Fără patimă despre Inteligența Artificială

Foto: Pierre Teyssot / SplashNews.com / Splash / Profimedia

Apariția pe piață a versiunii chatGPT-4 (pe 14 martie 2023) a reprezentat fără îndoială un șoc pentru toți cei care au avut ocazia să colaboreze cu Inteligența Artificială (AI). A atras atenția în primul rând simplitatea comunicării – direct în română și fără probleme de frazare. Apoi ușurința de a aborda aproape orice subiect la un nivel de informare și profunzime aparent îndestulător pentru cei mai mulți. Capacitatea de a se adapta la cererile utilizatorului prin setarea unui nivel mai generalist sau dimpotrivă, mai specializat al resurselor utilizate a făcut ca AI să devină un partener foarte prietenos cu utilizatorul, pentru că reușește în cele mai multe cazuri să vorbească la un nivel adecvat cu acesta. Nu în ultimul rând răspunsurile sunt foarte politicoase, echilibrate, încercând să evite dilemele etice sau legale (refuză implicarea în activități potențial problematice dar, desigur, o face la fel de politicos). Adăugăm la aceasta un cost minim de accesare și putem înțelege de ce vorbim astăzi de (zeci) de milioane de utilizatori în întreaga lume apăruți într-un răstimp extrem de îngust. 

Pe scurt putem vorbi de o lovitură pe piață, atât prin numărul de clienți, cât și prin interesul investitorilor de a cumpăra acțiuni la noua stea a bursei. Pentru cam 100 de lei pe lună ni se oferă un prieten deștept, răbdător, cu o educație enciclopedică de care nu face caz, capabil să ne ajute aproape instantaneu să compunem o scrisoare de mulțumire pentru primirea Legiunii de Onoare (în franceză dacă este nevoie), să ne explice care sunt pașii pentru a găti o supă vietnameză, să identifice un pattern de limbaj într-un text sau să compună 10 întrebări pentru examenul de rezidențiat dintr-un paragraf predefinit. Aproape fără eroare. 

Și ce am putea face dacă am avea un astfel de prieten disponibil 24/7 deștept, decent și modest? Evident primul lucru a fost să încercăm să aflăm răspunsuri la întrebările noastre. Unele legitime, altele puse cu scopul de a înțelege care sunt limitele cunoașterii sale – cât știe? Câtă încredere pot avea în ceea ce îmi răspunde? Internetul a fost inundat de mesaje care reproduceau „Ce a răspuns chatGPT la ...”. Mesaje așa de multe și variate, încât pe drept cuvânt putem spune că acestea reprezintă acum noul tip de selfie – nu te mai fotografiezi cu un peisaj care îți taie respirația, ci cu un răspuns care îți taie respirația. Cu atât mai mult cu cât peisajul exista acolo de dinainte de tine, pe când răspunsul dovedește că în spatele acestuia a existat o întrebare inteligentă. A ta. 

Pentru prima dată, este sexy să fii deștept și să pui întrebarea care trebuie. Nu mai are importanță dacă nu ai ultimul model de supercar sau nu îți bei vinul pe o plajă în paradis. Desigur că, în agitația momentului, s-a uitat că chatGPT, chiar și versiunea 4, este un soft dezvoltat de oameni, pe baza a ceea ce oamenii cred că trebuie să fie regulile de raționare și comunicare, soft care are ”în memorie” o bază de date enormă, dar totuși limitată în timp (ultimele elemente datează din 2021) și limitată în conținut – resursele existente pe internet, dar accesibile cu plată sau resursele dedicate unui public specializat nefiind decât marginal incorporate. Dar chiar și așa, chatGPT reușește să treacă examene severe din specialități foarte sofisticate, dar mai ales din specialități intens consumatoare de timp pentru educație. Spre exemplu, softul reușește să treacă examenul de admitere în rezidențiatul american (un om are nevoie de 17-18 ani de studii, pentru a face același lucru și, din nefericire, judecând după rata de respingeri la acest examen, nu oricine poate acest lucru). La fel pentru baroul american și altele. Și aici începe partea a doua a poveștii.

După ce am văzut cum ne putem juca cu acest nou amic, ajungem să ne întrebăm cum ne putem ajuta de el. La ce poate să ne folosească relația cu un creier așa de deștept. Evident ținta principală este să ne ușureze munca, lucru care citit într-o altă lumină înseamnă să muncim mai puțin cu aceleași rezultate. Și fără îndoială asta se poate. În ce ne privește, am mai prezentat: la universitate la noi am ținut primul curs de la egal la egal, sincron, cu implicarea AI. Curs greu, de medicină preclinică, sarcină aplaudată de marea majoritate a studenților. 

