Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Generația în căutare de conținut. Dana, profesoara de engleză din Cluj, care-și duce copiii în timpul liber la teatru, operă și festivaluri de film

EducaTIFF

(Foto: Facebook/ EducaTIFF - Film Education)

La Cinema-ul Victoria din Cluj-Napoca, copiii s-au adunat, gălăgioși și plini de vervă, într-o duminică de mai la film. De fapt, la trei filme pe care le-au vizionat și le-au jurizat într-o zi, votându-și preferatul în cadrul Young Audience Awards – Premiile Academiei Europene de Film. Au venit păstoriți de doamnele lor profesoare, accesorizați tehnologic și cu o poftă mare de popcorn și de împărtășit opinii. Evenimentul, coordonat de EducaTIFF, programul de educație cinematografică pentru elevi desprins din Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), le dă această șansă: de a spune ce cred despre film, analizând povestea și actorii care „uneori zici că recită replici mortuare”, cu scopul de a le antrena gândirea critică în receptarea unui produs media.

După fiecare proiecție moderatorul Raluca Bugnar, coordonator EducaTIFF, a discutat liber și informal cu elevii despre universul peliculei, plimbându-se printre ei pentru a le vâna opiniile și gândurile care, de fiecare dată, s-au dovedit a fi fascinante și uluitor de mature în sinceritatea lor. La început timizi, copiii au prins curaj și au vorbit despre diverse teme: rasism, conflictele cu părinții, interacțiunile dintre „copiii din ziua de astăzi”, cum s-au autointitulat, despre ce înseamnă o poveste veridică. Cu mirare, am descoperit că elevii de gimnaziu știu că „atunci când totul e prezentat foarte realist ai senzația că este credibil” și m-am gândit ce bun ar fi un program național de educare media pentru categoria de public 60 plus!

La film a venit și Dana, profesoară de limba engleză la Liceul Gheorghe Șincai din Cluj-Napoca, cu gașca ei de elevi. A început prin a-i instrui cum te comporți într-o sală de cinema, cu blândețea pe care i-o știu de pe vremea când eram colege de liceu. Dana este printre primii profesori din Cluj care au răspuns inițiativei EducaTIFF pentru că ea este o profesoară altfel, în fiecare zi. Au fost ani în care a venit singură cu 60 de copii la film, de la diferite școli, bucuroasă că le poate oferi șansa de a vedea și producții cinematografice europene.

Dana este unul dintre oamenii care au depășit condiția sistemului românesc de învățământ și s-a poziționat între profesorii care pot schimba ceva. Pasionată de operă, a început prin a-și duce elevii la spectacolele Operei din Cluj-Napoca, cu promisiunea că „poate să nu vă placă ceea ce vedeți, dar trebuie să știți să-mi spuneți de ce nu v-a plăcut“. A descoperit că elevii au argumente puternice, dar știu foarte bine să cântărească și un contra-argument. A trăit satisfacția ca un băiat care în clasa a șasea îi spunea că un spectacol de operă este, în mod incredibil, „chiar mai prost decât un program de pe TVR2”, în liceu să vină să discute cu ea despre noua stagiune. Au fost elevi care la finalul liceului i-au mulțumit că în timpul ei liber îi ducea la spectacole pentru că altfel n-ar fi călcat niciodată într-o sală de teatru.

Dana a văzut de-a lungul anilor cum elevii s-au prins tot mai mulți în exercițiul EducaTIFF, surprinși de miracolul de a le fi ascultate părerile, fascinați de magia lumii cinematografice, sorbind avizi detalii despre procesele de creație, despre scenariști, producători și regizori, cu ochii mari, visând la poveștile pe care poate le vor spune ei într-o bună zi.

Născuți și crescuți într-o gălăgie mediatică, reglementată arbitrar și eșuată adesea pe malul grotescului, acești copii sunt generația în căutare de conținut. Oriunde, oricât, oricum – au un conținut nelimitat la dispoziție și în ritmul lui își desfășoară viața, fie că ne place sau nu. EducaTIFF-ul și-a propus să le deschidă cutia magică a filmului, să le canalizeze creativitatea și să le ofere primii pași în educația media, atât de necesară acestei generații și atât de îndepărtată de intențiile sistemului nostru de învățământ. Iată un proiect vizionar care, prin proiecții de film, dezbateri, ateliere și concursuri de critică de film pentru copii și adolescenți, își propune de 10 ani imposibilul: sincronizarea școlii noastre tradiționale cu vremurile multimedia în care trăim. Într-un cadru presărat cu profesioniști din domeniul cinematografiei și cu artiști ai artelor vizuale, dar mai ales într-un dialog deschis, liber, generator de opinii și de încredere, EducaTIFF-ul arată ce înseamnă școala altfel cu adevărat: înseamnă descoperire, explorare și exprimare, înseamnă puterea de a discerne, de a analiza și de a tranșa critic realitățile din jur.

Un profesor de engleză care urmează timp de doi ani ore de improvizație și arta actorului ca să poată organiza un club de teatru pentru elevi este pentru mine un exemplu al României care poate deveni ALTFEL prin fiecare dintre noi. Iar când un astfel de om întâlnește o platformă cu o agendă coerentă și solidă cum este EducaTIFF-ul, poți îndrăzni să speri că se apropie momentul în care generații de elevi vor avea opțiunea să învețe dintr-un film precum Citizen Kane lecții de viață mai memorabile decât toate bătăliile lui Ștefan cel Mare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din pacate, adeseori profesorii sunt mai primitivi decat proprii elevi. Nu cunosc multi profesori care sa duca copiii la muzeu, teatru sau opera ! Desi ar fi o obligatie morala, intelectuala, daca nu chiar o obligatie de serviciu. Ar trebui ca la universitati sa se predea, alaturi de pedagogie, si cursuri de educatie si de cultura generala, care, "sunt sublime, am putea spune, dar lipsesc cu desavarsire" ! Fara o educare a educatorilor, nu avem sanse sa ne redresam din punct de vedere cultural, moral si intelectual.
    Si felicitari dnei profa de engleza precum si lui Tudor Giurgiu, care a inventat TIFF-ul !
    • Like 1
  • Mare pacat ca o sala de spectacol plina de elevi este considerata un fenomen , un mare progres si nu o normalitate.
    • Like 1
    • @ Rocsana Radulescu
      D check icon
      Uneori este și vina artiștilor, pentru că aleg să pună în scenă tot felul de spectacole avangardiste, foarte abstracte care mai degrabă zăpăcesc decât să educe.
      • Like 0


Îți recomandăm

Călin Georgescu Alba Iulia

“Azi nu simt bucurie, ci durere”. Asta a spus Călin Georgescu la Alba Iulia, locul simbol în care se întâlnesc românii de Ziua Națională să își amintească de faptul că în unire stă puterea. Nu voi comenta azi în niciun fel faptul că un om care este considerat de autoritățile române un “candidat al Moscovei” are libertatea de a convoca mitinguri în zile simbolice și nici că își permite sub ochii forțelor de ordine să cheme românii “la luptă” și la “sacrificiu”. El având un dosar penal pentru complicitate la tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. Foto: Inquam Photos

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Hadi Rahimian

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Citește mai mult

CTP

Pe vremuri, sărbătoarea națională a României era 23 August. După `89 a fost desființată. O greșeală, după părerea mea. Semnificația ei trebuia recuperată, înlăturând minciuna comunistă a rolului principal în insurecție pe care l-ar fi jucat PCR, partid anexă a URSS. Regele Mihai și partidele istorice, PNȚ, PNL, Social-Democrații, conducerea Armatei, factorii principali ai loviturii de stat care l-a înlăturat pe liderul militaro-fascist Ion Antonescu, repuși în drepturi.

Citește mai mult