Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Fericirea nu poate fi găsită. Dar poate fi trăită

Femeie fericită

Foto: Guliver/Getty Images

Dacă-i întrebi pe părinți ce-și doresc pentru copiii lor sau dacă îi întrebi chiar pe copiii mai mari ce-și doresc de la viață, în majoritatea cazurilor răspunsurile se vor rezuma la un singur cuvânt: „Fericire!“ Se pare că în secolul XXI, la fel ca și pe vremea lui Aristotel, dorința cea mai arzătoare a oamenilor este aceea de a fi fericiți. Cu toate acestea, sunt foarte puțini aceia dintre noi care simt sau declară că sunt cu adevărat fericiți. Și nu toți pot măcar să definească fericirea. În general, suntem mai degrabă împovărați și preocupați de neîmplinirile noastre, de greutățile pe care viața ni le scoate în cale și de sentimentul că, parcă, ne irosim zilele fără prea mult sens. 

În timp, a devenit o temă de studiu pentru cei ca mine – care activează în lumea psihologiei – descoperirea mecanismelor capabile să explice când anume se simt oamenii cu adevărat fericiți. Eforturile de cercetare au fost consistente în lume. Drept urmare, pe parcursul ultimelor decenii s-a ajuns la concluzia că „fericirea“ nu este sinonimă cu „norocul“, că aceasta nu apare pe neașteptate sau din întâmplare, că nu se poate nici cumpăra, nici comanda și că, în fapt, nu depinde de evenimentele din exteriorul nostru, ci, mai degrabă, de modul în care ne raportăm la viață, lume, relații și de felul în care dăm sens experiențelor noastre.

Unul dintre cercetătorii care și-a dedicat întreaga carieră acestui subiect, psihologul de origine maghiară Mihaly Csikszentmihalyi (al cărui nume de familie corespunde numelui unei localități din Transilvania, Mihăileni – în maghiară, Csikszentmihalyi) este de părere că „fericirea e o stare care se pregătește, se cultivă și se apără de către fiecare persoană în parte“. Cu alte cuvinte, aceia dintre noi care învață să-și administreze cât mai bine universul interior, care își exersează abilitățile de gestionare a gândurilor și emoțiilor, trăind și acționând în mod conștient și în baza unor valori bine definite, ajung să-și influențeze hotărâtor calitatea vieții, apropiindu-se din ce în ce mai mult de ceea ce înseamnă „a fi fericit“. 

Fericirea nu se caută – dovedit fiind și din punct de vedere științific că nu avem cum să o „găsim“. Însă, în mod cert, poate fi trăită, dacă ne implicăm cu adevărat în fiecare detaliu al vieții noastre și dacă ne investim energia în ceea ce contează cu adevărat.

Un alt cercetător preocupat de starea umană de bine, dr. Daniel Siegel, de la Universitatea UCLA, a ajuns la concluzii asemănătoare cu cele ale lui Csikszentmihalyi, și anume: cel mai bun predictor pentru sănătatea noastră fizică și psihică, pentru nivelul nostru de fericire, succes și reușită în viață este calitatea relațiilor noastre. Pentru că, de calitatea relațiilor noastre, depinde calitatea vieții noastre.

În esență, cei doi psihologi și oameni de știință spun același lucru: dacă ne deschidem mintea și inima față de propria persoană și față de tot ceea ce este în jurul nostru, atunci vom avea acces la mult visata stare de fericire. Dacă însă ne pierdem legăturile cu prezentul, cu propriul corp și propriul suflet și cu cei din jur, atunci vom suferi atât psihologic și emoțional, cât și fiziologic. Știința ne confirmă că este posibil să fim fericiți, dar totul depinde de bunăvoința noastră față de procesul de învățare și de creștere personală. Mintea omului modern are nevoie să înțeleagă ce contează cu adevărat și ce este secundar în viață. Să fie deschisă față de procesul continuu de autocunoaștere și să descopere extraordinarul în lucrurile simple și tangibile, fără a mai căuta fericirea în bunurile de lux și în perfecțiune. 

Dintr-o altă perspectivă, istoricul și autorul de cărți bestseller Yuval Noah Harari a fost întrebat de curând, în cadrul unui interviu filmat, care sunt cele mai importante abilități pentru omul viitorului și, fără niciun dubiu, a răspuns că e vorba de două deprinderi de bază: cunoașterea de sine și dezvoltarea inteligenței emoționale.

Se pare că momentele de fericire – echivalente cu ceea ce am putea numi „cele mai frumoase momente din viață“ – nu apar atunci când așteptăm pasiv să ne fie mai bine și ceilalți să se schimbe de dragul nostru. Momentele după care tânjim cu atât de multă dorință survin abia atunci când corpul și mintea ne sunt folosite și, uneori, împinse până la limită, într-un efort asumat și conștient de a realiza ceva dificil și valoros, în aceeași măsură. Cunoașterea de sine nu este deloc ușoară, chiar dacă procesul în sine este unul simplu. Trăirea unei vieți conștiente nu este posibilă, în lipsa unui exercițiu voit. Și nici cultivarea inteligenței emoționale și a celei relaționale nu se petrece peste noapte sau în cadrul unor episoade de reverie. Fericirea este ceva ce „facem să se întâmple“. Și fiecărui individ îi revine datoria de a se implica în mod asumat în acest proces de făurire a fericirii.

Evident, procesul în sine nu are o legătură obligatorie cu plăcerea. S-ar putea ca, la început, să fim nevoiți să facem lucrurile din nevoie și responsabilitate. Fiindcă fericirea poate fi înțeleasă abia după ce ai trăit nefericirea. (Dacă nu ai termen de comparație, cum ai putea să definești ce anume trăiești?) Dar această implicare asumată în viață ne va da un sentiment de putere sau, mai exact, unul de participare directă la starea de spirit personală – ceva ce pentru unii dintre noi seamănă cu noțiunea de „control asupra vieții“. Dar, în fapt, vom descoperi că nu asupra vieții avem control, ci asupra acțiunilor și comportamentelor proprii.

Prin urmare, omul care vrea să fie fericit își asumă propriul destin și își ia în serios responsabilitatea față de el însuși. Nu se pierde nici în rolul de victimă și nici în cel de acuzator privind neimplicarea celor din jur, ci caută să-și înțeleagă trecutul, pentru a putea trăi din plin prezentul și a-și asigura viitorul. Așadar, deviza inscripționată pe frontispiciul Oracolului din Delphi este mai actuală ca oricând – „Cunoaște-te pe tine însuți“. Acesta merită să fie citatul care să stea la baza parentingului, a educației și a întregii vieți comunitare. Și, după ce am învățat cum să facem asta, e foarte important să depunem un efort constant pentru a ne antrena, exact așa cum fac atleții sau muzicienii. Repet, nu este musai ușor și nici confortabil sau fără erori tot acest demers, dar cine spune că o viață frumoasă e aceea trăită facil sau fără greșeli?

Pentru aceia dintre cititori care consideră că au nevoie să învețe despre cum să construim relații generatoare de fericire, eu recomand cu bucurie unul dintre cele mai importante evenimente de autocunoaștere și sănătate relațională organizat în această toamnă, la București. Pe 26 octombrie, la #EpicTalk2019, vor veni pe scenă câțiva dintre cei mai apreciați speakeri ai momentului, într-o conferință menită să ne deschidă mintea și inimile. Pentru detalii și bilete, accesați platforma www.paginadepsihologie.ro.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • a avea, afi totul fb nu inseamna sa fii si fericit. sa fii fericit inseamna sa multumesti in fiecare clipa lui DUMNEZEU pt ceea ce ti-a dat. si 80% au totul pt a fi fericiti. renuntarea la sine si efortul de a face totul pt cei dragi asta inseamna fericire. am facut tot ce am putut pt copii sunt fericit, am ailioane de euro in cont nu ar trebui sa ma faca nefericit. lucrurile astea vin si cu problemejutat parintii sunt fericit ,am ajutat pe cei aflati in nevoie sunt fericit.
    ca nu am m
    • Like 0
  • Cred că mai există ceva, totuși.
    Prea suntem de fapt legați împreună, suntem de fapt celule ale unui organism, AVEM libertate, dar ignorând „binele” ființei gazdă nu avem nici o șansă să descoperim altceva decât surogate.
    Când acționăm spre binele tuturor suntem în armonie, când suntem exploratori, când cântăm împreună la un concert, sau ne bucurăm că a câștigat echipa noastră.
    NOASTRĂ înseamnă ceva.
    Când ne îndepărtăm unul de altul, așa cum o facem astăzi, indiferent ce punem ca obiective individuale...de obicei produse ale vanității...sfârșim prost.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult
text: Gaspar Gyorgy / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon