În România, traficul auto e un atentat la dreptul la viață

Foto: Inquam Photos / Cornel Putan

Am început să scriu în Republica despre aspecte legate de administrarea justiției și siguranța cetățeanului din furie și neputință. Din furia provocată de asaltul unor politicieni asupra justiției, incapacitatea organelor abilitate de a apăra cetățenii, de lipsa interesului autorităților într-o administrație centrată pe nevoile cetățenilor, precum și din neputința de a schimba unele lucruri ca ONG-ist și ca cercetător. Scriu pentru a atrage atenția asupra unor aspecte despre care nu se discută destul în România, despre lucruri care în democrațiile vestice sunt considerate ca fiind firești sau ca servicii de bază oferite cetățenilor.

Am scris despre poliție și abilitatea acestei instituții de a ne apăra, despre cum orașele de azi ar trebui să așeze cetățeanul și nevoile acestuia în focusul muncii de administrație chiar și în amenajarea spațiului public. Astăzi e rândul siguranței rutiere în contextul urban, ca urmare a scenelor tulburătoare din interiorul ambulanței SMURD care a fost răsturnată, în urmă cu o săptămână, în centrul Piteștiului. Cel mai tulburător este faptul că aceste imagini nu mai produc nici măcar o tresărire. A devenit un lucru normal să avem mii de accidente anual (8624 în 2017), mii de oameni să moară anual (1951 în 2017), alte mii de oameni să fie răniți grav (8172 în 2017) pe drumurile României și să fim pe primul loc din Europa în materie de fatalități din accidente rutiere (96 per 1 milion de locuitori în 2018). Cu 37% din accidente având loc în orașe, nu putem să considerăm că suntem mai în siguranță doar pentru că circulăm doar în oraș. Indisciplina generalizată în trafic, infrastructura subdimensionată și precară, traficul din ce în ce mai accentuat, politicile care nu încurajează folosirea transportului în comun și „liniuțele” sunt doar câteva dintre aspectele care contribuie la numărul mare de accidente.

Pe lângă faptul că este un factor definitoriu al comportamentului agresiv și imprudent, blocajul în trafic contribuie semnificativ la creșterea timpului de intervenție a echipajelor salvatoare, iar aceste întârzieri pot duce la pierderi materiale dar, mai important, de vieți omenești. Pe lângă aceste pierderi, deplasarea cu viteză prin trafic, câteodată pe contrasens, a acestor vehicule, pune în pericol și viața personalului echipajelor de intervenție, dar și a celorlalți participanți la trafic (mai ales în zona intersecțiilor). Astfel, unii dintre cei mai expuși riscului de accidente în trafic sunt exact cei pe care contăm atunci când viața noastră sau a celor dragi nouă atârnă de o ață: medicii și asistenții medicali de pe ambulanțe, echipajele de pompieri, sau chiar polițiștii aflați în misiune. Este nevoie de identificarea și implementarea de soluții viabile și eficiente, pentru reducerea riscului de accidente, atât pentru participanții la trafic, cât și pentru aceste echipaje.

Locuiesc în apropierea unui serviciu de ambulanță. În fiecare zi văd cum echipajele fac eforturi mari să iasă de pe o stradă secundară nesemaforizată în strada principală (cu două benzi pe sens), pierzând timp prețios în încercarea lor de evitare a accidentelor. Sau cum încearcă să vireze la stânga ca să intre pe strada secundară, care – colac peste pupăză – este cu sens unic în sensul invers celui în care ambulanțele circulă ca să intre în curtea instituției! Asist de multe ori cu groază la modul în care se strecoară aceste echipaje în trafic, mizând doar pe faptul că ceilalți participanți la trafic îi vor vedea sau îi vor auzi, și se vor opri la timp. Îi văd cum stau minute bune blocați în coloană, cu șoferi sau pietoni care se strecoară în fața lor pentru că ei ”au verde” și nu mai pot să aștepte două secunde, în timp ce pentru omul care așteaptă salvarea, secundele acelea pot face diferența între viață și moarte.

Nu putem nega faptul că, într-un fel sau altul – ca automobiliști (46%), ca pietoni (21%), ca motocicliști (14%) sau bicicliști (8%) –, cu toții ne riscăm viața zi de zi în traficul urban din ce în ce mai sufocant. Ne riscăm viața pentru a câștiga câteva minute în plus pe care vrem să le petrecem altfel decât blocați în trafic, pentru că în momentul în care ne urcăm la volan devenim sub-umani, hiper-agresivi, pentru că cei care ar trebui să gândească structurarea mobilității urbane au un singur focus: fluidizarea traficului. Nicidecum creșterea gradului de siguranță, prin regândirea infrastructurii, prin crearea de infrastructură dedicată pentru mijloace de transport în comun sau a celor alternative, prin modernizarea sistemelor de control și gestionare a traficului, prin educare conducătorilor auto și a celorlalți participanți la trafic, sau prin programe periodice de conștientizare și prevenție desfășurate de agenții de la poliția rutieră. Cu toate că există studii care arată potențialul acestora și în condițiile din aglomerările urbane autohtone, că anumite autorități locale au primit propuneri în vederea analizării fezabilității implementării unor astfel de sisteme, s-au făcut prea puține în materie de creștere a siguranței traficului urban cu toate că soluții viabile, implementate pe scară largă, există.

Există numeroase opțiuni în materie de tehnologia folosită pentru implementarea acestui sistem de control al traficului, oferind oportunitatea de implementare a alternativei care este cea mai fezabilă sau accesibilă din punct de vedere financiar pentru autorități. Să trecem în revistă câteva exemple de tehnologii. Unele soluții au la bază identificarea vizuală sau auditivă a echipajelor de intervenție. Acestea detectează frecvența audio al echipajului, și / sau semnalele luminoase și acționează lumina semaforului, pe când altele folosesc aceeași tehnologie, dar metode mai sofisticate cum ar fi măsurarea distanței dintre vehiculul de urgență și o intersecție utilizând metode de detectare vizuală și numărarea vehiculelor. Alte soluții se folosesc de controlul semafoarelor prin emiterea de radiații în infraroșu (IR), prin intermediul emițătoarelor aflate la bordul vehiculelor de intervenție și captate prin receptoare amplasate pe stâlpii de susținere a semafoarelor. Echipajul de intervenție are un control mărit față de metoda anterioară și aceasta este metoda folosită la scară largă în Statele Unite, cu toate că are unele vulnerabilități. Soluțiile care utilizează tehnologia RFID se bazează pe “etichetarea” echipajelor de urgență cu un ID unic care poate fi detectat de către senzorul RF montat în apropierea semafoarelor. Aceste “etichete” funcționează ca un declanșator care permite echipajului de intervenție să “suprascrie” semnalul semaforului. Există și soluții mai complexe care folosesc o serie de combinații de tehnologii utilizate împreună, și în legătură cu care nu intru aici in detalii.

Soluțiile prezentate mai sus nu sunt nicidecum o baghetă magică, dar sunt o componentă relativ ușor de implementat, – în cadrul unei abordări integrate în ce privește creșterea siguranței urbane –, ce are ca efect creșterea gradului de siguranță în trafic. Dar potențialul acestora în reducerea timpului de intervenție a echipajelor și a riscului de accidente în care sunt implicate astfel de echipaje aflate în misiune, precum și creșterea calității serviciilor oferite de instituțiile statului și a calității vieții cetățenilor este evidentă.

Avem în țară autorități publice locale care se mândresc cu strategii de orașe inteligente, cu fel de fel de programe pentru viitor. Care dintre acestea se angajează la implementarea unui astfel de sistem? Cel puțin una dintre ele a primit o propunere de soluții din partea mea, fără rezultat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp