Foto: Bryan Dozier / Shutterstock Editorial / Profimedia
Capitoliul devastat, asfixiat de praf de pușcă, înecat de gaz lacrimogen, infiltrat cu bombe și cocktail-uri Molotov și pătat cu simbolul rasist al steagurilor confederate; congresmani terifiați, închiși în birourile lor; săli de ședință ocupate cu forța de naziști, șamani sau conspiraționiști care își propun răsturnarea violentă a rezultatului unui vot democratic recent încheiat. Acum 4 ani, aceste imagini ar fi putut reprezenta cel mult un decor imaginar dintr-un scenariu tras de păr al unui film patriotic aproape ridicol, marca Michael Bay.
Astăzi, această imagine reprezintă realitatea. O realitate halucinantă, dar, din păcate, explicabilă. Insurecția dementă instigată, planificată și susținută de (încă) președintele Donald Trump nu este doar o ieșire din scenă reprezentativă al celui mai inadecvat și distructiv președinte american, ci și o metaforă perfectă a mandatului său, auto-intitulat drept „cel mai bun prim mandat din istorie al unui președinte american”. Pagubele comise de acesta la nivelul principiilor, valorilor sau ideilor democratice au căpătat în final un echivalent în plan concret – distrugerea fizică a unuia dintre simbolurile democrației americane - sediul legislativului Statelor Unite.
Cu siguranță, asta nu înseamnă nimic pentru Trump. Este un președinte care nu acceptă și nu înțelege democrația. Acum, democrația nu-i mai servește la nimic, doar îl încurcă. În consecință, o bună parte dintre susținători săi, inclusiv cei care au invadat Capitoliul, nu vor democrație. Îl vor pe Trump, chiar și reinstaurat cu forța. Alimentat de acest fanatism, Trump a încercat în mod real să se reinstaureze președinte fie cu ajutorul Armatei, fie solicitând pe față falsificarea rezultatului alegerilor. Refuzat de fiecare dată, a recurs la soluția extremă – asediul violent al Capitoliului. Iar asta nu s-a putut face decât printr-o masă de manevră – câteva mii de fanatici și-au riscat viețile, iar 4 dintre ei și le-au pierdut în această mascaradă înfiorătoare. Ei au fost figuranții de sacrificiu într-o ultimă încercare disperată de a pune în operă agățarea de putere a unui om căruia nu i-a păsat niciodată decât de propria persoană. Trist mod de a muri...
Un astfel de fanatism de tip kamikaze nu poate fi provocat decât de către figuri politice nocive, autoritare și populiste. Timp de 4 ani, discursul înveninat al președintelui american a semănat mai degrabă cu cel al unui lider de juntă militară: o campanie sistematică de instigare la ură și intoleranță împotriva oricui nu era de acord cu el. Narativul său simplist, vulgar, care înfiera pericole și amenințări închipuite, a avut mereu o constantă: dezbinarea. Trump este probabil singurul președinte american care nu a rostit niciodată fraza aparent banală „voi guverna pentru toți americanii”. Mai mult, nu s-a referit niciodată la țara pe care o conduce cu formula Statele Unite, ci doar cu America, inclusiv în celebrul său slogan.
Radicalismul său a avut și are desigur un scop în principal electoral – atragerea unui electorat inadaptat, frustrat și dezamăgit. În plan secundar însă, a fost o tactică menită a ascunde vidul care îl caracterizează - superficialitatea, inadecvarea și nepriceperea, expuse din plin cu prilejul crizelor pe care le-a întâmpinat, cel mai relevant exemplu fiind gestionarea dezastruoasă a pandemiei de COVID-19.
În preajma alegerilor din Statele Unite, am făcut un mic experiment. Am urmărit activ timp de câteva zile conturi ale unor categorii cât mai diferite de „bula” mea: rusofili, nostalgici ceaușiști, colaboratori deconspirați ai fostei Securități, dacopați, antivacciniști, xenofobi, misogini, homofobi, legionari, ultranaționaliști anti-UE și anti-NATO și, bineînțeles, negaționiști ai pandemiei. Am urmărit ce spun politicienii condamnați pentru corupție, infractorii dovediți, pușcăriașii care au devalizat bănci sau fonduri de investiții, dar și apărătorii și susținătorii lor. Am citit (cu greu) articolele de opinie ale tuturor speciilor abjecte de jurnaliști: șantajiștii dovediți, mincinoșii prinși în fapt, propagandiștii mafiei politico-economice, distribuitorii de serviciu de fake news sau "invitații Sputnik/Russia Today". Chiar și pe Mircea Badea. Am vrut să văd cum se poziționează populiștii și ultraconservatorii de extremă dreaptă finanțați de Rusia, dar și dictatorii care amenință zi de zi democrația peste tot în lume: Marine Le Pen, Salvini, Nigel Farage sau Jair Bolsonaro. Am monitorizat declarațiile celor mai aberanți și periculoși conspiraționiști din SUA, precum Alex Jones, ale rasiștilor proclamați, precum David Duke (ultimul conducător al KKK) sau ale fanilor Hitler care semnează articole în Breitbart. Absolut toți, fără excepție, l-au susținut pe Trump. Spune-mi cine te susține, ca să-ți spun cine ești.
Toate aceste specimene s-au regăsit într-un personaj care, înainte de toate, este Impostorul Suprem. Niciunul dintre pretextele pe care le invocă pentru a fi sprijinit nu are bază în realitate.
Este Trump un ocrotitor al valorilor creștine? Multiple mărturisiri ale unor foști colaboratori arată că președintele SUA lua în derâdere și ridiculiza liderii conservatori religioși. De altfel, aproape două treimi dintre americani consideră că Trump nu este o persoană religioasă și sub jumătate consideră că este creștin.
Este Trump un apărător al familiei tradiționale? Trecutul său nu prea îl recomandă, ba din contră. Vedetă mondenă cu două divorțuri la activ și cu copii din trei căsnicii, Trump s-a declarat în 1999 pro-avort, ba chiar există zvonuri că ar fi și finanțat multiple întreruperi de sarcină ale unor partenere pasagere.
Este Trump un republican? Acum da. Dar este probabil cel mai “nehotărât” lider republican din istorie. Într-o țară în care traseismul politic e cvasi-inexistent, Trump a reușit performanța de a schimba patru partide în nici 20 de ani. La momentul inaugurării președintelui Obama în 2009, acesta era coleg de partid cu actualul șef de stat. Trump a fost democrat între 2001 și 2009, după ce anterior fusese timp de doi ani în Partidul Reformist. Înainte să treacă la Republicani, a mai zăbovit un an și prin Partidul Independent, între 2011 și 2012. Anterior, mai fusese membru al Partidului Republican în două rânduri: între 1987 și 1999, respectiv între 2009 și 2011.
Este Trump un patriot? Cu siguranță clamează asta, dar în cel mai greu și dureros moment al Americii din ultimele decenii, atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, prima reacție a actualului președinte american a fost să se laude că, după prăbușirea turnurilor gemene, deține acum cea mai înaltă clădire din Manhattan.
Este Trump un promotor al păcii? Fanii lui spun că nu a pornit războaie, dar asta este o judecată superficială. Retragerea precipitată a trupelor americane din Siria i-a lăsat pe kurzi (aliații SUA) victime sigure, încolțiți pe de-o parte de turci, iar pe de alta de armata lui Bashar al-Assad. Urmarea este că zona este controlată acum de Iran, Turcia și Rusia, iar conflictul persistă, ceea ce provoacă continuarea migrației în masă a sirienilor.
Este Trump un susținător al economiei americane? Președintele american se laudă că a redus șomajul și că a creat locuri de muncă. Însă, obsesia creșterii dolarului a fost posibilă prin majorarea taxelor pentru importuri care, deși au ajutat economia locală, au mărit prețul materiilor prime, ceea ce a făcut ca produsele americane să nu mai fie competitive la export. În concluzie, Trump a creat locuri de muncă în industrii primare, dar a sacrificat locuri de muncă în industrii avansate – o viziune protecționistă, prin care a sacrificat viitorul în favoarea prezentului.
În consens cu impostura care-l caracterizează, Trump a pierdut alegerile pentru că s-a încăpățânat să insiste cu un narativ puțin credibil – lupta împotriva amenințării comuniste/marxiste/socialiste. Consultanții președintelui au încercat să ascundă virajul abrupt al Partidului Republican către extrema dreaptă prin promisiunea că Trump scapă America de un rău și mai mare: extrema stângă. Însă, avându-l drept oponent pe Joe Biden, un centrist moderat și flexibil, apropiat de unele cercuri republicane, mesajul GOP s-a lovit de o inadecvare evidentă. Traducând doctrinar orientarea lui Joe Biden în termeni europeni, acesta se regăsește mai degrabă într-o zonă de centru-dreapta creștin-democrată.
Prin scenele ireale de la Capitoliu, Trump, care teoretic ar putea în viitor să mai ocupe funcția de președinte pentru încă 4 ani, și-a semnat cel mai probabil decesul politic. Chiar și cei mai fideli colaboratori ai săi, precum Mike Pence sau Mitch McConnell, l-au abandonat, dezicându-se de el. Este probabil singura veste bună a acestui final de mandat, care mai adaugă încă 4 victime pe “conștiința” Impostorului Suprem.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Chiar crezi ca toti cei peste 70 milioane de votanti Trump sunt tampiti? Crezi ca sunt ca pesedistii nostri care voteaza visceral? Stiu ei bine de ce se tem. Si eu stiu, dar ma abtin sa detaliez. Oricum, voiau sa aleaga raul mai mic, ca si multi dintre noi.
Seamana uimitor de bine cu votantii pesedelei, ca tot i-ai amintit, adica sint needucati, rasisti, xenofobi si homofobi. Bingo!
cum toti reiese ca erau la unison , poate doar asta a facut studiul fezabil in timp real!
Maoism? Măcar ai idee ce reprezintă cuvîntul?
Make China great again!
Make communism great again!
Cei care îl disprețuiesc și cărora le repugna imbecilul oranj sunt familiarizați cu tâmpeniile lui, votanții republicani normali la cap s-au lămurit cine e Trump cel mai târziu in urma evenimentelor din ultimile zile, iar celor 10-20% din electoratul american care sunt trumpisti convinși li se fâlfâie... Pentru acești sărmani retardati Trump este zeul suprem al realității lor in care 1+1=3,5. La ei nu se poate ajunge nici cu argumente raționale nici cu argumente emoționale deoarece nu au capacitatea intelectuala de a le procesa.
La urma urmei, dpdv științific aceștia reprezinta un grup foarte interesant, care ar trebui studiat. In mod clar pot face mult rau societății, dar nu cred ca sunt oameni rai ci doar prosti in sens patologic, nu vreau sa ii insult. Sunt prosti și probabil ca o consecință creduli, crezand fără sa cerceteze tot felul de baliverne și mai au și tendința sa caute vinovații pentru frustrările izvorate din insuccesele cauzate de propia prostie oriunde altundeva numai la ei înșiși nu, neavând inteligenta necesar pentru a dezvolta o capacitate de reflecție.
Pe mine m-ar interesa o discuție despre calea de urmat pentru a ajunge la acești oameni - care exista in orice societate, nu doar in SUA. In mod clar nu pot fi ignorați și nu trebuie marginalizați.
USA, în țara cu un cult al libertății și democrației, susținătorii lui Trump vor, nici mai mult nici mai puțin decât abolirea democrației. Căci asta înseamnă încercarea lor disperată: Trump să iasă, egal cum. Democrația a dat naștere unui curent periculos generat de ignoranță. Ce ar fi însemnat pentru o lume întreagă, ce semnal ar fi fost? Greu de imaginat.
În legătură cu aceștia, cam greu. Fiindcă ar însemna reîntoarcerea lor la școală, practic imposibil. O soluție pe termen lung, educația. Măcar pentru tineri. Din ceilalți, mai puțin tineri, o parte, cei capabili de a învăța - plus foarte important, să-și dea seama că s-au înșelat- s-ar putea schimba. Dar rămân irecuperabilii. Care din orgoliu, lene, vor rămâne neschimbați. Aici intervine societatea în general care printr-o masă critică poate înclina balanța și echilibra astfel de tendințe.