Foto: arhiva familiei
Povestea fiecărui Crăciun începe cu bradul împodobit. În copilărie îmi așteptam nerăbdător părinții care plecau cam în perioada 10-15 decembrie în „Piața 30 decembrie” (Piața Mare) din Galați să cumpere brad. Erau la modă brazii înalți, bogați în crengi, unitatea de măsură era „cât ai tăiat din vârf”. Mă refer la anii 70. Era o adevărată competiție în materie de semeție a bradului și a globurilor de familie.
În anii 80 se găseau destul de greu brazi, ai mei făceau multe drumuri până reușeau să se întoarcă cu unul acasă. Îl așezau în balcon, la rece, pentru conservare. Și nu îl ornam niciodată înainte de 22 decembrie, urmând să-l despodobim după 7 ianuarie, de Sfântul Ion. Eram deținătorul unor globuri moștenite de la bunici, din anii 30-40, unice și de calitate. Moșul apărea de două ori, la grădiniță și acasă. Cu un costum roșu, cu o barbă din vată și cu pantofi obișnuiți care mereu îmi trezeau îndoieli. Nu era invazia asta de „moși” cu care se confruntă copiii acum. Peste tot întâlnești un moș. Pe bicicletă, în mall, pe stradă, acasă, la școală. Cine să mai creadă în Moș Crăciun?
Dar să ne intoarcem în timp. Mă chinuiam în noaptea de Ajun să nu adorm, să îl aud și să-l surprind pe Moș „Gerilă” cum așează cadourile. Asta până când am descoperit în șifonier, într-un an, cadoul ce urma să îl primesc. Dar bucuria Crăciunului a rămas aceeași mereu.
Îmi amintesc că pomul era plin de ciocolate românești, nemțești (din RDG) și chinezești, de bomboane, de artificii și lumânări prinse cu cleme. În anii 80 ne mulțumeam doar cu cele românești și chinezești, luate și astea cu relații, din timp.
După 1990 și chiar mai aproape de prezent, am preluat modelul occidental. Sărbătorile încep la 1 decembrie, chiar mai înainte. Reclamele în care apare Moș Craciun dau startul chiar pe 15 noiembrie. Magazinele sunt ornate în spiritul sărbătorilor cam tot pe la mijlocul lui noiembrie. Din punctul meu de vedere, prea devreme, dar asta e, poate că nu este chiar rău să prelungim perioada în care ne bucurăm. Cu condiția să nu ne „plictisim” până la Crăciun.
Și brazii îi împodobim mult mai devreme. Acum cei naturali sunt înlocuiți în proporție covârșitoare de cei artificiali. Un lucru bun, fiindcă nu se încurajează tăierile de brazi, sunt estetici, se pot refolosi an de an, deci și economici la buzunar.
Și fiindcă auzisem în stânga și dreapta că „ne-am împodobit bradul”, mă hotărâsem să achiziționez anul acesta un brad în ghiveci, pentru a-l replanta ulterior. Cu ideea să miroasă totuși a brad în casă. M-am dus la un supermarket specializat, dar brazii pe care îi căutam erau prea mici. M-am decis să iau unul tăiat, nu la fel de mare ca aceia ai copilăriei mele.
Îmi pun problema acum ce voi face cu el după ce îl despodobesc. La Galați nu există marketuri care să ofere vouchere în schimbul reciclării cu scopul transformării în îngrășământ sau material de combustie.
Mă voi interesa dacă există firme care se ocupă cu așa ceva, cu tocarea și reciclarea, pentru a-l valoriza în vreun fel.
Fiindcă sunt convins că după 6-7 ianuarie pe lângă containere vor trona munți de brazi aruncați și nu știu dacă vor fi selectați separat, cum ar fi de dorit.
Am înțeles că și crengile pot fi folosite la culturi, pentru protecție.
Sau, în ultimă instanță, pentru încălzire.
După ce am cumpărat bradul, la câteva zile am remarcat că alt supermarket vindea brazi la ghiveci la dimensiuni mari, așa cum mi-aș fi dorit. Am încercat un sentiment de regret, dar vă sfătuiesc pe voi, cei care încă nu ați achiziționat încă un brad, să căutați mai mult înainte. Merită.
Crăciun fericit!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.