Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Fără patimă despre Inteligența Artificială

chatGPT4

Foto: Pierre Teyssot / SplashNews.com / Splash / Profimedia

Apariția pe piață a versiunii chatGPT-4 (pe 14 martie 2023) a reprezentat fără îndoială un șoc pentru toți cei care au avut ocazia să colaboreze cu Inteligența Artificială (AI). A atras atenția în primul rând simplitatea comunicării – direct în română și fără probleme de frazare. Apoi ușurința de a aborda aproape orice subiect la un nivel de informare și profunzime aparent îndestulător pentru cei mai mulți. Capacitatea de a se adapta la cererile utilizatorului prin setarea unui nivel mai generalist sau dimpotrivă, mai specializat al resurselor utilizate a făcut ca AI să devină un partener foarte prietenos cu utilizatorul, pentru că reușește în cele mai multe cazuri să vorbească la un nivel adecvat cu acesta. Nu în ultimul rând răspunsurile sunt foarte politicoase, echilibrate, încercând să evite dilemele etice sau legale (refuză implicarea în activități potențial problematice dar, desigur, o face la fel de politicos). Adăugăm la aceasta un cost minim de accesare și putem înțelege de ce vorbim astăzi de (zeci) de milioane de utilizatori în întreaga lume apăruți într-un răstimp extrem de îngust. 

Pe scurt putem vorbi de o lovitură pe piață, atât prin numărul de clienți, cât și prin interesul investitorilor de a cumpăra acțiuni la noua stea a bursei. Pentru cam 100 de lei pe lună ni se oferă un prieten deștept, răbdător, cu o educație enciclopedică de care nu face caz, capabil să ne ajute aproape instantaneu să compunem o scrisoare de mulțumire pentru primirea Legiunii de Onoare (în franceză dacă este nevoie), să ne explice care sunt pașii pentru a găti o supă vietnameză, să identifice un pattern de limbaj într-un text sau să compună 10 întrebări pentru examenul de rezidențiat dintr-un paragraf predefinit. Aproape fără eroare. 

Și ce am putea face dacă am avea un astfel de prieten disponibil 24/7 deștept, decent și modest? Evident primul lucru a fost să încercăm să aflăm răspunsuri la întrebările noastre. Unele legitime, altele puse cu scopul de a înțelege care sunt limitele cunoașterii sale – cât știe? Câtă încredere pot avea în ceea ce îmi răspunde? Internetul a fost inundat de mesaje care reproduceau „Ce a răspuns chatGPT la ...”. Mesaje așa de multe și variate, încât pe drept cuvânt putem spune că acestea reprezintă acum noul tip de selfie – nu te mai fotografiezi cu un peisaj care îți taie respirația, ci cu un răspuns care îți taie respirația. Cu atât mai mult cu cât peisajul exista acolo de dinainte de tine, pe când răspunsul dovedește că în spatele acestuia a existat o întrebare inteligentă. A ta. 

Pentru prima dată, este sexy să fii deștept și să pui întrebarea care trebuie. Nu mai are importanță dacă nu ai ultimul model de supercar sau nu îți bei vinul pe o plajă în paradis. Desigur că, în agitația momentului, s-a uitat că chatGPT, chiar și versiunea 4, este un soft dezvoltat de oameni, pe baza a ceea ce oamenii cred că trebuie să fie regulile de raționare și comunicare, soft care are ”în memorie” o bază de date enormă, dar totuși limitată în timp (ultimele elemente datează din 2021) și limitată în conținut – resursele existente pe internet, dar accesibile cu plată sau resursele dedicate unui public specializat nefiind decât marginal incorporate. Dar chiar și așa, chatGPT reușește să treacă examene severe din specialități foarte sofisticate, dar mai ales din specialități intens consumatoare de timp pentru educație. Spre exemplu, softul reușește să treacă examenul de admitere în rezidențiatul american (un om are nevoie de 17-18 ani de studii, pentru a face același lucru și, din nefericire, judecând după rata de respingeri la acest examen, nu oricine poate acest lucru). La fel pentru baroul american și altele. Și aici începe partea a doua a poveștii.

După ce am văzut cum ne putem juca cu acest nou amic, ajungem să ne întrebăm cum ne putem ajuta de el. La ce poate să ne folosească relația cu un creier așa de deștept. Evident ținta principală este să ne ușureze munca, lucru care citit într-o altă lumină înseamnă să muncim mai puțin cu aceleași rezultate. Și fără îndoială asta se poate. În ce ne privește, am mai prezentat: la universitate la noi am ținut primul curs de la egal la egal, sincron, cu implicarea AI. Curs greu, de medicină preclinică, sarcină aplaudată de marea majoritate a studenților. 

Un prieten mi-a explicat cum folosește mai multe sisteme de AI, pentru a optimiza soluțiile sale terapeutice; un altul a căutat argumente juridice pentru diferențierea între două situații potențial conflictuale în munca sa, iar o colegă și-a conceput în timp record o prezentare legată de un subiect medico-legal extrem de anost. Cu toate limitele sistemului, toți am fost de acord că este mai simplu, mai rapid și de multe ori mai bine structurat, decât am face singuri. Dar aici apare dilema: dacă ne putem efectua sarcinile de muncă într-un timp (semnificativ) mai mic, atunci de ce angajatorul să nu dorească să beneficieze și el de acest beneficiu? Căci atunci când un medic consultă AI pentru probleme juridice, undeva un avocat pierde un client – și un patron de casa de avocatură s-ar putea să dorească să-și restrângă numărul de angajați. Apare atunci evident că întrebarea principală nu este „ce putem face cu AI” ci „cum va arăta lumea în care AI va fi ubicuitară?”. Ceea ce s-ar traduce prin „care va fi locul intelectualului în lumea AI?”. Pentru că ceea ce vedem acum este începutul unei fracturi între cei implicați în munca intelectuală (vă amintiți? – 17-18 ani de studii cel puțin) și cei implicați în muncile fizice, munci care nu necesită așa o investiție de timp în școlarizare, dar nici nu au ajuns la nivelul de a putea fi preluate de roboți. Cel puțin la un nivel comparabil cu cel în care AI o poate face pentru sarcinile intelectuale. De aici și apelurile la o răcire a vitezei de dezvoltare a AI, instaurarea unei perioade de reflecție și de identificare a unor soluții, pentru a face ca noua tehnologie să nu provoace schisme majore în societățile bazate actual pe plus-valoarea intelectuală, societăți care sunt acum la cel mai mare risc. 

Sub diferite pretexte mai reale sau mai fantastice au apărut și vom mai vedea apărând bariere aproape totale în fața acestui tip de AI în diferite țări. Din nefericire, nu aici este soluția – dacă nu vom folosi în Europa și în SUA această tehnologie, asta nu înseamnă că alte economii nu vor continua să o folosească și să o dezvolte cu beneficii personale evidente în marea concurență mondială. Pe de altă parte, AI poate fi o soluție salvatoare la criza de personal din anumite domenii: datele spun că în 10 ani circa 40% dintre posturile de medici din UE vor fi neocupate din lipsă de personal – cine să poată pune stavilă unei tehnologii care va ajuta ca acest lucru să nu se întâmple? Și dacă medicii vor folosi AI intens, atunci profesorii o vor folosi. Și administratorii sistemelor de sănătate. Și... și...

Ce se poate face? Evident tehnologia vine la pachet cu bune și rele. Am dezvoltat calea ferată și am ciopârțit natura, am ridicat baraje și am modificat ecosisteme, am grăbit transporturile și am încălzit planeta. De unele consecințe ale impunerii noilor tehnologii ne-am dat seama târziu. Acum avem șansa de a încerca să ne gândim înainte, să căutăm soluții echilibrate și mai ales etice. Să dăm timp societății să se schimbe cu o viteză mai apropiată de cea cu care pătrunde tehnologia. Un prim pas ar trebui să fie dezvoltarea unor nuclee care să gândească și să asigure acest acces al AI în viața noastră. Nuclee în societate, dar și la nivel de entități lucrative. Și în aceste nuclee să începem să discutăm, să gândim, să proiectăm schimbarea. Să urmărim implementarea ei. Altfel vom ajunge să fim sigur victimele unei tranziții haotice. Noi, cei care am trăit scârboasa perioadă a anilor 90, parcă nu mai vrem să o vedem repetată. Cine mai vrea astăzi un nou tun Caritas, dar pe inteligență artificială? Și cine ar mai accepta astăzi discursul unui politican care afirmă că intelectualii nu au nevoie de salarii mărite, pentru că ei au și alte bucurii în viață? Cine dorește să retrăiască momentul în care femeia de serviciu de la o companie din energie să aibă un salariu dublu față de un profesor, un medic sau un arhitect?

Suntem în 2023 – nu vrem, dar deja suntem în pragul unui test crucial pentru noi toți. Ce facem? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    In ciuda tuturor speculatiilor referitor la cine isi va pierde sau nu job-ul tinand cont de aceasta dezvoltare a inteligentei artificiale eu cred ca apar pe termen lung cateva probleme destul de serioase:
    - folosirea extensiva a acestei inteligente artificiale va duce la o scadere a inteligentei umane. Deja anumite studii arata ca IQ-urile sunt in scadere, iar daca te uiti putin prin jur vezi iti dai seama ca scaderea este vertiginoasa
    - inteligenta artificiala nu se creeaza singura si este creata de cineva. Au aparut deja mai multe "motoare" care folosesc diversi algoritmi, iar acesti algoritmi in functie de interesul celui care il dezvolta vor influenta anumite lucruri si fapte in aceasta lume despre care va fi greu de vazut sau inteles daca va fi o influenta buna sau rea.
    - ce se va intampla cu masele de oameni care poate isi vor pierde serviciile in viitor? Se vor apuca toti de agricultura bio si se vor "digitaliza" vanzand produse pe FB si WA?
    Si cred ca sunt mai multe intrebari la care avem nevoie de raspunsuri care sa vina de la inteligenta umana - care a mai ramas - si nu de la cea artificiala. Acum este o intreaga nebunie pentru ca exista si un potential mare de monetizare si tinand cont ca tehnologia se dezvolta mult mai repede decat reglementarea cu siguranta se vor intampla ceva lucruri mai putin placute pana cand cineva va reactiona. Sa speram ca nu va fi prea tarziu.
    • Like 2
  • Da, pertinent articolul dar în ciuda întrebării denla final tot nu înțeleg scopul acestui articol.
    • Like 2
  • Vechea problemă a discernămîntului, nu doar intelectual ci moral, chiar spiritual. Ce vrem să fim și cum vrem să ajungem acolo?
    • Like 2
  • Valentin check icon
    De fapt este GPT, de la Generated Prelearned Transformer (Language), însemnând un software care poate transforma limbajul introdus în ceva nou și cu sens. Generația 4 are ca noutate recunoașterea imaginilor. Având în vedere că majoritatea cărților scanate sunt în format bitmap și nu vector, adăugarea va dezlănțui un potențial nou.

    Ideea este că cei care vor face acest motoare vor pune și taxe. așa că nu sunt chiar pentru oricine.

    Totuși, e posibil să vedem și dezvoltatori independenți sau software cu totul nou. Inteligența artificială nu e chiar nouă. A apărut inițial în jocul de șah, dar este ceva obișnuit în aria jocurilor video, unde personajele se comportă cu naturalețe. Imi amintesc cum la începutul internetului am scris în BASIC un program care recunoștea genul. Nu era mare lucru: îți cerea numele, iar dacă ultima literă era o vocală, atunci ghicea imediat. Numai că am uitat să-i introduc și excepțiile, cum ar fi Iris...

    În afară de ChatGPT mai avem și Replika (cred că e varianta GPT 2 sau 3), un companion digital pentru persoanele singure.

    Deocamdată ne aflăm în epoca cilindrului cu ceară care înregistrează sunetul. Salturile vor fi spectaculoase. Cât despre pierderi, acolo unde se pierde ceva se câștigă ceva. Așa a fost și trecerea de la cartea scrisă de mână la cea tipărită. Sau revoluția industrială. Lucrurile se vor aranja într-un târziu.
    • Like 5
    • @ Valentin
      La scara istoriei toate se niveleaza. La scara vietii individului consecintele pot fi dramatice. Articolul se doreste o invitatie la actiune in identificarea si implementarea acelor masuri care vor face tranzitia mai acceptabila pentru indivizii care o traiesc. Sa ne aducem aminte de revoltele Luddite (1811-1816) in care muncitorii distrugeau masinile pentru ca le luau locurile de munca sau de cunoscuta răscoala Swing din aceeasi perioada cand taranii s-au revoltat impotriva introducerii noilor tehnologii in agricultura si scaderea platilor. Niciunul dintre cei de atunci nu a mai apucat sa isi cumpere vacante la reducere pe internet sau sa returneze gratis pantofii comandati on-line. Trebuie sa lucram pentru ca schimbarea sa se produca in favoarea oamenilor de acum (ca si a celor ce vor veni) si nu prin sacrificarea lor in interesul unui viitor luminos.
      • Like 1
    • @ Florian Berghea
      Valentin check icon
      Yuval Harari are câteva idei interesante pe această temă. Tranziția se face prin recalificare, dar - consideră Harari - statul ar trebui să pună la dispoziție instrumente de reconversie profesională. Inclusiv financiare, care să acopere perioada de învățare. Schimbarea e greu de făcut în favoarea oamenilor, pentru că firmele sunt orientate pe profit și nu pe caritate. Harari avansează și noțiunea de colonialism digital.
      Ar putea exista însă soluții alternative. Linux este un sistem de operare gratuit, întreținut de entuziaști. Pe telefoanele mobile a învins Windows-ul (Android este un sistem Linux). Serverele, kernelul diverselor aparate - de la televizoare la mașini de spălat - funcționează cu Linux.
      Poate că ar trebui să inființăm în școli acele consilii ale viitorului de care vorbea Toffler...
      • Like 2
    • @ Florian Berghea
      Măsurile nu pot fi decât politice și nu la nivelul restricționării sau reglementării utilizării tehnologiei, lucru mult mai periculos ci, la nivelul economic și de business. AI ori va înlătura definitiv capitalismul de consum, ceea ce ar fi trebuit să se întâmple demult fiindcă adâncește diferențele sociale ori, dezechilibrele sociale vor ajunge la un punct sângeros. Istoria se va repeta, fără îndoială !
      • Like 1
    • @ Valentin
      Eu aș simplifica conceptul ăsta la maxim: aș condiționa venitul minim garantat de prezența și performantele școlare indiferent de nivel și vârsta "elevului" concomitent cu trecerea de la capitalism la antreprenoriat social.
      • Like 2
    • @ Romulus Roman
      "dezechilibrele sociale vor ajunge la un punct sângeros"
      - Asta se va intampla. Dar numai in cazul in care televiziunile vor inceta de a mai glorifica imbogatitii de tip Gigi.
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      foaie verde de batista, uite-o teza comunista
      • Like 0


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult
Text: Florin Berghea/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon