Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Fără o economie puternică nu putem avea pretenții să câștigăm un Campionat European de Fotbal, oricâtă pasiune, iubire și speranță ar avea jucătorii și suporterii

Imagine cu suporterii echipei naționale de fotbal. Foto: Inquam Photos / Nichita Cojocea

Foto: Inquam Photos / Nichita Cojocea

Ați sesizat probabil că pe tricourile naționalei de fotbal stă scrisa inițiala ”J” - echipamentul naționalei este marca Joma, o companie spaniolă fondată în 1965. Fondatorul Joma este Fructoso Lopez care este și acum președintele companiei. A început cu 10 angajați o companie care fabrica pantofi și care astăzi, după 59 de ani, este unul dintre cei mai mari jucători din industria articolelor sportive.

Numele Joma vine de la primele doua litere ale numelor fiului lui Fructoso, JOse MAnuel, care este în prezent Directorul General al Joma. Legutio este un orășel de vreo 2.000 de suflete din Țara Bascilor, unde se afla unul dintre cele mai mari parcuri industriale din Vestul Europei și unde Joma produce, într-o fabrică ultramodernă, echipamentul de fotbal al naționalei României.

Povestea Joma este o poveste de succes care este povestea altor mii și zeci de mii de companii din țările Uniunii Europene care au ajuns astfel să aibă o economie puternică. Câștigătoarele Campionatului European de Fotbal, odată sau de mai multe ori, Germania, Franța, Italia, Spania și Olanda, patru dintre ele jucând în sferturi și anul acesta, ocupă, nu din întâmplare, primele cinci locuri în clasamentul 2023 al PIB-ul Uniunii Europene, așadar sunt țări cu o economie puternică. Când ai o economie puternică ai bani să susții sportul, să susții copiii care fac sport, să investești în terenuri de sport, în bazine de înot, în piste pentru biciclete și în stațiuni pentru sporturi de iarnă. Ai bani să clădești generații de oameni sportivi care sunt oameni mai sănătoși, mai competitivi, mai performanți.

La noi industria textilă se zbate să supraviețuiască – vezi apelul recent a lui Braiconf - din cauza că cei care ne guvernează nu știu, nu pot sau nu vor să sprijine industria de manufactură, unul dintre pilonii unei economii puternice. După 1990 ne-am pus la pământ mii de fabrici, foarte multe dintre ele care au început în același an, 1965, când a început și Joma să producă. În locul lor am construit clădiri de birouri, cartiere de blocuri și, desigur, mall-uri, unde aducem totul din import.

Spania, dar și Germania, Franța, Italia și Olanda, top 5 PIB-uri ale Uniunii Europene, își protejează ca pe ochii din cap industria de manufactură – inclusiv industria textilă, vezi cazul Joma - șantierele de construcții și fermele agricole, cei trei piloni ai economiilor puternice. De aceea și câștiga pe bandă rulantă Campionate Europene de Fotbal.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    O economie autohtona puternica ajuta dar nu este suficient. Putem sa ne uitam la Rusia care investeste masiv in sport si ofera premii enorme in bani pentru reusite. La fel fac tarile bogate in petrol din zona golfului dar nu au rezultate. In schimb Argentina care este in criza de 30 de ani este campioana mondiala en titre.
    Problema este ca la noi companiile care activeaza in piata sunt straine sau cu capital strain si nu investesc in sport iar cele locale nu sunt suficient de stabile financiar sa faca acest lucru. Deci lucrurile nu sunt asa de simple precum par.
    • Like 1
  • Articolul dvs. e corect, dar pe langa o economie puternica e nevoie si de verticalitate. Fara asta pot sa curga banii cu galeata, multe din promovari tot pe pile se vor face.

    Am sa fac acelasi comentariu pe care l-am mai facut la un alt articol:

    Sunt atat de multe articole, emisiuni, luari de pozitie si de cuvant ca a devenit plictisitor, enervant.
    Ajungi sa spui bine ca s-a terminat ca ajunsesem prea ridicoli.
    Fotbalul e un sport popular cu multi spectatori. Presa sportiva baga fotbalul romanesc pe gatul telespectatorilor/cititorilor, in lipsa de altceva. Cum sa faca sa aiba audiente? De 34 de ani vand cai verzi pe pereti unui public ce in proportie de 80% abia asteapta un prilej pentru a se agita mai mult sau mai putin exagerat pe la stadioane (interior si exterior), prin piete, pe la terase, pe la aeroport, gara si orice statie de autobuz.

    Echipa Nationala (asa cum o vad eu) e oglinda campionatului de fotbal. Campionatul roman de fotbal e plin de indivizi dubiosi, multi certati cu legea, multi condamnati, si toti la un loc lipsiti de scoala, educatie, maniere, bun-simt. Toti la un loc niste neaveniti in ale fotbalului, dar patroni, finantatori, sfatuitori, parerologi pe la echipe. Patronul-infractor vine si explica el de la biroul sau cu vedere spre teren, cum e cu echipa, cum sa joace, ce sa faca si ce sa nu faca.

    Un campionat jalnic, corupt, plin de neica-nimeni certareti, increzuti, hoti si cam analfabeti. Dar tupeu maxim.

    Printre atatea personaje de film SF se strecoara fotbalistii, antrenorii, medicii, maseurii, preparatorii fizici etc., cei de la bucatarie sau de la curatenie, soferul autobuzului, electricienii, cei care uda iarba, toti oameni care au ce cauta acolo si care incearca sa-si faca treaba, dar, de, nu poti tot timpul sa faci ce crezi ca e bine ca vine finantatorul si-ti face o aroganta imediat.

    Cand prima liga de fotbal ajunge sa se numeasca, mai in gluma mai serios, „Liga lu` Mitica”, despre ce mai vorbim? Unde s-a mai vazut asa ceva?
    Pe urma ne minunam ca pierdem
    Imi pare rau de rezultatul de marti. Era de asteptat.

    In Romania sistemul nu impune valoarea. Felul in care echipele de copii, de juniori, tineret sunt alcatuie, selectiile care se fac, felul in care si aici intervin pilele si relatiile, totul face ca sportul romanesc sa arate rau. Bine, nu mai vorbesc (la alte sporturi) despre lipsa de bani, lipsa de investitii, lipsa de infrastructura. Sa-l promovam pe Ionut ca tac-su e antreprenor la noi in oras, adica e cu bani, vine la meciuri, cunoaste pe toata lumea. Asa ajunge Ionut la echipa „mare” si apoi din lipsa de alte optiuni, la nationala.

    Pacat. Diferenta de pe teren in meciul cu Olanda a fost atat de vizibila incat si cel mai nepriceput in ale fotbalului a vazut.

    P.S. Sper ca nu e vreun Ionut in echipa ca nu am nimic cu el personal. Imi pare rau de jucatori pentru ca sunt intr-o oarecare masura victimele unui sistem ce nu pune pret decat pe gura mare si bogata a patronilor. Dar nici sa exageram cu „generatia de suflet”. Inteleg manipularea presei si mi se pare frumos ca incearca sa faca o atmosfera buna, sa orienteze multimea spre sentimente mai bune. Dar se exagereaza. Zici c-am castigat campionatul mondial si cel european in aceeasi zi si la aceeasi ora. Adica concomitent. Si nu e cazul. E un rezultat si atat. E un joc: pierzi sau castigi. Mergi mai departe.

    Asteptam olimpiada.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult