Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Înainte și după: bradul din familia noastră, din 1973 și până azi

În fața bradului de Crăciun

Foto: arhiva familiei

Povestea fiecărui Crăciun începe cu bradul împodobit. În copilărie îmi așteptam nerăbdător părinții care plecau cam în perioada 10-15 decembrie în „Piața 30 decembrie” (Piața Mare) din Galați să cumpere brad. Erau la modă brazii înalți, bogați în crengi, unitatea de măsură era „cât ai tăiat din vârf”. Mă refer la anii 70. Era o adevărată competiție în materie de semeție a bradului și a globurilor de familie.

În anii 80 se găseau destul de greu brazi, ai mei făceau multe drumuri până reușeau să se întoarcă cu unul acasă. Îl așezau în balcon, la rece, pentru conservare. Și nu îl ornam niciodată înainte de 22 decembrie, urmând să-l despodobim după 7 ianuarie, de Sfântul Ion. Eram deținătorul unor globuri moștenite de la bunici, din anii 30-40, unice și de calitate. Moșul apărea de două ori, la grădiniță și acasă. Cu un costum roșu, cu o barbă din vată și cu pantofi obișnuiți care mereu îmi trezeau îndoieli. Nu era invazia asta de „moși” cu care se confruntă copiii acum. Peste tot întâlnești un moș. Pe bicicletă, în mall, pe stradă, acasă, la școală. Cine să mai creadă în Moș Crăciun?

Dar să ne intoarcem în timp. Mă chinuiam în noaptea de Ajun să nu adorm, să îl aud și să-l surprind pe Moș „Gerilă” cum așează cadourile. Asta până când am descoperit în șifonier, într-un an, cadoul ce urma să îl primesc. Dar bucuria Crăciunului a rămas aceeași mereu.

Îmi amintesc că pomul era plin de ciocolate românești, nemțești (din RDG) și chinezești, de bomboane, de artificii și lumânări prinse cu cleme. În anii 80 ne mulțumeam doar cu cele românești și chinezești, luate și astea cu relații, din timp.

După 1990 și chiar mai aproape de prezent, am preluat modelul occidental. Sărbătorile încep la 1 decembrie, chiar mai înainte. Reclamele în care apare Moș Craciun dau startul chiar pe 15 noiembrie. Magazinele sunt ornate în spiritul sărbătorilor cam tot pe la mijlocul lui noiembrie. Din punctul meu de vedere, prea devreme, dar asta e, poate că nu este chiar rău să prelungim perioada în care ne bucurăm. Cu condiția să nu ne „plictisim” până la Crăciun.

Și brazii îi împodobim mult mai devreme. Acum cei naturali sunt înlocuiți în proporție covârșitoare de cei artificiali. Un lucru bun, fiindcă nu se încurajează tăierile de brazi, sunt estetici, se pot refolosi an de an, deci și economici la buzunar. 

Și fiindcă auzisem în stânga și dreapta că „ne-am împodobit bradul”, mă hotărâsem să achiziționez anul acesta un brad în ghiveci, pentru a-l replanta ulterior. Cu ideea să miroasă totuși a brad în casă. M-am dus la un supermarket specializat, dar brazii pe care îi căutam erau prea mici. M-am decis să iau unul tăiat, nu la fel de mare ca aceia ai copilăriei mele.

Îmi pun problema acum ce voi face cu el după ce îl despodobesc. La Galați nu există marketuri care să ofere vouchere în schimbul reciclării cu scopul transformării în îngrășământ sau material de combustie.

Mă voi interesa dacă există firme care se ocupă cu așa ceva, cu tocarea și reciclarea, pentru a-l valoriza în vreun fel. 

Fiindcă sunt convins că după 6-7 ianuarie pe lângă containere vor trona munți de brazi aruncați și nu știu dacă vor fi selectați separat, cum ar fi de dorit. 

Am înțeles că și crengile pot fi folosite la culturi, pentru protecție.

Sau, în ultimă instanță, pentru încălzire.

După ce am cumpărat bradul, la câteva zile am remarcat că alt supermarket vindea brazi la ghiveci la dimensiuni mari, așa cum mi-aș fi dorit. Am încercat un sentiment de regret, dar vă sfătuiesc pe voi, cei care încă nu ați achiziționat încă un brad, să căutați mai mult înainte. Merită. 

Crăciun fericit!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult