Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Costul ascuns al unui tricou pe care dai doar 2 euro. Franța adoptă prima lege din lume împotriva fast fashion

Imagine sugestivă cu articole vestimentare. Foto: Hubert Psaila Marie/ABACA/Shutte / Shutterstock Editorial / Profimedia

Foto: Hubert Psaila Marie/ABACA/Shutte / Shutterstock Editorial / Profimedia

Vineri, 15 martie a fost Ziua Mondială a Consumatorului. lar joi, 14 martie, a fost votată la Paris și în unanimitate (146 voturi pentru, zero voturi contra) prima lege anti fast fashion din lume, care urmărește sã limiteze impactul brandurilor precum Shein sau Temu. Ce înseamnă concret și cum va opri o lege mamuți ca Shein sau H&M a fost una dintre întrebările pe care le-am primit după ce am publicat joi seară pe stories vestea votării legii franceze.

Ultra fast fashion. De anul trecut sunt mai vocală legat de brandul chinez Shein, care suscită la nivel mondial reacții foarte mari și vii în ultimii ani. Și asta pentru că am văzut la noi mulți oameni pasionați de modă care se gândesc că Shein este cool și se opresc la aspectul ieftin al unei varietăți uriașe de produse, fără a se uita dincolo de etichetă și preț. Nu, nu mă refer doar la studenți. Când îți place moda cu adevărat, NU cumperi de la Shein, știind despre ce este vorba.

Reacția cea mai rapidă și faină pe care am întâlnit-o a venit din partea Claudiei Nicolau-Penda, fondatoarea cunoscutului grup de Facebook Nu Mai Port, care m-a rugat să pun postarea mea despre Shein și la ea pe grup, unde interzice vânzarea oricăror produse Shein. Să mai zic cât m-a bucurat inițiativa ei de pe grup?

Claudia era perfect aliniată cu demersurile actuale din Franța și Europa, în timp ce la noi există în general un decalaj mare cu ceea ce se întâmplă afară în modă, sustenabilitate sau reciclare. Și aici nu vorbesc despre a putea cumpãra ultimul Chanel sau Gucci.

Să-ți dorești să conectezi o comunitate de iubitori de fashion ca cea a Claudiei la una dintre cele mai mari mișcări internaționale în modă mi se pare firesc, dar și curajos în contextul românesc. Am spus chapeau bas și am pus imediat umărul, am învățat că repetiția este mama învățăturii, mai ales dacă e vorba de noutate.

De ce Federația franceză de Prêt-à-Porter feminin, industria și statul francez cer interzicerea lui Shein în Franța?

Într-un articol din 2021, ONG-ul Public Eye arăta cum și în ce condiții lucrau angajații Shein într-unul din depozitele lor din sudul Chinei, violând legislația națională. 

În 2022, alți angajați chinezi mărturiseau cum lucreazã 18 ore pe zi într-un reportaj al canalului britanic de televiziune Channel 4. Shein a recunoscut doar parțial faptele, în decembrie 2022, în The Guardian, dar dovezile despre abuzurile Shein abundă în continuare, ca și miile de referințe și produse cu care brandul inundă consumatorii de modă, trecând de la fast fashion la ultra fast fashion.

Fondat în 2008 de către miliardarul Chris Xu, Shein are cartierul general în Singapore și produce haine și accesorii în depozite și ateliere din cele mai discutabile colțuri ale Chinei, disprețuindu-și angajații și ignorând cele mai de bază reguli de mediu.

Brandul propune zilnic peste 7.200 de referințe noi de produse, realizate în condiții jalnice și din materiale proaste, pentru a menține prețurile foarte mici. O strategie care a făcut ca cifra lor de afaceri sã crească cu 900% în ultimii trei ani, susținută masiv de generatia TikTok pentru care Shein, promovat agresiv, este un dressing uriaș fără fund plin de propuneri sexy la mini prețuri.

Capabilă sã producă o rochie într-o săptămână, de la concepție la ambalaj, compania Shein face ca Inditex, definiția a ceea ce înseamnă „fast fashion”, să pară un bunic atent care produce o rochie în 3-4 săptămâni contra ritmului obișnuit de producție al unui produs care este de 6-8 săptămâni.

Dacă Shein declara aproape 8.000 de referințe noi zilnic, H&M sau Zara propun 500 de produse noi pe săptămânã, iar mărcile franceze medii care se zbat să supraviețuiască, ca Pimkie sau Promod, ajung la 1.500 de referințe noi pe an, așa cum susține ONG-ul Zero Waste France.

Shein și Temu sunt cei mai vizibili și agresivi reprezentanți de ultra fast fashion, iar sistemul lor accelerează un lanț al slăbiciunilor declanșat de Zara sau H&M, printre alții.

Pe lângă poluarea conștientă a resurselor naturale, fast fashion produce cantități astronomice de deșeuri, în special de mase plastice. După impactul de mediu catastrofic, să nu uităm de impactul social (violarea drepturilor umane) și impactul economic, care practic distruge filierele și producătorii industriilor locale, ce nu pot concura cu asa desfășurări de forțe și strategii clădite doar pe profit.

Cum a reactionat Franța, simbol al luxului și modei, la Shein?

Ce se întâmplă realmente în spatele unui tricou de 2 euro sau al unui jean de 8 euro care nu e găsit la second hand mi se pare întotdeauna un reflex sănătos. Poate sunt eu subiectivă pentru că sunt de atâta vreme în modã și cunosc ciclurile de producție, dar întotdeauna merită să ne întrebăm „de ce” când vedem un lucru (mult prea) ieftin.

Nu este o afacere pentru tine, consumatorul - ca să iasă la prețul acela un Tshirt, cineva în lanțul de producție și-o ia. Big time.

Franța știe să-și apere industriile și producțiile locale și a făcut-o întotdeauna frumos, că e vorba de artă, tehnologie, cultură, lux sau modă. Dincolo de bani și interese personale de moment, au înțeles că pot câștiga pe termen lung doar prin consistentă, consecvență și solidaritate. Își apară identitatea, cultura și oamenii, ceea ce-i face să dea tonul nu doar în modă și să inspire de atâtea secole. Și au curajul sã fie (foarte) vocali când lucrurile nu sunt ok.

Așa au reacționat și față de Shein: organismele de stat, Federation Française du PAP Féminin sau deputații au viralizat campania națională de a interzice brandul în Franța.

Petiția STOP SHEIN lansată anul trecut în iunie de către deputatul european Raphaël Glucksmann, care a publicat-o pe contul lui de Linkedin, a fost susținută de televiziune, radio și multe personalități și influenceri.

Shein, ca să facã un statement, a ales Pavillion Cambon de pe strada unde se află Chanel în Paris, să-și prezinte primul defileul de modă. S-a lovit atât de deputat, cât și de chiar președintele Federației, Yann Rivoallan, care, la 50 ani, a venit și s-a așezat împreună cu colegii lui chiar la intrarea la defileu și a adus presa. Un gest foarte francez într-o țară care te învață din școală spui și să protestezi când ceva nu este corect dacă vrei să se schimbe lucrurile.

Ce înseamnă legea anti fast fashion și cum va opri branduri ca Shein?

În primul rând, noua lege dorește să reducă impactul ambiental al uneia dintre cele mai poluante industrii din lume, cea textila, care reprezintă 10% din emisia mondială a gazelor cu efect de seră și care, până în 2050, va ajunge la 26% în ritmul de azi.

Fast fashion reprezinta 1/3 din totalul transporturilor aeriene din lume, la care se adaugă, printre altele, cele peste 240.000 de tone de microparticule de plastic lăsate anual în natură din cauza hainelor din materii sintetice sau spălării lor. So let's do the math.

Ce prevede concret legea anti fast fashion:

  • Definirea fast fashion prin criterii bazate pe volumul produselor unui brand versus timpul lor de realizare și ritmul de reînnoire a colecțiilor. Clar, dacă propui zilnic mii de produse noi pe site-ul tău, ceva este profund greșit.
  • Obligația de a comunica și sensibiliza consumatorii legat de impactul fast fashion asupra mediului și a produselor lor, ca la țigări și tutun.
  • Un sistem malus-bonus mai strict, măsură principală pentru sectorul textil, care va ține cont de „costuri de mediu”în cazul producțiilor excesive. Pe scurt, dacă produsul tău poluează în funcție de criterii pre-stabilite de lege, ca brand vei plăti o amendă.
  • Penalizarea se va face printr-o nouă metodă de notare a produselor și etichete obligatorii ce vor include: emisiile de carbon, consumul de apă, condițiile de producție, durabilitatea fizică a materialelor și pesticidele utilizate pentru producerea hainelor. Exemplu: un tricou va avea o etichetă care indică emisiile de CO2 generate de producția sa (ex: 10 kg CO2), o pereche de blugi va avea o etichetă ce indică cantitatea de apă consumată pentru producția sa (ex: 700 litri) sau o rochie va avea o etichetă cu cantitatea de pesticide utilizate pentru producția bumbacului din care este fabricat (ex: 500g pesticide). 
  • Sumele încasate de la brandurile penalizate vor fi redistribuite de către stat producătorilor de haine și accesorii sustenabile, pentru a-i încuraja și ajuta pe aceștia să aibă prețuri mai scăzute.
  • Magazinele vor fi obligate sã aloce un spațiu minim pentru produsele fabricate local și sustenabil, creând o secțiune dedicată brandurilor locale și sustenabile. În aceeași idee se vor organiza evenimente pentru promovarea producătorilor autohtoni și se vor oferi reduceri pentru produsele lor.
  • Companiile vor fi obligate să publice un indice care să arate dacă plătesc un salariu corect lucrătorilor din industria textilă. Acest lucru va fi postat pe site-urile lor web, iar consumatorii vor putea verifica cât de corectă este compania respectivă sau nu. Companiile care încalcă regulile vor fi amendate.
  • Interzicerea publicității pentru produsele și companiile desemnate ca fast fashion este alt măsura foarte importantă. Iar companiile precum Shein profită de un marketing excesiv și extrem de agresiv cât și de bugete uriașe investite în promovare și publicitate mai ales pe canalele de social media.
  • Magazinele vor fi obligate sã doneze, refolosească sau să recicleze articolele nevândute. Exemplu: magazinele vor colabora cu organizații caritabile pentru a dona hainele nevândute, în timp ce hainele deteriorate vor fi transformate în materiale textile noi, iar resturile de materiale textile vor fi reciclate pentru a produce alte produse.

Poate Franța pare departe de noi, problemele noastre și de aceea joacă la un alt nivel, dar cred că lucrurile acestea sunt mai aproape de noi decât vrem să credem. Suntem o țară care iubește moda, consumăm mult modă și producem pentru branduri fast fashion cât și pentru multe branduri de lux. Din demersul francezilor avem cu toții de învățat, că e vorba de studenții la modã, designeri, stiliști, creatori de brand, marketeri, buyeri, producători dar mai ales, consumatori.

Profesioniștii din industrie abia așteaptă sã vadă cum noua lege va schimba regulile jocului, dar cred ca marea miză a ei este de a ne face pe cei mai mulți sã ne gândim mai bine înainte de a cumpara sau de a arunca ceva. Unul dintre criterile afișării ambientale cerute de lege și care m-a surprins este durabilitatea emoțională - sună a psihologie sau ca ședință la un terapeut? Nope, este un termen de marketing și buying care înseamnă cât de repede se plictisește un consumator de un produs, ceea ce-l va face să arunce/renunțe la produsul respectiv pentru a cumpără altul. Și care poate fi calculat încă de la conceperea produsului respectiv.

Durabilitatea emoțională, încurajată de abundența noilor produse fast fashion, este declarată de organismele de specialitate cum ar fi Agence de la transition écologique (ADEME) drept a doua cauză principală a sfârșitului de viață a unui produs textil.

Acest articol a apărut inițial pe platforma Codenoir Style.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dezvoltarea Chinei si a Indiei, care vine puternic din urma, vor muta, peste câţiva ani, centrul de greutate economic si politic in zona asiatica. Este suficient sa privim cifrele populației: China: 1400 mil., India: 1400 mil., SUA: 335 mil., EU: 448 mil. din care Franța: 68 mil. Războiul economic este abia la început. Reacția franceza arata ceva de genul: ”văcarul care s-a supărat pe sat”. Daca Europa nu se va uni economic, politic si financiar intr-o singura entitate, lucru puțin probabil datorita orgoliilor si isteriilor naționale, vocea ei, la nivel mondial, va deveni irelevanta.
    • Like 0
  • Fao check icon
    UE se straduieste sa intreaca in imbecilitate SUA la masurile cumva protectioniste sub sloganul "noi suntem aia destepti iar ceilalti sunt prosti, furaciosi, periculosi". Oare?!
    • Like 0
  • 1. In limba romana nu se spune ,,fashion'' ci ,,moda'', nu se spune ,,buyeri'' ci ,,cumparatori''
    2. Tot nu am inteles care e "costul ascuns" al tricoului chinezesc de 2 dolari.
    • Like 2
  • Nike sau Shein tot in Bangladesh le produc.
    • Like 2
  • „Ce înseamnă concret și cum va opri o lege mamuți ca Shein sau H&M a fost una dintre întrebările pe care le-am primit după ce am publicat joi seară pe stories vestea votării legii franceze”.

    Puneti egal intre Shein pe de-o parte si H&M si Zara pe de alta parte, iar apoi veniti cu o precizare:

    „Dacă Shein declara aproape 8.000 de referințe noi zilnic, H&M sau Zara propun 500 de produse noi pe săptămânã, iar mărcile franceze medii care se zbat să supraviețuiască, ca Pimkie sau Promod, ajung la 1.500 de referințe noi pe an, așa cum susține ONG-ul Zero Waste France”.

    Sunt de acord ca multe dintre produsele chinezesti nu sunt OK din niciun punct de vedere. Ca sunt produse ieftin cu materii prime, in genere, de proasta calitate, cu mana de lucru ieftina in conditii oribile, ca uneori sunt periculoase pentru sanatate (cum ar fi jucariile) etc.

    Produsele chinezesti au invadat lumea. In spatele gigantilor si a miliardarilor chinezi de mucava sta partidul comunist chinez. E viziunea lor despre felul in care vor sa corupa, sa acapareze diverse piete. Ce sa mai spunem despre alte industrii si ramuri sensibile pe care China doreste sa le infiltreze. Ce sa mai spunem despre spionajul economic, despre imitatiile perfecte ale diverselor marci celebre de electronice. Ca nu esti, nu existi ca marca daca nu te-a imitat chinezul.

    Trebuie ca UE sa puna mai multe conditii si restrictii chinezariilor, dar a incerca sa stopezi Shein, si sa incarci marcile locale cu tot felul de inscrisuri si tot felul de etichete nu cred ca e o solutie.
    Suntem plini de hei-rupism. Toate masurile sunt neimportante, paliative pe o planeta cu 8 miliarde de oameni. E ca in chestia aia: beti mai putina apa ca sa facem economie sau luati ciorba la pachet in punga de hartie sau in pumn, eventual, pentru a ocoli ambalajul de plastic.

    Am citit zilele astea despre cum UE interzice ambalajul din plastic la cosmetice. Si ce solutii se vor gasi? Doar sticla si metal? ca nu inteleg.
    Am mai comentat despre asta. Orice industrie polueaza si consuma resurse. Si cea a sticlei este printre ele. Plus ca asta poate creste pretul la raft, se stie ca plasticul e mai ieftin.
    Nu avem solutii pentru ca viata, comertul, productia de diverse bunuri sunt atat de vaste si de diversificate si se adreseaza unui numar incredibil de mare de consumatori raspanditi pe toata planeta incat e pueril sa aducem in discutie astfel de aspecte la modul acesta.

    Sunt pentru a boicota anumite produse sau marci sau tari, dar a nu se impovara producatorii europeni cu tot felul de obligatii care nu vor produce cine stie ce efecte. Daca pe eticheta scrie ca s-au consumat 700 l apa pentru acel produs credeti ca nu l-as cumpara daca-l vreau si daca-mi place?
    E ca la tigari. Faptul ca ambalajele elegante de tigari au fost alterate prin lipirea unor poze oribile au facut ca vanzarile sa scada? Nu cred. Cine fumeaza, fumeaza ca asta-i viata. Asta nu inseamna ca publicul sa nu fie informat, avertizat si descurajat prin diverse campanii sa nu mai fumeze.

    Am cumparat o singura data de la un site chinezesc similar Shein, doua rochii albe de vara din in si vreau sa spun ca pe langa pretul extrem de mic, calitatea materialului si croiala au fost super OK. Una dintre rochii e chiar fabuloasa in sensul ca vine extraordinar, si toate prietenele au admirat-o.

    Nu am mai cumparat pentru ca sunt unul din clientii care evita „Made in China”, de mult, din principiu. Am si eu revoltele mele personale. Si mai e si situatia in care nu stii cu ce te mai trezesti in pachet. E si problema de marimi, foarte diferite, si e destul de greu sa faci retururi, sa primesti banii inapoi.
    Si mai e si chestia de obisnuinta, fiecare avem niste marci pe care le preferam.

    Problema hainelor e ca sunt importante pentru noi, pentru psihicul nostru si stim cu totii ca „haina face pe om”. Chiar daca nu ar trebui sa fie asa, de fiecare data cand ne imbracam cu ceva nou, ne simtim in al noualea cer.

    Marcile gen Shein sunt ultra-atractive pentru ca sunt ieftine, faine, pline de culoare, modele foarte variate, culori bogate si foarte multe noutati. De aceea au succes. Oamenii se gandesc: cu 100 de euro imi iau 5 camasi. De la Zara, spre exemplu (care imi place foarte mult), imi iau una singura. Si atunci?

    Atunci vine Franta si spune: citeste eticheta cu apa consumata si gandeste-te la oamenii care au confectionat respectivele camasi. Ei, na! Chiar credeti ca se va gandi cineva la asta? Cand isi va privi buzunarul si va privi apoi pretul pe Shein, cine credeti ca va invinge? Buzunarul sau o imagine din minte cu niste oameni chinuiti aplecati peste masinile de cusut?

    Cred ca importanta este educarea consumatorilor si nici de cum impunerea unor restrictii firmelor locale, mai ales.
    Si Romania are lucruri extraordinare. Sunt brand-uri romanesti care ar trebui mai bine popularizate, din pacate reclama lor e cam inexistenta probabil pentru ca e prea costisitor. Asa ca le fac eu putina reclama aici si o sa numesc trei brand-uri romanesti care imi plac foarte mult: Depot 96, Yokko si Nissa.

    Tarile in care mana de lucru este folosita fara limite, in care se lucreaza in conditii oribile, oamenii sunt execrabil platiti, nu se respecta nicio lege, nicio norma, acele tari trebuie sa ia masurile necesare, ca nu pot eu sa ma duc in China si sa fac ordine. E responsabilitatea lor. Noi putem sa punem bariere si sa luam niste masuri referitor la aceste firme ce invadeaza pietele europene, nord-americane.

    In rest, suntem, putin, ca eroina lui Sophie Kinsella din „Ma dau in vant dupa cumparaturi” si nu putem sa ne schimbam pentru ca ne face bine la creier:
    „Rebecca, o tinara ziarista eleganta, mereu in pas cu moda, isi petrece viata profesionala spunindu-le altora cum sa-si gestioneze veniturile si cheltuielile. In timpul liber si chiar in drum spre/de la serviciu, Rebecca face cumparaturi. A-si lua ceva nou, oricit de mic – o bluzita, niste sandale adorabile sau o inutila luminare parfumata – e raspunsul la toate problemele ei. Rebecca incearca sa economiseasca. Imposibil”. - https://polirom.ro/chic/1719-ma-dau-in-vant-dupa-cumparaturi.html
    • Like 1
  • Marta check icon
    Yann Rivoallan protestează și împotriva altor firme sau produse din afara industriei fashion ce dăunează mediului? E interesantă ideea că dacă un produs este foarte ieftin cineva și-o ia big time pe parcurs. Eu mai am și ideea că dacă cineva protestează pe vreo tema (nu mă refer neapărat la autor și la oamenii simpli, ci la instituții, firme, politicieni etc) are un interes anume, și ăla nu este sa fie bine pentru umanitate.
    Cred că ar trebui restricții legate de publicitate pe internet, nu sa fie avalanșa asta de azi. Cum e și la televiziune, in anumite intervale. Și cred că oamenii trebuie, da, educați pe diverse teme, de ex. Să nu mai fie consumeristi. Că personal nu vad diferența majoră între a-ți cumpăra 20 de rochii pe sezon de la Shein și de a-ți cumpăra tot 20 de la House of Art (mai există?). Și nu mi se pare prea grozav nici că îmbuteliem apa in loc sa consumam de la robinet. Nu am mai văzut o țâșnitoare funcțională în oraș (nu în parc!) de când eram copil.
    • Like 2
  • RazvanP check icon
    "Arta împușcării în propriul picior", această specialitate europeană!
    Știți unde se vor duce toate costurile provocate de aceste aberații, da ?
    FIX ÎN PREȚ.
    Preț pe care, spoiler alert, îl vor plăti tot clienții.
    Acum, pentru un "fashion blogger", "influencer", "social media whatever" n-o fi mare brânză să plătească 20e în loc de 2e pe un tricou, mai ales dacă poate să-și fluture "conștiința socială" în postări și videoclipuri monetizabile.
    Pentru un om normal care muncește pentru cei 2e orice salt de preț se simte. Și vă garantez că nu bunăstarea lui Li Ching din Xinjiang sau traiul neplasticizat al broaștei crețe de pădure este pe primul plan pentru cei care-și cumpără tricouri de 2e.
    Shein va continua să prospere bine mersi vânzând tricouri nu cu 2e în Europa ci cu 1$ în Africa și America de Sud. Iar special pentru Europa va înființa o marcă nouă, "EcoShein" care va vinde fix aceleași produse, dar cu eticheta PC și "verde" cu 20e, pentru că dacă poți profita de prostia europenilor ar fi chiar păcat să nu o faci.
    Iar singurul care va lua, din nou, plasă va fi cetățeanul european de rând, jupuit de șapte piei în numele unei iluzorii doctrine "verzi".
    Verdele fiind de fapt culoarea bancnotelor de 100e câștigate de cei care prosperă de pe urma iluziilor...
    • Like 6
  • Gabriel check icon
    nimic din continutul legii nu ma inspira. nu sunt pro fast fashion dar sunt impotriva ultrareglementarii. toate regulile alea se aplica si producatorilor locali si nu fac decat sa creasca pretul produselor lor. oare nu isi pune nimeni problema cum functioneaza o astfel de fabrica? vrei sa produci rochii de exemplu, nu o sa mai poti porni decat cu designeri si croitori pentru ca ai nevoie si de unul (sau o armata) care sa calculeze cata apa si cate pesticide se folosesc. pai in astfel de conditii, legile inutil ecare ultrareglementeaza nu fac decat sa inchida din start portile oricarui nou venit pe piata. dupa mine, solutiile tin de educatie. de educarea oamenilor despre valori, despre cum sa foloseasca si unde sa faca economie. tin de multe alte lucruri iar propunerile astea legislative nu snut decat solutii populiste de la unii care nu au nici experienta de producator si nici alte idei.
    cel putin eu am un sentiment groaznic de dezamagire despre cum vedem noi ca omenire directia corecta. credem ca ultra legiferarea e solutia cand de mii de ani planteta ne-a invatat ca piala libera e cea care reglementeaza singura. cum functioneaza legiferarea cand vorbim de refugiati de exemplu? tine cineva cont de lege sau nu fac decat sa o ocoleasca? cum functioneaza ultralegiferarea cand vorbim de droguri? cum a functionat prohibitia de exemplu si ce solutii au fost gasite ca fiind mai potrivite?
    • Like 1
  • Valeriu check icon
    Cand gasesti tricouri la 5 lei (nu neaparat pe cele 2 mentionate) care sunt echivalentul a unuia de 50 lei din mall din toate punctele de vedere, nu te mai intereseaza de muncitorii prost platiti. E o realitate incontestabila, oricat de mult s-ar zbate cineva ca sa ne convinga ca sa dai cu pana la 10x mai mult. Tocmai ce am luat sosete la 1 leu bucata care sunt identice din toate punctele de vedere cu cele la 10 lei din magazinele fizice, lucru care de fapt m-a si facut sa comentez aici. Indiferent de argumente, ca sunt mai rele, e imposibil practic ca 10 bucati sa fie echivalentul a unei perechi care poate si aceia a fost fabricata in conditii similare.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult