Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Educație în pași mărunți. E cazul să ne îngrijorăm pentru profesorii din mediul rural?

Școală

M-am gândit recent la profesorii din sate. Și mi s-a făcut gol în stomac. E clar că sănătatea psihică a lor reprezintă o componentă indispensabilă a sistemului educațional, dar observ cum este adesea neglijată, mai ales în mediul rural. În aceste zone, nu doar că se confruntă cu dificultăți profesionale specifice, dar și cu un context social și economic care adesea le afectează starea de bine, familia, viața în general. Articolul de față a apărut ca o revoltă față de situația lor, el explorează principalele provocări ale sănătății psihice a acestora și oferă sugestii pentru îmbunătățirea situației, dar nu le luați drept icoane, ele sunt redate obiectiv, după ce am cercetat terenul, dar sunt pătrunse de experiențele personale.

Pentru început, la o scurtă documentare, aflăm că în România educația rurală este influențată de mai mulți factori. Multe școli sunt situate în localități greu accesibile, ceea ce poate duce la un sentiment de izolare atât pentru elevi, cât și pentru dascălii lor. Bula în care sunt închiși hrănește acest sentiment neplăcut și picătura care umple paharul reprezintă lipsa consilierului sau psihologului.

Lipsa materialelor didactice moderne ar ridica multe alte probleme, infrastructura precară și condițiile de lucru improprii. În mediul rural, profesorii interacționează adesea cu elevi proveniți din medii dezavantajate, ceea ce adaugă presiune în procesul de predare. De cele mai multe ori, interacțiunea poate fi greoaie, dăunând învățării. Burnout-ul este altă problemă dintre cele mai frecvent întâlnite, mai ales în mediul rural. Acesta apare ca rezultat al suprasolicitării, al așteptărilor ridicate și al lipsei de recunoaștere profesională. 

Potrivit unui studiu realizat de European Journal of Education, 40% dintre profesorii din zonele rurale raportează simptome de epuizare. E clar că vorbim de o paralelă între două medii diferite, cu resurse diametral opuse, un joc necinstit. Hai și cu birocrația excesivă care reprezintă o povară grea. Completarea documentelor, pregătirea rapoartelor și adaptarea la schimbările frecvente ale legislației educaționale generează stres suplimentar.

Uneori, profesorii acordă mai mult timp documentelor decât orelor de la clasă. Știu de la învățătoarea mea că în sate îndepărtate, ei se confruntă adesea cu dificultăți în a menține un echilibru între viața personală și cea profesională. Izolarea de rețelele sociale și profesionale poate duce la sentimente de singurătate și chiar alienare.

În multe comunități rurale, serviciile de consiliere psihologică sunt inadecvate sau inexistente. Chiar și atunci când acestea sunt disponibile, stigmatizarea asociată cererii de ajutor psihologic poate descuraja profesorii să le acceseze. Credințele locale, religia pot avea influențe negative, inducând sentimentul rușinii celor care resimt dificultăți de acest fel. Să nu mai vorbim despre cum sunt adesea nepregătiți pentru a lucra cu elevii care au nevoi speciale sau probleme emoționale. Un lucru pe care l-am susținut întotdeauna în articolele pe care le-am mai scris este că problemele de sănătate psihică ale profesorilor nu afectează doar viața lor personală, ci și calitatea predării. Cei care se confruntă cu epuizare emoțională au mai puțină răbdare, sunt mai puțin implicați în procesul de învățământ și au dificultăți în gestionarea dinamicii clasei.

În plus, elevii simt tensiunea, iar asta clar poate afecta atmosfera generală din clasă. Organizarea de cursuri și ateliere pentru dezvoltarea competențelor emoționale este esențială. Acestea pot include tehnici de gestionare a stresului, mindfulness și dezvoltarea rezilienței. Cum cred eu că s-ar putea ameliora puțin lucrurile? Ministerul Educației ar trebui să colaboreze cu autoritățile locale pentru a asigura prezența consilierilor psihologici, punct. De asemenea, platformele online de terapie ar putea oferi sprijin. Crearea unor rețele de cadre didactice care să faciliteze schimbul de experiență și soluții ar putea contribui la reducerea sentimentului de neimportanță. 

Grupurile de suport online sau întâlnirile periodice între colegi pot fi foarte eficiente. Simplificarea procedurilor administrative le-ar permite să se concentreze pe activitatea didactică. Digitalizarea unor procese și eliminarea cerințelor redundante să fie pe lista priorităților Aprecierea și recunoașterea muncii lor, atât de către autorități, cât și de comunitate e un vis, dar poate fi atins cu pași mărunți. Campaniile de promovare a educației rurale și premiile pentru excelență în predare sunt exemple de bune practici în acest sens.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai D. check icon
    N-am nici o idee despre ce vorbeste autorul articolului. Care este cauza bournout-ului la profesorii de la țară ? Eu stiam că bournout-ul vine dintr-o combinatie de ore lucrate suplimentar + mediu toxic de lucru (bully-ing, sexism, etc). Unde sunt toate astea la țară, când ăia te pupa daca te duci sa predai acolo orice ? Pot sa inteleg ca multi dintre acei copii sunt din familii vai de steaua lor ! , că nu le pasă de invătat, că nu au bază materială. Da, ca să faci calitate lucrurile astea impiedică procesul de invătare STANDARD; dar, băi nene, am vazut documentare despre anumite zone din Africa si copiii sunt la scoală in aer liber, un profesor le vorbeste și eventual scrie pe o tablă si lucrurile cumva merg inainte. Ok, nu o să iasă vreun Einstein din copiii aia, dar vorbim de invățământ de mase, nu de elită. Si pe urmă, la țara, dacă găsești 2-3 elevi pe care ii atrage invățătura, poți sa-i ajuti suplimentar cu cărti, cu tutoriale pe Youtube, sa mergi acasa la părinti si să-i lauzi, etc. Cred că poate fi un scenariu mai placut decat sa fii prof la un liceu de oras unde copiii sunt niste teroriști deghizați in elevi, mâncând gumă, fumând ca boii si trăgând pe nas. Unde e satisfactia la oras ? In ce constă ? Eu cred ca la oras e mult mai probabil să fii demotivat ca profesor, sigur nu peste tot, dar in multe orase mici de provincie este o jale, disimulată cumva față de cea de la sate in ceva cu aer mai citadin, insa in esența is the same shit.
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult
sound-bars icon