Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

În așteptarea rezultatelor la evaluarea națională 2019: „Amintește-ți groaza. Amintește-ți tot ce ai trăit, cum te durea burta, cum ai slăbit, cum te-ai îngrășat. Cum plângeai pe ascuns”

Rezultate Bac

Foto: Inquam Photos

Cine nu își amintește zilele de iunie care aduceau cu ele examenele de intrare la liceu sau bacalaureatul? Cred ca sunt momente pe care nu le uită nimeni. Majoritatea dintre noi retrăim în vis momentele de examen sau, mai des, pe cele de pregătire pentru examen. Visăm în special pregătirea pentru examen pentru că atunci am simțit fricile cele mai mari, care acum sunt adânc îngropate în subconștient. Iar ceea ce e în tunelul subconștientului iese adesea la iveală în vis.

Frica este universală – dacă nu iei acest examen în condițiile pe care deja ți le-ai impus singur, după atâția ani de școală românească, nu ești bun. Nu meriți. Ce se întâmplă dacă nu obții rezultatul care trebuie? Nu îți poți imagina. Rațional, știi că nu pățești nimic, că nu îți ia nimeni mâncarea din farfurie, știi că mama și tata nu te vor da spre adopție. La nivel de trăire emoțională însă, ești înspăimântat, fiindcă știi că vei dezamăgi. Pe părinți, pe prieteni, pe profesorii la care ții și pe tine. Mai ales pe tine. Tu vei fi primul dezamăgit de tine, tu nu vei mai putea trăi cu tine, fiindcă, după atâția ani de școală românească și de condiționalitate în familie, ai învățat să îți fie rușine cu tine și cu știința sau neștiința ta. Știi că școala este sinonim cu motiv de iubire și apreciere în familia ta, fiindcă ai fost iubit, ai fost văzut și lăudat dacă ai avut note mari. Uneori nici atunci, fiindcă rezultatele tale erau firești, erau „de așteptat”. Dacă ai avut noroc și școala nu a ocupat locul central în relația dintre tine și părinții tăi, atunci poți să nu mai citești acest articol, fiindcă ai scăpat! Și tu, și copiii tăi! Dacă însă școala a fost subiectul majorității conversațiilor voastre, atunci poate că merită să citești și restul articolului.

Bun. Așadar, dacă te judeci aspru din cauza nereușitelor tale profesionale și nu numai, dacă ai devenit perfecționist încă din clasa a doua, dacă visezi și acum la 40 de ani perioadele de dinaintea examenelor și mai ales dacă ai copii care au dat examenul de admitere la liceu sau se pregătesc de bac, atunci fă-ți un favor și ia-ți câteva ședințe de terapie. Sau mergi la preot sau la un coach, sau la prietenul tău /prietena ta și vorbește despre perioada examenelor tale. Amintește-ți groaza. Amintește-ți tot ce ai trăit, cum te durea burta, cum ai slăbit, cum te-ai îngrășat. Cum plângeai pe ascuns. Cum fumai fără să te mai oprești. Cum procrastinai, începând să înveți dimineața și constatând, la ora 6 seara că ai reușit să citești doar jumătate din comentariul de la opera epică. Cum te înspăimântai că nu termini. Cum îți doreai să se termine chinul o dată. Fiindcă era un chin. Nu zice nimeni că nu trebuie să dăm examene, Doamne ferește. Însă realitatea e că în fața lor avem trăiri profunde de neputință și de frică. 

De ce să te întorci la tine în perioada aceasta și la povestea examenelor tale? În primul rând pentru tine și pentru rănile tale care așteaptă să fie îngrijite. În al doilea rând, fiindcă ai un copil care are nevoie de tine sănătos / sănătoasă în perioada asta. Care are nevoie să nu vadă dezamăgirea pe fața ta atunci când nu intră la liceul la care și-a dorit (atunci când dezamăgește, copilul nu se mai simte demn de iubire). Care are nevoie să știe că nu ești supărat nici măcar 1%. Care, dacă ia examenul sau bacul cu nota pe care și-a dorit-o el, vede bucurie la tine pe față, dar nu orice fel de bucurie. 

Bucurie de bucuria lui, nu de interesul tău personal care te face să fii mândră că băiatul TĂU sau fata TA a reușit să ia nota asta grozavă. Deci nu bucuria că e meritul TĂU că ai un astfel de copil bun, că tu l-ai făcut bun. Ci bucuria că EL....Bucuria de EA....Asta vrea! Copilul vrea ascultarea și însoțirea bucuriei LUI dacă a luat ce rezultat și-a dorit, ascultarea și însoțirea tristeții LUI dacă nu a luat ce-a vrut. Momentele astea sunt ale lui...El le va visa mai târziu. Iar felul în care îi ești alături acum va influența dacă va avea coșmaruri sau nu...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Un sistem de tip metastază, în care aşa-zisele exemane sunt un fel de dresaj. Multe din ele complet absurde. La limba română texte funcţionale care depăşesc experienţa unui copil. La matematică avem deja opinia unui profesor, publicată aici, pe Republica.
    Prăpăstii înspăimântătoare între notă şi contestaţie, lucru de neimaginat.
    O metodică arbitrară, fiecare corector cu opinia lui, manualul lui, ideea lui. Examele sunt şi pentru elevi, dar şi pentru profesorii tineri, o adevărată loterie.
    Teama copiilor şi părinţilor e legitimă, pentru că pe lista groazei, după liceele care sunt ok sau mai puţin ok, apar cele cu profesori slabi pregătiţi, prin locuri dubioase, prin care nici autorităţile nu prea se aventurează.
    • Like 1
    • @ Valentin
      " Multe din ele complet absurde." - de exemplu? Nu de alta, dar nici n-au mai ramas atat de multe probe.

      "La limba română texte funcţionale care depăşesc experienţa unui copil." - experienta? Pai da, experienta unui copil este clar foarte limitata, doar e copil. De asta se si duce la scoala, sa isi depaseasca acea limita, printre altele. E o tragedie faptul ca invata sa faca o cerere acum? Nu de alta, dar deunazi tot dvs. va plangeati ca de ce nu invata copiii sa faca CV-uri? Pai nici cu CV-uri nu au experienta.

      "Prăpăstii înspăimântătoare între notă şi contestaţie, lucru de neimaginat." - in cat la suta din cazuri se intampla asa ceva?

      "O metodică arbitrară, fiecare corector cu opinia lui, manualul lui, ideea lui." - baremul este unic, daca la examene va referiti.

      "prin care nici autorităţile nu prea se aventurează." - aha, politiei ii e frica sa intre in licee?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Era vorba de texte culese de prin reviste care depăşesc cu mult experienţa şi puterea de înţelegere a unui copil, nu la redactarea unei cereri sau a unui CV. Ar fi extraordinar ca la examen să se dea asemenea probe, iar în clasă să se predea, dar din păcate nu se întâmplă.
      Sunt luate în schimb tot felul de fragmente din reviste obscure, în care copilul e silit să facă diferenţa - la examen - dintre un colecţionar şi un curator (un scandal mai vechi, de acum vreo trei-patru ani), diferenţă pe care n-o pot face mulţi adulţi.

      Baremul este legat de o metodică ce cuprinde termeni de specialitate, metode de lucru etc. Spre deosebire de alte sisteme de învăţământ, metodica noastră nu este unificată nici măcar la examenele de titularizare. Dacă un corector decide că o formulare nu este corectă - deşi ea este valabilă - atunci pierzi puncte bune. Felul arbitrar în care se fac corecturile face din examenele autohtone o adevărată loterie.

      Da, sunt zone în care mulţi nu s-ar aventura.
      • Like 1
    • @ Valentin
      "Da, sunt zone în care mulţi nu s-ar aventura." - si asta include politia? Deci sunt agenti de politie carora le e frica sa intre in licee?? Mai sa fie, dar cu ce vin elevii aceia la scoala, grenade?

      "Baremul este legat de o metodică ce cuprinde termeni de specialitate, metode de lucru etc." - si este unul singur, in care se specifica clar pentru ce se acorda puncte. Corectura nu se face dupa ureche.

      "Era vorba de texte culese de prin reviste care depăşesc cu mult experienţa şi puterea de înţelegere a unui copil, nu la redactarea unei cereri sau a unui CV." - pai acelea nu sunt texte functionale, in primul rand. In al doilea rand, de-a lungul anilor au tot fost cazuri de subiecte gresite, se mai intampla. Astea reprezinta insa exceptia, nu regula. Subiectul de anul acesta a fost perfect acceptabil, de exemplu.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu, vin cu pumni. Cu seminţe, cu scupiat, cu înjurături, cu manele pe telefon etc. Aţi auzit vreodată de termenul de COCALAR? Se poate să nu fi auzit...
      E fix atmosfera în care orice părinte vrea să-şi vadă copilul.

      Corectura nu se face după ureche, se face după mai multe... urechi. Fiecare cu urechea lui. Baremul nu oferă termeni tehnici, nu arată ce teorii trebuiesc scrise pentru a obţine un punctaj etc. Unii au o metodică veche din anii 60, alţii din 2000, alţii de dată mai recentă. E un fel de Babilon, în care te strecori cu destul de multă fereală.

      Da, aveţi dreptate, era vorba de nonliterare. Texte funcţionale nu se dau, pentru că nu se consideră importante.

      Nu, nu sunt greşeli. Cantitatea de texte nonliterare care nu corespunde vârstei e imensă. E vorba de o mentalitate, nu de o greşeală.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Nu, vin cu pumni. Cu seminţe, cu scupiat, cu înjurături, cu manele pe telefon etc." - si asta ii sperie pe politisti? Ca eu despre ei intrebam. Daca au ajuns sa le fie frica de cocalari, poate trebuie chemati jandarmii. Stati.. mai bine nu.

      "Baremul nu oferă termeni tehnici, nu arată ce teorii trebuiesc scrise pentru a obţine un punctaj etc." - ba da, arata ce puncte trebuie atinse, fiecare cu punctajul aferent.

      "Cantitatea de texte nonliterare care nu corespunde vârstei e imensă." - e parerea dvs. Persoanele de specialitate care fac acele examene sunt de alta parere. Si gandindu-ma la modul in care lucram eu la 14 ani, tind sa le dau dreptate. Acele texte chiar nu sunt dificile.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu ştiu cât îi sperie pe poliţişti, dar îi sperie pe părinţi. Şi nu e vorba doar de pumni; jandarmii sau poliţiştii nu pot regla prostul gust şi porcăria morală şi verbală care bălteşte pe-acolo. E clar un mediu în care părinţii nu vor să-şi vadă copilul, şi chiar el e conştient că nu are ce căuta pe-acolo. Cocalar nu înseamnă doar bătăuş. Nu confundaţi lucrurile.

      Arată ce puncte, dar nu arată şi CUM. Asta arată metodica. La noi nu există o metodică unitară, şi pentru un anumit subiect pot exista şi 30 de definiţii difierite. Interesant e că nu toate sunt complete şi că fiecare profesor corector poate avea preferinţe sau chiar fixisme. Ca să mergi pe partea sigură ai nevoie fie de un meditator care să ştie cum e trendul. Unele definiţii pot data din anii 70 şi anumiţi corectori nu le mai consideră corecte, altele pot fi foarte noi şi poţi da peste un corector care crede că lucrurile trebuie să stea cum a apucat el.

      Dacă baremul îţi cere definiţia titlului cine garantează că e obligatoriu să spui treaba cu denotativ/conotativ? Ai 150 de cuvinte, nu te poţi întinde la nesfârşit. Nu există un barem al baremului, nicăieri, în nicium barem, nu ţi se specifică şi cantitatea de definiţii pe care trebuie să o dai.

      Totul e o loterie. Depinde de cine te corectează, şi ca să fi sigur e nevoie să înghiţi o cantitate imensă de informaţie ca să nu te trezeşti cu o notă mică.

      Persoanele de care vorbiţi sunt acei profesori pe care îi blamaţi şi despre care consideraţi că nu sunt pedagogi. Programele nu sunt făcute de absolvenţi de facultate pedagogică.
      Întâmplător cunosc persoane care au lucrat în aceste comisii şi care şi-au dat demisia, scârbiţi de multe lucruri care se petreceau pe-acolo.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "jandarmii sau poliţiştii nu pot regla prostul gust şi porcăria morală şi verbală care bălteşte pe-acolo." - nu, dar se pot asigura ca legea e respectata. Ca violenta de exemplu e tratata asa cum ar trebui. Cat despre prost gust, porcarie morala, acolo incepe sa fie domeniul parintilor si profesorilor.

      " Ca să mergi pe partea sigură ai nevoie fie de un meditator care să ştie cum e trendul. " - nu neaparat. In primul rand profesorii corectori nu sunt nebuni sau irationali. In al doilea rand exista si un profesor la clasa.

      "Persoanele de care vorbiţi sunt acei profesori pe care îi blamaţi şi despre care consideraţi că nu sunt pedagogi." - nu am spus asta. Nu am spus despre TOTI profesorii ca ar merita sa fie blamati. Si faptul ca nu sunt pedagogi in sensul de a nu fi facut o facultate de pedagogie nu mi se pare un impediment. Faptul ca de 30 de ani incoace nu s-au facut schimbari semnificative e relevant. Nu e posibil ca toti profesorii din toate comisiile de pana acum sa fie niste incompetenti.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Cineva care obţine 5 la titularizare nu e nebun, e doar slab pregătit.

      Şi referitor la liceele de care vorbim, argumentul principal pe care îl invocă părinţii este calitatea slabă a acestor instituţii. Ele sunt alese în funcţie de notele de la titularizare, iar profesorii buni nu merg acolo. Merg la liceele bune.

      Cât despre comisii, nu e vorba de incompetenţă cât e de comoditate. De ce să zgudui o barcă care a plutit lin atâţia ani?
      • Like 0
    • @ Valentin
      5 e nota de trecere, din cate stiu. Nu foarte buna, dar de trecere.

      "De ce să zgudui o barcă care a plutit lin atâţia ani?" - nu e o chestiune de comoditate, pentru ca mai comod ar fi sa simplifici programa. Mai putin de predat, nr. de ore s-ar putea foarte bine mentie acelasi, cu justificarea ca se face mai multa fixare, mai multa relaxare pentru toata lumea. Nu este nevoie insa sa se simplifice programa, standardele sunt OK asa cum sunt. Probleme sunt in alte arii.
      • Like 0
  • "Majoritatea dintre noi retrăim în vis momentele de examen sau, mai des, pe cele de pregătire pentru examen. Visăm în special pregătirea pentru examen pentru că atunci am simțit fricile cele mai mari, care acum sunt adânc îngropate în subconștient." - serios? S-a facut vreun sondaj macar in acest sens?

    "Ce se întâmplă dacă nu obții rezultatul care trebuie? Nu îți poți imagina. " - simplu, nu intri la liceul pus ca prima optiune pe lista. Nici o tragedie.

    "Rațional, știi că nu pățești nimic, că nu îți ia nimeni mâncarea din farfurie, știi că mama și tata nu te vor da spre adopție. " - pai stati, ca parca nu-mi puteam imagina. Acum stiu ca nu patesc nimic?

    "Dacă ai avut noroc și școala nu a ocupat locul central în relația dintre tine și părinții tăi, atunci poți să nu mai citești acest articol, fiindcă ai scăpat! Și tu, și copiii tăi!" - a, OK, de acord! Citesc insa si restul, pare dragut :D
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Ati atins un punct nevralgic aici. Multumim pentru articol! Din cate am putut vedea, aceasta mentalitate este specifica statelor foste comuniste, aceasta lupta pentru a fi cel mai bun, pentru a primi "premiul I (musai) cu coronita", munca dusa pana la epuizare, invatarea uneori pe de rost ("tocirea") a materiei din care apoi nu mai retii nimic, lupta pentru note care in conceptia unor parinti reprezinta "incununarea eforturilor si tuturor succeselor" din scoala. Consider ca toate astea sunt sechele transmise de pe vremea comunismului cand trebuia sa fim cei mai buni, cei mai destepti, cu productia record in industrie si agricultura si trebuia sa demonstram occidentului cine e cel mai tare pe lumea asta. Tin minte ca in anii '90, atunci cand am terminat liceul si cand incepeau sa apara facultatile particulare, nici nu as fi conceput sa intru la o facultate privata in cazul unui esec la cea de stat; asa ceva nici nu trebuia luat in calcul. Era ceva rusinos, ceva ce te arunca intr-o negura din care nu mai ieseai. Umbla vorba ca doar prostii intrau la aceste facultati. Din fericire parintii mei nu au dat prea mare importanta notelor si rezultatelor din scoala, chiar daca vedeam ca sunt dezamagiti uneori. Mai exista si problema celorlati parinti care se lauda cu plozii lor si notele grozave luate de acestia, iar parintii care nu pun pret pe notele de 10 se simt prost din cauza asta.
    • Like 0
    • @ mike
      maripos check icon
      Parintii care se lauda cu notele copiilor sunt acei parinti care le-au cumparat notele cu bani grei, bagati in buzunarul profesorilor, la ore in particular.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult