sursa foto: Profimedia
12 zile. Atât ține, la foarte mulți dintre noi, o rezoluție de Anul Nou.
20 de ani. Atât mi-a luat să mă las de fumat, de când m-am apucat.
O viață. Doar una. E tot ce avem. Și ne e greu să alegem s-o facem așa cum ne-o dorim.
Petrecem aproximativ 20 de ani în școală, de la grădiniță la terminarea facultății. Mii și mii de zile.
În care învățăm o mulțime de lucruri. Pe care le uităm.
Dar nu învățăm cum să ne conducem viața. Cum să ne ridicăm când cădem. Cum să ne bazăm pe noi.
Ai zice că până la maturitate am învățat să alegem ce vrem. Și să fim consecvenți până ajungem acolo.
Dar aproape niciunul dintre noi nu se face mare pe bune.
Aproape tuturor ne e greu să facem ce ne propunem.
Și creștem copii cu speranța că ei vor fi mai puternici decât noi. Ne simțim cumva impostori, pentru că le creăm iluzia unei maturități pe care nici noi n-o avem.
Între noi și puterea de a ne ține de ce ne dorim stă ceva simplu și de neocolit: să apărem zilnic pentru noi înșine.
Tot auzim că un adult e responsabil, autonom, puternic.
Dar hai să ne uităm la evidență: faptul că atât de mulți nu reușim nu e un semn că atât de mulți suntem nevolnici.
E dovada că felul în care încercăm să ne schimbăm viața nu funcționează.
Să încerci să te schimbi singur, fără cineva și ceva care să te susțină, e extrem de greu.
Împreună, într-un cadru pe care îl împărtășim, e mult mai ușor.
M-am lăsat de fumat abia când am avut rutine și oameni care să mă țină. Câteva luni de lucru susținut, un proces. Un coach. Un psiholog. O prietenă pe care am rugat-o să stea cu mine în ziua în care n-am mai fumat.
Suntem puternici împreună. Nu separat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.