M-am gândit recent la profesorii din sate. Și mi s-a făcut gol în stomac. E clar că sănătatea psihică a lor reprezintă o componentă indispensabilă a sistemului educațional, dar observ cum este adesea neglijată, mai ales în mediul rural. În aceste zone, nu doar că se confruntă cu dificultăți profesionale specifice, dar și cu un context social și economic care adesea le afectează starea de bine, familia, viața în general. Articolul de față a apărut ca o revoltă față de situația lor, el explorează principalele provocări ale sănătății psihice a acestora și oferă sugestii pentru îmbunătățirea situației, dar nu le luați drept icoane, ele sunt redate obiectiv, după ce am cercetat terenul, dar sunt pătrunse de experiențele personale.
Pentru început, la o scurtă documentare, aflăm că în România educația rurală este influențată de mai mulți factori. Multe școli sunt situate în localități greu accesibile, ceea ce poate duce la un sentiment de izolare atât pentru elevi, cât și pentru dascălii lor. Bula în care sunt închiși hrănește acest sentiment neplăcut și picătura care umple paharul reprezintă lipsa consilierului sau psihologului.
Lipsa materialelor didactice moderne ar ridica multe alte probleme, infrastructura precară și condițiile de lucru improprii. În mediul rural, profesorii interacționează adesea cu elevi proveniți din medii dezavantajate, ceea ce adaugă presiune în procesul de predare. De cele mai multe ori, interacțiunea poate fi greoaie, dăunând învățării. Burnout-ul este altă problemă dintre cele mai frecvent întâlnite, mai ales în mediul rural. Acesta apare ca rezultat al suprasolicitării, al așteptărilor ridicate și al lipsei de recunoaștere profesională.
Potrivit unui studiu realizat de European Journal of Education, 40% dintre profesorii din zonele rurale raportează simptome de epuizare. E clar că vorbim de o paralelă între două medii diferite, cu resurse diametral opuse, un joc necinstit. Hai și cu birocrația excesivă care reprezintă o povară grea. Completarea documentelor, pregătirea rapoartelor și adaptarea la schimbările frecvente ale legislației educaționale generează stres suplimentar.
Uneori, profesorii acordă mai mult timp documentelor decât orelor de la clasă. Știu de la învățătoarea mea că în sate îndepărtate, ei se confruntă adesea cu dificultăți în a menține un echilibru între viața personală și cea profesională. Izolarea de rețelele sociale și profesionale poate duce la sentimente de singurătate și chiar alienare.
În multe comunități rurale, serviciile de consiliere psihologică sunt inadecvate sau inexistente. Chiar și atunci când acestea sunt disponibile, stigmatizarea asociată cererii de ajutor psihologic poate descuraja profesorii să le acceseze. Credințele locale, religia pot avea influențe negative, inducând sentimentul rușinii celor care resimt dificultăți de acest fel. Să nu mai vorbim despre cum sunt adesea nepregătiți pentru a lucra cu elevii care au nevoi speciale sau probleme emoționale. Un lucru pe care l-am susținut întotdeauna în articolele pe care le-am mai scris este că problemele de sănătate psihică ale profesorilor nu afectează doar viața lor personală, ci și calitatea predării. Cei care se confruntă cu epuizare emoțională au mai puțină răbdare, sunt mai puțin implicați în procesul de învățământ și au dificultăți în gestionarea dinamicii clasei.
În plus, elevii simt tensiunea, iar asta clar poate afecta atmosfera generală din clasă. Organizarea de cursuri și ateliere pentru dezvoltarea competențelor emoționale este esențială. Acestea pot include tehnici de gestionare a stresului, mindfulness și dezvoltarea rezilienței. Cum cred eu că s-ar putea ameliora puțin lucrurile? Ministerul Educației ar trebui să colaboreze cu autoritățile locale pentru a asigura prezența consilierilor psihologici, punct. De asemenea, platformele online de terapie ar putea oferi sprijin. Crearea unor rețele de cadre didactice care să faciliteze schimbul de experiență și soluții ar putea contribui la reducerea sentimentului de neimportanță.
Grupurile de suport online sau întâlnirile periodice între colegi pot fi foarte eficiente. Simplificarea procedurilor administrative le-ar permite să se concentreze pe activitatea didactică. Digitalizarea unor procese și eliminarea cerințelor redundante să fie pe lista priorităților Aprecierea și recunoașterea muncii lor, atât de către autorități, cât și de comunitate e un vis, dar poate fi atins cu pași mărunți. Campaniile de promovare a educației rurale și premiile pentru excelență în predare sunt exemple de bune practici în acest sens.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.