Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
Îmi amintesc de discursul ținut de Liviu Dragnea luna trecută în Casa Poporului, în fața fruntașilor PSD. Acela cu țara noastră din care străinii vor să fure resursele naturale, pe care multinaționalele vor să o otrăvească, iar trădătorii de neam vor să o vândă. O țară atât de frumoasă, dar bolnavă, neputincioasă și amenințată, încât numai PSD, drăguțu’, mai poate să o apere și să o vindece. În tradiția nealterată a întregii coaliții de la guvernare, Dragnea a căutat atunci să provoace în auditoriul său reacții viscerale de frică, xenofobie, neîncredere, dezgust și furie, printr-o întreagă construcție al cărui scop a fost tocmai întunecarea deplină a lucidității ascultătorilor.
Când vorbesc despre măreția României, politicienii aflați astăzi la putere o fac doar în termeni care variază de la vag la fantastic. Ea este întotdeauna îndepărtată și, dacă stai să le analizezi spusele, vezi că nu poate fi niciodată atinsă prin metode care presupun coeziune, inteligență și sentimentul eficacității personale și de grup. Ci, dimpotrivă, doar prin diviziune, închistare și furie, alimentate cu păcura groasă a fricii iraționale și a neîmplinirii adânci.
Cea mai groaznică crimă a actualei puteri nu e că vrea să țină poporul cu burta goală, ci că vrea să îl lase cu sufletul gol. Donald Tusk ne-a arătat aseară, la Ateneu - un simbol al spiritului și solidarității românilor, că avem sufletul plin. Într-un discurs într-o română curată, ne-a vorbit despre cine suntem cu adevărat și a reușit să ne atingă într-un mod autentic coarda sensibilă a mândriei naționale.
Când conducerea țării vrea să ne forțeze să inhalăm gazul toxic al naționalismului, conducerea Europei ne amintește că avem mereu la dispoziție masca de oxigen a unor exemple care să ne inspire.
Sunt tangibile precum zidurile Ateneului, omniprezente precum muzica lui Enescu într-o sală de concert, memorabile precum versurile lui Nichita Stănescu, de neșters precum proverbul „Omul sfințește locul”. Sunt eroice, precum performanța lui Helmuth Duckadam la Sevilla, și vii, precum protestele din ultimii doi ani.
În condițiile în care Dragnea & Co. vorbesc despre o Europă care vrea să ne umilească, toți românii au putut vedea joi cum liderii Uniunii Europene pun preț pe acele trăsături și valori care ne înalță.
O fac pentru că au nevoie de noi? Cu siguranță. Donald Tusk este politician și știe foarte bine ce elemente trebuie să atingă într-un discurs. A vorbit, de exemplu, la fel de frumos despre Bulgaria atunci când vecinii noștri au preluat, în urmă cu un an, președinția rotativă a Consiliului UE. Atunci când ți se adresează, un politician vrea întotdeauna să obțină ceva, să te pună în slujba unui scop declarat sau ascuns. Important este cărei părți din tine se adresează - stomacului tău sau minții tale? La ce face apel - la frustrarea sau la demnitatea ta? Pretinde măcar că te respectă sau se vede de la o poștă că nu dă doi bani pe tine? Ce vrea să îți trezească - frică sau încredere? Ce trebuie să faci - să distrugi ceva sau să construiești? De ce e nevoie ca să ajungi acolo - de ignoranță sau de luciditate?
Un politician care face apel la cultura, spiritul și luciditatea ta se expune unui risc. Știe că ele reprezintă o armă care se poate dovedi tăioasă și pentru el, nu doar pentru cei care vor să îți arunce în cap pătura ignoranței. Când demagogia și iliberalismul s-au ivit deja la orizont în Europa, devine prea periculos să le ceri națiunilor altceva decât luciditate, așa cum devine prea periculos să lași oameni în urmă. De aceea Europa bogată nu vrea acum să lase Europa săracă să se îndepărteze.
Și de aceea România educată, pro-europeană, care dispune de resurse trebuie să facă toate eforturile să se apropie de România vulnerabilă și aflată pradă influenței toxice a politicienilor.
Câtă vreme o vom considera o Românie asistată, care ne trage în jos, nu îi vom putea pretinde ne stea alături. Nimeni nu vine alături de tine decât dacă se simte respectat, nimeni nu își asumă o schimbare decât dacă simte că este capabil de ea. Începutul poate fi făcut prin felul în care vorbim cu și despre acei oameni care trăiesc atât de greu încât simt, uneori, că singurul lucru care le poate aduce un câștig este tranzacționarea votului lor. Poate pare că sunt doar vorbe. Dar am putut experimenta acum, pe noi înșine, câte lucruri pot fi puse în mișcare de vorbe.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Insa nimeni de aici nu-si pune problema daca ce a "declamat" este in interesul nostru sau a UE ( si daca a UE- a carei tari din UE);
oricum, la nivelul nostru de amoeba intr-un vas Petri, sigur nu intelegem politicile internationale si nici ce-s aia "asasini economici" nici ce inseamna politici de vasalitate economica (inainte era teritoriala).
asa ca, parerea, mea, mai usor cu laudele pana nu stim ce se acunde in spatele lor;
Nu ca rusii ar fi niste oi...dar nici cu nemtii nu mi-e rusine; Iar americanii...ca de obicei... au alta agenda. Bunicii mei i-au asteptat..parintii mei i-au asteptat...eu inca ii mai astept... cu siguranta copilul meu nu-i va mai astepta pentru ca o sa-l trimit la scolarizare acolo; Macar el sa nu mai stea cu speranta desarta in suflet;
Insa, daca incercam sa privim cat de cat realist starea economiei nationale, putem constata ca, in decursul timpului, din 1990 incoace, conducatorii Romaniei au facut concesii economice uriase UE, concesii care au afectat capabilitatile economice ale Romaniei.
Cel mai cunoscut exemplu il constituie vinderea Petrom, la un pret aproape simbolic,catre o tara ( Austria) care nu are traditie petroliera si care nu are nici un gram de petrol in subsoul ei. A fost in fapt ""pretul" platit de guvernul Nastase pentru ca noi sa fim acceptati in UE. Consecinta a fost ca, pe de-o parte, Petrom-ul a devenit un important contributor la bugetul national, iar pe de alta parte, Austria a devenit stapana pe resursele petroliere ale Romaniei. Sa nu uitam ca benzina produsa in Romania, desi produsa din petrolul romanesc, a devenit, ca pret, un produs mai scump decat in multe alte tari ale UE ( care nu au resusrse de hidrocarburi ), desi angajatii sunt platiti la salarii romanesti ( adica mai mici decat media UE ), iar rafinarea petrolului se face nu in strainatate, ci tot in rafinariile din Romania.
Poate ca singura privatizare de succes a fost Dacia care, devenind proprietate a Renault, a produs un adevarat miracol economic, realizand masini frumoase, fiabile si la preturi competitive pe plan mondial. De mantionat insa ca muncitorii da la Dacia, desi au salarii peste media nationala, sunt totusi platiti sub salariile mediei europene din industria vest-europeana de automobile.
Sa nu uitam de politica criminala a regimului Iliescu-Roman, prin care segmente uriase din industria autohtona s-au transformat in mormane de ruine, preluate de ""investitorii imobiliari"", astfel ca astazi constructia de locuinte sociale a fost abandonata de administratia locala, tracand, la preturi corespunzatoare, in sarcina rechililor imobiliari.
O alta consecinta imputabila guvernantilor romani este ca tara noastra nu mai fabrica tractoare, desi agricultura autohtona are nevoie de ele ca de aer; desi actualmente exista tentative timide de reluare a productiei de utilaje agricule de catre investitori autohtoni, ina grosul tehnologiei autohtone este de import, la preturi pe masura, care greveaza dezvoltarea agriculturii.
D-na Firea a cumparat autobuze de la turci pentru ca fabricile autohtone de autobuze sunt oale si ulcele. De ce primarul general i-a preferat pe turci in locul germanilor este o alta problema.
In opinia mea cazul cel mai dramatic de devalizare a industriei autohtone il constituie cazul ARO, o masina care se exporta pe vremea comunistilor in 144 de tari, iar guvernul Nastase a vandut fabrica unui excroc din SUA care a transformat ARO intr-o amintire. Fiecare dintre noi poate observa ca pe strazile noastre circula unele SUV-uri de prestigie care insa seamana izbitor cu defunctul nostru ARO...
Dupa Marea UNIRE, cele mai importante realizari ale Romaniei au fost aderarea la NATO ( autor guvernarea Constantinescu ) si la UE ( unde Nastase-PSD au avut un rol esential ).
Insa aceste doua realizari ( aderarea la NATO si UE ) au fost facut ca urmare a unor concesii economice aberante care acum isi arata coltii; alte tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria, si-au negociat aderarea la structurile euro-atlantice cu demnitate si patriotism, prezervandu-si specificul national dar si industria nationala, Insa noi am acceptat orice pentru aderare.
felicitari pentru dedicatie ( daca este adevarata si doar de fatada)
Doar ca alaturi de tine, poate ca ar trebui sa fie si profesorul de istorie, si cel de mate, si cel de chimie .... ( intelegi unde "bat" );
Si nu numai!