Un prieten mi-a explicat cum folosește mai multe sisteme de AI, pentru a optimiza soluțiile sale terapeutice; un altul a căutat argumente juridice pentru diferențierea între două situații potențial conflictuale în munca sa, iar o colegă și-a conceput în timp record o prezentare legată de un subiect medico-legal extrem de anost. Cu toate limitele sistemului, toți am fost de acord că este mai simplu, mai rapid și de multe ori mai bine structurat, decât am face singuri. Dar aici apare dilema: dacă ne putem efectua sarcinile de muncă într-un timp (semnificativ) mai mic, atunci de ce angajatorul să nu dorească să beneficieze și el de acest beneficiu? Căci atunci când un medic consultă AI pentru probleme juridice, undeva un avocat pierde un client – și un patron de casa de avocatură s-ar putea să dorească să-și restrângă numărul de angajați. Apare atunci evident că întrebarea principală nu este „ce putem face cu AI” ci „cum va arăta lumea în care AI va fi ubicuitară?”. Ceea ce s-ar traduce prin „care va fi locul intelectualului în lumea AI?”. Pentru că ceea ce vedem acum este începutul unei fracturi între cei implicați în munca intelectuală (vă amintiți? – 17-18 ani de studii cel puțin) și cei implicați în muncile fizice, munci care nu necesită așa o investiție de timp în școlarizare, dar nici nu au ajuns la nivelul de a putea fi preluate de roboți. Cel puțin la un nivel comparabil cu cel în care AI o poate face pentru sarcinile intelectuale. De aici și apelurile la o răcire a vitezei de dezvoltare a AI, instaurarea unei perioade de reflecție și de identificare a unor soluții, pentru a face ca noua tehnologie să nu provoace schisme majore în societățile bazate actual pe plus-valoarea intelectuală, societăți care sunt acum la cel mai mare risc. 

Sub diferite pretexte mai reale sau mai fantastice au apărut și vom mai vedea apărând bariere aproape totale în fața acestui tip de AI în diferite țări. Din nefericire, nu aici este soluția – dacă nu vom folosi în Europa și în SUA această tehnologie, asta nu înseamnă că alte economii nu vor continua să o folosească și să o dezvolte cu beneficii personale evidente în marea concurență mondială. Pe de altă parte, AI poate fi o soluție salvatoare la criza de personal din anumite domenii: datele spun că în 10 ani circa 40% dintre posturile de medici din UE vor fi neocupate din lipsă de personal – cine să poată pune stavilă unei tehnologii care va ajuta ca acest lucru să nu se întâmple? Și dacă medicii vor folosi AI intens, atunci profesorii o vor folosi. Și administratorii sistemelor de sănătate. Și... și...

Ce se poate face? Evident tehnologia vine la pachet cu bune și rele. Am dezvoltat calea ferată și am ciopârțit natura, am ridicat baraje și am modificat ecosisteme, am grăbit transporturile și am încălzit planeta. De unele consecințe ale impunerii noilor tehnologii ne-am dat seama târziu. Acum avem șansa de a încerca să ne gândim înainte, să căutăm soluții echilibrate și mai ales etice. Să dăm timp societății să se schimbe cu o viteză mai apropiată de cea cu care pătrunde tehnologia. Un prim pas ar trebui să fie dezvoltarea unor nuclee care să gândească și să asigure acest acces al AI în viața noastră. Nuclee în societate, dar și la nivel de entități lucrative. Și în aceste nuclee să începem să discutăm, să gândim, să proiectăm schimbarea. Să urmărim implementarea ei. Altfel vom ajunge să fim sigur victimele unei tranziții haotice. Noi, cei care am trăit scârboasa perioadă a anilor 90, parcă nu mai vrem să o vedem repetată. Cine mai vrea astăzi un nou tun Caritas, dar pe inteligență artificială? Și cine ar mai accepta astăzi discursul unui politican care afirmă că intelectualii nu au nevoie de salarii mărite, pentru că ei au și alte bucurii în viață? Cine dorește să retrăiască momentul în care femeia de serviciu de la o companie din energie să aibă un salariu dublu față de un profesor, un medic sau un arhitect?

Suntem în 2023 – nu vrem, dar deja suntem în pragul unui test crucial pentru noi toți. Ce facem? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp