoare de desen, muzică, chimie, biologie, fizică în care se investeşte serios. Săli de sport bine dotate. Săli pentru teatru, dezbateri. Nu e greu să faci asta. Sălile există deja, mai trebuie doar utilate corespunzător. Şcoala ar trebui să fie un loc în care există acele laboratoare pe care nu le ai acasă. Şcoala ideală este un loc în care poţi face acele lucruri pe care nu le poţi face singur acasă în faţa calculatorului. Să scrii într-un caiet după dictare? Asta poţi face şi în cea mai modestă locuinţă. N-ai nevoie de şcoală pentru asta şi nici nu te alegi cu mare lucru. Să reciţi nişte informaţii predate de un profesor? Asta poţi face şi într-un parc. Şcoala trebuie regândită. E important să fie transformată într-un laborator în care elevii vin să facă ceva ei înşişi. O şcoală fără bănci de scris. Vi se pare ireal? Lucrul ăsta se petrece deja în Finlanda3.
Asta e reforma în educaţie de care avem nevoie, una care ne-ar propulsa în sec.XXI printre cele mai creative şi productive naţiuni din lume. Nu se poate face asta încă în România din cauza absenţei tehnologiei? Nu sunt de acord cu această obiecţie şi există date care îmi susţin afirmaţia. În anul 2019, 75,7% din gospodăriile din România aveau acces la internet de acasă. Tipurile de conexiune folosite erau unele broadband fixe—internet de mare viteză, unul ce îţi permite să vezi orice filmuleţ la rezoluţie foarte bună—în proporţie de 78,4%4. În ce priveşte gospodăriile cu copii în întreţinere, cele care ne interesează de fapt în educaţie, lucrurile stau şi mai bine. 94% dintre ele au acces la internet5. Să nu uităm, calculatoarele second-hand sunt excelente şi îţi poţi lua unul foarte bun cu două, trei alocaţii. Un calculator second-hand îşi face treaba perfect la un sfert din costul unuia nou. Cred că e cea mai bună investiţie pentru o familie săracă. Un calculator şi un abonament la internet. Deja prin asta ai toată lumea la dispoziţie. Poţi învăţa orice, de la agricultură la astronomie. Mai trebuie doar să vrei să înveţi.
Ce facem însă cu casele care nici măcar nu au curent electric? România în 2018 avea 52 233 de case fără curent, numai că jumătate din ele se aflau la câteva sute de metri de un stâlp de curent. Doar aproximativ 7 000 se află în sate izolate unde branşarea este o problemă mai dificilă6.
Apariţia internetului este un eveniment la fel de epocal ca apariţia tiparului. Impactul internetului asupra modului în care predai, asupra profesiei de profesor va fi similar impactului pe care încălzirea centrală l-a avut asupra coşarilor şi apariţia motorului asupra fermierilor. Impactul va fi cu atât mai accelerat azi datorită pandemiei. Cred că în cel mult zece ani, modul de azi de a preda al unui profesor va dispărea din peisajul educaţional.
Mi se pare că progresul tehnologic de azi oferă o şansă enormă acelor naţiuni suficient de inteligente ca să profite de ea. Cred că o naţiune care va integra foarte bine predatul online va face un salt imens înainte. Oraşele acelei naţiuni vor fi asemeni Florenţei, Milanului, Veneţiei, Romei din timpul Renaşterii. Mi se pare o şansă enormă pentru România. Rămâne de văzut ce naţiune va profita cel mai bine de ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Câte școli mai au în prezent wc-ul în fundul curții și câte dintre acestea sunt racordate la banala rețea publică de canalizare?
2. Pe cine avem și am avut timp de 31 de ani ministru al educației?
Restul e cancan...
p.s. țin totuși să subliniez faptul că problema trebuie prinsă de undeva, iar apoi soluționată, însă cine să o facă? De 31 de ani tot ne ducem în hău că de multe ori stau și mă întreb cât mai poate înghiți și hăul ăsta. Este drept că cine vrea să învețe învață și cu vaca la păscut pe câmp însă aceste sunt cazuri izolate. Adevărul este că educația românească NU este pregătită să facă saltul către această utopie. Suntem latini ca neam. Avem nevoie de socializare care nu se poate manifesta în fața unui ecran. Soclul sistemului românesc de educație era cariat înainte de pandemie. Gândiți-vă vă rog că acum un an discutam despre wc-urile fără apă din școli, wc-uri care erau adevărate focare de infecție, iar azi, azi discutam despre on-line-în același sistem educațional ruginit, din aceeași țară. Despre ce vorbim? Despre un ministru care fuge și se eschivează atunci când este invitat public să discute cu un banal elev legat de minusurile reale ale educației? Despre gafele infernale prin care o bună parte din miniștrii educației din ultimi 31 de ani au ciuntit educația românească? Despre faptul că sunt sute de mii de familii care trăiesc doar din alocația copiilor, la limita sărăciei (iar tu le ceri să își cumpere cu desktop second hand și să își facă abonament la internet-vedeți piramida lui Maslow)? Prin urmare, ar fi bine să reflectăm...adevărul este cu mult mai sumbru decât realitatea care este evidentă - te lovește la orice colț de stradă. Totuși consider că pentru a schimba ceva ar fi nevoie de o resuscitare profundă a modului în care percepem lucrurile. Atâta timp cât la nivelul acestui minister se agață fel și fel de personaje cu CV-uri umflate cu pompa, însă lipsite de substanță, care nu recurg la empatie față de elevi ci doar să bifeze ceva în palmares, nu se va schimba nimic. Lucrurile vor începe să funcționeze în momentul în care acordam prioritate problemelor altora, în detrimentul celor personale, restul, așa cum spuneam, este cancan!
Scoala online nu presupune un profesor care se filmeaza vorbind singur, fiica-mea face scoala on-line in dialog cu profesorul si colegii. II place si se descurca foarte bine. Spune ca prefera sistemul hibrid scolii fizice.
Diriginta spune ca sunt copii care s-au adaptat mult mai bine scolii online, cei mai timizi care poate nu indraznesc in clasa fizica sa se exprime, dar de acasa, din intimitatea care le este comoda si cunoscuta sunt mai increzatori si mai activi.
1. Actualele modalitati de realizare a invatamantului online in scoli si universitati, in conditiile pandemiei nu este deloc CEL MAI RAU Intrucat, cu numai doua deceniii in urma asa-numitul "invatamant la distanta" inaugurat si practicat ami de zile de o celebra universitate privata "pionier" a generat doar un troc de tipul "da banii - ia diploma" permitand initiatoarei sa castige rapid sume imense si "beneficiarilor" sa obtina simple hartii fara acoperire pe piata fortei de munca, unele fiind chiar anulate in justitie dupa aprige batalii juridice vrednice de o cauza mai buna....
.2.Ceea ce ar trebui sa faca in primul rand MEd pentru a demonstra ca se ocupa realmente de calitatea educatiei in Romania ar trebui sa abroge sau sa modifice radical Legea 87/2006 aproband OUG 75/2005 privind asa numita asigurare a calitatii educatiei - o colectie de numeroase lozinci, confuzii, erori, pretiozitati si lacune, cu un asa zis model provenit din Stiintele politice ale sec.XIX, total inadecvat - care, in 15 ani,, prin continutul ei si modul in care au fost concepute ARACIS si ARACIP, a generat o ampla, inutila dar costisitoare birocratie in scoli si universitati, chipurile menita sa confere o oarecare onorabilitate universitatilor si scolilor noastre..Rezultatele sunt cunoscute mai ales cadrelor didactice iar actualii decidenti nu sunt in stare sa diferentieze reala asigurare a calitatii de simulacrul realizat la noi, sa abordeze pragmatic celebra platforma de mult anuntata ROMANIA EDUCATA, si nici macar sa elaboreze prin consensus-ul tuturor partilor interesate o noua Lege a educatiei care sa implice si asigurarea calitatii educatiei (impusa doar in univesitati de Comisia Europeana) cu toate sutele de studii, articole, comunicari, carti, teze de doctorat si dizertatii de masterat publicate care au criticat substantial si temeinic - propunand si solutii pragmatice proactive - prevederile legale existente in L87/2006...
.3. Sigur ca MEd ar fi putut demult sa constituie o baza nationala de lectii si cursuri MODEL - pe care s-o acceseze GRATUIT orice elev, student, proffesor si parinte....Dar o asemenea solutie ar trebui si sa respecte Legea drepturilor de autor,, sa fie bazata pe evaluarea cinstita, corecta, transparenta (pe baza unor standarde prestabilite de comun acord cu CLIENTII/ BENEFICIARII lor - eleviii si studentii....Si sa beneficieze desigur - in mod integral si competent - de actualele performante ale echipamentelor IT si audio-video.... Inregistrarile acestor lectii cursuri ar putea fi difuzate mai ales prin TELEVIZIUNE asa cum se procedeaza si in statele dezvoltate, nu numai in cele subdezvoltate sau in curs de dezvoltare... Dar judecand dupa modul in care au fost realizate si difuzate lectiile prin TV difuzate de TVR2 ne putem da seama cat de limitate sunt competentele realizatorilor scenaristilor, regizorilor audio-video. ... I-au interesat oare pe acestia reactiile de insatisfactie ale elevilor si parintilor acestora la vizionarea sus-amintitelor lectii televizate? Si TVR, ca mai toata administratia publica din Romania, considera ca nu ar trebui sa fie interesati de aceste reactii, ignorand defintia concisa a CALITATII (= satisfactia clientului/ beneficiarilor), in cel mai bun caz considerand ca aceasta CALITATE ar insemna doar conformitatea cu reglementarile aplicabile! Iar elevii si unii jurnalisti considera ca prima calitate a unui profesor ar trebui sa fie..... charisma (ca la actori!!!) Este foarte superficiala o asemenea abordare care nu tine cont de factorii determinanti ai eficacitatii si eficientei comunicarii (mai ales verbale si in grup).
4.Oferta de platforme informatice inclusiv educationale, de software si hardware utilizabile in scopuri educationale este in prezent deja enorma si va mai creste! Ce criterii calitative de selectie a acestora (in functie de posibilitati, cerinte, nevoi, asteptari, etc.) au stabilit cei ce au cheltuit si cheltuie fonduri publice pentru dotarea scolilor si universitatilor cu asa ceva? Niciun atat de necesar standard nu a fost stabilit in scoli, universitati si MEd privind aceste caracteristici....Toate acestea sunt datorate nu numai ignorantei si suficientei ci si prevederilor Legii achizitiilor publice care are in vedere (uneori exclusiv) PRETUL/ TARIFUL MINIM! De aici si pana la acuzatiile de coruptie si achizitii ilegale nu mai este mult... Nu mai amintesc neicluderea costurilor de exploatare si mentenanta - pe langa cele de investitii - in bugetele soclilor si universitatilor...
5.In massmedia si rapoaretele ANCOM apar numai date in crestere si laude la adresa operatorilor de comunicatii si a performantelor lor financiare.... In realitate multe retele Intenret (de date,), fixe si mobile, sunt subdimensionate si nu mai asigura conectivitatea Internet necesara....Cumperi un abonament de 500Mbs la un operatr dar el iti asigura doar 50Mbs in zilele de lucru, uneori si cu interuperi frevnete si suparatoare..Cui sa te adresezi daca nici operatorii nu raspund la solicitari? Cum crede NEd ca se pot conecta continuu ore intregi la retelele Internet mii de profesori si sute de mii de elevi si studenti daca retelele existente nu asigura performantele necesare si operatorilor putin le pasa? Acolo unde si atunci cand nici alimentarea cu electricitate nu ajunge sau are intreurperi frecvente si fluctuatii importante, nici laptopurile si tabletele elevilor si studentilor nu pot functiona pentru a le permite interconecaterea..Deci problema NONCALITATII actualului sistem de invatamant online introdus rapid CA PANACEU LA APARITIA PANDEMIEI dar si fara abordarea sistemica necesara este de fapt o problema DE SISTEM implicand mult mai multe vechi decizii, solutii si cauze nocive sau contraproductive....Cine se inhama la rezolvarea lor SISTEMICA si INTEGRATA daca MEd, guvernantii si parlamentarii nostri au cu totul alte prioritati? Si in conditiile presante si constrangatoare ale pandemiei?
Acel Profesor care mi-a marcat mie existenta vorbea despre imperioasa necesitate a unei Scoli Universale deschise catre toti cei care doresc sa invete, sa se dezvolte personal si profesional. O Scoala care are atat resursele cat si infrastructura care sa ii permita sa isi joace rolul primordial in dezvoltarea umanitatii, nu sa astepte sa primeasca un amarat de procent din PIB de la efemerele guverne care se succed. O Scoala care sa fie deschisa catre toate generatiile coexistente in acel spatiu si timp. Iar acesta viziune generoasa era expusa cu mult inainte de raspandirea internetului, care aduce mult mai aproape posibilitatea realizarii acestei "utopii".
Stiu, multi vor spune ceva de genul : cum sa se intample asta si la noi, cand sistemul politic incurajeaza si chiar promoveaza incompetenta si formele fara fond? Cred ca asta depinde de noi, sa constientizam mai intai ca educatia este locul de pornire al civilizatiei, apoi sa punem presiune pe cei care decid sa depolitizeze complet sistemul educational si sa ii lase pe cei mai competenti si vizionari sa ne duca cu adevarat in secolul XXI