Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Generația în căutare de conținut. Dana, profesoara de engleză din Cluj, care-și duce copiii în timpul liber la teatru, operă și festivaluri de film

EducaTIFF

(Foto: Facebook/ EducaTIFF - Film Education)

La Cinema-ul Victoria din Cluj-Napoca, copiii s-au adunat, gălăgioși și plini de vervă, într-o duminică de mai la film. De fapt, la trei filme pe care le-au vizionat și le-au jurizat într-o zi, votându-și preferatul în cadrul Young Audience Awards – Premiile Academiei Europene de Film. Au venit păstoriți de doamnele lor profesoare, accesorizați tehnologic și cu o poftă mare de popcorn și de împărtășit opinii. Evenimentul, coordonat de EducaTIFF, programul de educație cinematografică pentru elevi desprins din Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), le dă această șansă: de a spune ce cred despre film, analizând povestea și actorii care „uneori zici că recită replici mortuare”, cu scopul de a le antrena gândirea critică în receptarea unui produs media.

După fiecare proiecție moderatorul Raluca Bugnar, coordonator EducaTIFF, a discutat liber și informal cu elevii despre universul peliculei, plimbându-se printre ei pentru a le vâna opiniile și gândurile care, de fiecare dată, s-au dovedit a fi fascinante și uluitor de mature în sinceritatea lor. La început timizi, copiii au prins curaj și au vorbit despre diverse teme: rasism, conflictele cu părinții, interacțiunile dintre „copiii din ziua de astăzi”, cum s-au autointitulat, despre ce înseamnă o poveste veridică. Cu mirare, am descoperit că elevii de gimnaziu știu că „atunci când totul e prezentat foarte realist ai senzația că este credibil” și m-am gândit ce bun ar fi un program național de educare media pentru categoria de public 60 plus!

La film a venit și Dana, profesoară de limba engleză la Liceul Gheorghe Șincai din Cluj-Napoca, cu gașca ei de elevi. A început prin a-i instrui cum te comporți într-o sală de cinema, cu blândețea pe care i-o știu de pe vremea când eram colege de liceu. Dana este printre primii profesori din Cluj care au răspuns inițiativei EducaTIFF pentru că ea este o profesoară altfel, în fiecare zi. Au fost ani în care a venit singură cu 60 de copii la film, de la diferite școli, bucuroasă că le poate oferi șansa de a vedea și producții cinematografice europene.

Dana este unul dintre oamenii care au depășit condiția sistemului românesc de învățământ și s-a poziționat între profesorii care pot schimba ceva. Pasionată de operă, a început prin a-și duce elevii la spectacolele Operei din Cluj-Napoca, cu promisiunea că „poate să nu vă placă ceea ce vedeți, dar trebuie să știți să-mi spuneți de ce nu v-a plăcut“. A descoperit că elevii au argumente puternice, dar știu foarte bine să cântărească și un contra-argument. A trăit satisfacția ca un băiat care în clasa a șasea îi spunea că un spectacol de operă este, în mod incredibil, „chiar mai prost decât un program de pe TVR2”, în liceu să vină să discute cu ea despre noua stagiune. Au fost elevi care la finalul liceului i-au mulțumit că în timpul ei liber îi ducea la spectacole pentru că altfel n-ar fi călcat niciodată într-o sală de teatru.

Dana a văzut de-a lungul anilor cum elevii s-au prins tot mai mulți în exercițiul EducaTIFF, surprinși de miracolul de a le fi ascultate părerile, fascinați de magia lumii cinematografice, sorbind avizi detalii despre procesele de creație, despre scenariști, producători și regizori, cu ochii mari, visând la poveștile pe care poate le vor spune ei într-o bună zi.

Născuți și crescuți într-o gălăgie mediatică, reglementată arbitrar și eșuată adesea pe malul grotescului, acești copii sunt generația în căutare de conținut. Oriunde, oricât, oricum – au un conținut nelimitat la dispoziție și în ritmul lui își desfășoară viața, fie că ne place sau nu. EducaTIFF-ul și-a propus să le deschidă cutia magică a filmului, să le canalizeze creativitatea și să le ofere primii pași în educația media, atât de necesară acestei generații și atât de îndepărtată de intențiile sistemului nostru de învățământ. Iată un proiect vizionar care, prin proiecții de film, dezbateri, ateliere și concursuri de critică de film pentru copii și adolescenți, își propune de 10 ani imposibilul: sincronizarea școlii noastre tradiționale cu vremurile multimedia în care trăim. Într-un cadru presărat cu profesioniști din domeniul cinematografiei și cu artiști ai artelor vizuale, dar mai ales într-un dialog deschis, liber, generator de opinii și de încredere, EducaTIFF-ul arată ce înseamnă școala altfel cu adevărat: înseamnă descoperire, explorare și exprimare, înseamnă puterea de a discerne, de a analiza și de a tranșa critic realitățile din jur.

Un profesor de engleză care urmează timp de doi ani ore de improvizație și arta actorului ca să poată organiza un club de teatru pentru elevi este pentru mine un exemplu al României care poate deveni ALTFEL prin fiecare dintre noi. Iar când un astfel de om întâlnește o platformă cu o agendă coerentă și solidă cum este EducaTIFF-ul, poți îndrăzni să speri că se apropie momentul în care generații de elevi vor avea opțiunea să învețe dintr-un film precum Citizen Kane lecții de viață mai memorabile decât toate bătăliile lui Ștefan cel Mare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din pacate, adeseori profesorii sunt mai primitivi decat proprii elevi. Nu cunosc multi profesori care sa duca copiii la muzeu, teatru sau opera ! Desi ar fi o obligatie morala, intelectuala, daca nu chiar o obligatie de serviciu. Ar trebui ca la universitati sa se predea, alaturi de pedagogie, si cursuri de educatie si de cultura generala, care, "sunt sublime, am putea spune, dar lipsesc cu desavarsire" ! Fara o educare a educatorilor, nu avem sanse sa ne redresam din punct de vedere cultural, moral si intelectual.
    Si felicitari dnei profa de engleza precum si lui Tudor Giurgiu, care a inventat TIFF-ul !
    • Like 1
  • Mare pacat ca o sala de spectacol plina de elevi este considerata un fenomen , un mare progres si nu o normalitate.
    • Like 1
    • @ Rocsana Radulescu
      D check icon
      Uneori este și vina artiștilor, pentru că aleg să pună în scenă tot felul de spectacole avangardiste, foarte abstracte care mai degrabă zăpăcesc decât să educe.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult