Dacă România nu exista trebuia inventată. Majoritatea locuitorilor se simt în România ca Alice în Țara Minunilor.
Numai că în România iepurii nu vorbesc. Încă.
În România miniștrii de finanțe și președinții de la ANAF sunt acuzați de evaziune fiscală, suntem pe ultimul loc în Europa la numărul de kilometri de autostradă, dar suntem pe primul loc la costul plătit pe kilometru, partidele promit companiilor predictibilitate, dar se solicită schimbarea Codului Fiscal cu o notificare de două săptămâni.
Românii nu sunt proști.
Realizează că sunt mințiți de politicieni.
Își dau seama că nu este posibil ca statul să scadă aproape toate taxele și cu toate acestea să aibă bani pentru mărirea salariilor bugetarilor, pensiilor, sume suplimentare pentru educație.
Ca și Alice în Țara Minunilor, românii doresc să li se spună povești. O minciună, chiar și una gogonată, spusă într-un mod convingător, te poate detașa un pic de greutățile cotidiene.
În douăzeci și șase de ani, politicienii români au devenit experți în povești spuse alegătorilor.
Românii înțeleg că nu vor avea niciodată o țara ca afară, dar ascultă fascinați când cineva le promite o viață asemănătoare cu a unui german.
Puterea de a schimba povestitorii
Românii au bun simț și înțeleg că sunt mințiți. Înțeleg că în România nu există doctrine ale partidelor. Că nu există politicieni de dreapta sau de stânga.
Există doar povestitori. Unii mai buni, alții mai puțin buni.
Românilor le-a rămas doar puterea de a schimba povestitorii! Și o fac de câte ori au ocazia! Uneori, deși mult mai rar, chiar revoltându-se.
Românii se bucură la schimbări! Altfel nu-mi explic cum un partid care este adus la putere de către populație printr-o mișcare de stradă, care are de partea sa pe președintele țării și care conduce țara într-un an cu cea mai mare creștere economică din Europa, să piardă rușinos alegerile tocmai în fața partidului care a fost alungat de la putere de populație acum un an.
Personal nu sunt interesat de politică. Nu mă uit la emisiuni TV cu politicieni.
Cred că schimbarea României se va realiza atunci când oamenii se vor schimba. Nu aștept schimbarea de la politicieni.
Am fost rugat de către Republica să fac analiza programului de guvernare al PSD.
Sincer, până acum nu am fost interesat să citesc acest program. A fost de ajuns să citesc în presă câteva dintre propuneri ca să îmi dau seama că este o poveste gogonată.
Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Sunt convins că foarte mulți oameni care au votat PSD-ul realizează că au votat o poveste SF.
Poți să-i condamni pe acești oameni că au ascultat o poveste în care li s-a spus că vor trăi mult mai bine, că vor avea parte de educație și de sănătate la nivel european?
Chiar interesează pe cineva că PIB-ul va crește cu 1%, 10% sau 100% în următorii 4 ani?
În continuare voi prezenta comentarii tehnice prin care voi demonstra că acest program nu are șanse să fie aplicat.
Nu că aceste comentarii tehnice ar conta pentru susținătorii celor două tabere.
Pentru a susține toate măsurile populiste, PSD a introdus în programul său de guvernare câteva date macroeconomice.
Mă întreb câți dintre cei care au votat PSD înțeleg cum se calculează PIB-ul și ce semnificație are? Pentru aceștia nu are nicio importanță dacă PSD a trecut în plan o creștere a PIB-ului cu 1%, 10% sau 100%. Câți dintre alegători înțeleg noțiunea de deficit bugetar raportat la PIB? Credeți că pentru majoritatea românilor contează că acest deficit este 2%, 20% sau 200%?
Vă spun cu siguranță că nu contează. De fapt datele din programul PSD-ului nu au contat nici pentru cei din PNL, pentru că altfel nu înțeleg cum au stat atât de pasivi ascultând asemenea anomalii economice.
Chiar nu este niciun economist la PNL care să spună „Oameni buni! Să vă explic de ce este o prostie!”
Să începem analiza programului PSD
În programul de guvernare, PSD susține că în perioada 2017-2020 PIB-ul va crește cu 34%, adică o creștere anuală medie de 7,6%.
România va avea în 2016 o creștere a PIB-ului de 5%, fiind clasată din acest punct de vedere în primele trei țări din Europa.
Această creștere a fost determinată de explozia consumului generată de scăderea TVA-ului de la 24% la 20% la începutul anului 2016.
În primele luni ale anului 2016, consumul a crescut într-un ritm foarte mare, atingând creșteri de 20% față de perioada similară din 2015.
În mai multe articole din Republica publicate la începutul anului, am explicat că acest consum devenise isteric și nu putea fi susținut la același nivel. Pentru că pur și simplu oamenii nu cumpără în fiecare lună frigidere și televizoare și nici nu pot mânca în fiecare lună mai mult cu 5% față de luna anterioară.
În prezent consumul s-a temperat, avansul fiind de 8% față de aceeași perioadă din 2015.
Această domolire a consumului a avut un impact și în evoluția PIB-ului, acesta crescând în trimestrul 3 cu 4,6% față de același trimestru din 2015. În comparație PIB-ul din trimestrul 2 2016 a crescut cu 5,9%.
Din aceste date se observă o încetinire a creșterii PIB-ului. Chiar și cu acest super-stimulent legat de consum, România nu va avea în 2016 o creștere mai mare de 5%.
Creștere economică de 7,6% pe an? Chiar crede cineva așa ceva?
Pe scurt, programul PSD se rezumă la faptul că România va deveni un paradis fiscal în care salariații vor avea taxele micșorate, pensionarii pensii mai mari, iar companiile impozite reduse.
Un om rațional ar întreba cum este posibil să scazi aproape toate taxele și impozitele și cu toate acestea să crești salariile bugetarilor și pensiile.
Pornim de la premisa că PSD nu a împrumutat de la BNR o tiparniță de bani.
Creșterea economică nu este generată de stat, ci de companii.
PSD a explicat creșterea economică uriașă prin faptul că vor veni mult mai mulți investitori și vom absorbi mult mai bine fondurile europene.
Dacă aș fi fost la PNL aș fi cerut PSD-ului să spună public companiile care și-au arătat interesul de a investi în România dacă PSD va guverna țara. Dacă nu ar fi fost posibil să se menționeze nume, măcar țările de unde provin, domeniile de activitate și sumele care vor fi investite.
Pentru ca o companie străină să aducă noi investiții în România, trebuie să închidă operațiunile din țările de origine și să le mute în România.
Dacă aș fi fost la PNL aș fi menționat faptul că mesajele la nivel internațional sunt de a aduce înapoi job-urile externalizate (vezi SUA, Marea Britanie).
Deci România are în acest moment un risc de a fi părăsită de investitorii străini pentru că guvernanții din țările de origine vorbesc de facilități fiscale pentru companiile care aduc job-urile înapoi în țară.
Nu trebuie neglijat nici aspectul referitor la predictibilitate. Cum să spui că se vor îngrămădi investitorii în România, în timp ce propui modificarea Codului Fiscal (legea prin care statul colectează banii de la companii și populație) cu o notificare de două săptămâni?
Discuțiile legate de predictibilitate sunt privite de companii ca o glumă proastă.
Vor crește salariile bugetarilor, se măresc pensiile, scad aproape toate taxele salariale, scad impozitele plătite de companii. Chiar crede cineva așa ceva?
Poate vă întrebați cum este posibil așa ceva? Statul va scădea aproape toate taxele, dar va crește salariile și pensiile!
Nu prea are logică, nu-i așa?
Pentru PSD are logică.
Ei bine, PSD promite că în 4 ani veniturile statului vor crește cu 98,4 miliarde de lei.
PSD consideră că motorul creșterii veniturilor statului va fi tot consumul populației.
Conform planului de guvernare al PSD, statul va încasa în plus de la populație 27 miliarde lei (adică 2,7% din PIB).
Opinia PSD-ului este că dacă-l scutește de taxe pe angajat cu 1.000 lei, acesta va consuma acești bani, deci banii se întorc la stat.
Dacă aș fi fost la PNL aș fi comentat că există și posibilitatea ca oamenii să economisească, nu-i obligă nimeni să consume.
De asemenea din acești bani doar o parte se întorc la stat sub formă de TVA și accize, iar o parte importantă rămâne ca profit în companii.
Creșterea salariului minim cu 40% în următorii patru ani?
Pentru a susține asemenea creșteri de salarii trebuie să ai acceptul companiilor. Nu poți să modifici planurile de afaceri ale companiilor, doar pentru că ai tipărit 50 de pagini pe care le-ai denumit proiect de guvernare pentru România.
A întrebat cineva companiile dacă ar putea să acopere această creștere?
Eu nu am auzit vreun manager de firmă care să fi fost întrebat în legătură cu această prevedere.
Dacă aș fi fost la PNL aș fi argumentat că România este o destinație pentru investitori tocmai pentru salariile mai mici.
Creșterea accentuată a salariului minim, fără acordul companiilor, ar putea determina investitorii să plece din România.
Nu-i obligă niciun proiect de guvernare să stea în România.
Epilog
Peste patru ani ne veți minți din nou. Noi știm asta. Dar vă rugăm să ne mințiți frumos.
Este tot ce mai cerem de la voi!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
iliescu catre dragnea:
"liviule, eu nu mai inteleg nimic!
am facut mineriade
am vandut o tara la fier vechi
am indatorat tara pt 5 generatii
am vandut resursele tarii
am furat de peste tot
si tot pe noi ne voteaza romanii?"
ce te miri tovarase, n-ai uitata matale la plecare masina de vot in priza ? noi din stima nu ne-am atins de el.
dupa 3 saptamani chiar si cei mai "socialisti" dintre amici, dupa ce afla nivelul salariilor si pensiilor, ma privesc cu compasiune si ma intreaba seara, la un pahar de whisky : aici ai copilarit ? cum naiba de este posibil ? tu de ce nu esti ca ei ?
evident, postez aceste chestiuni numai pt romanii care traiesc in afara romaniei si inteleg "penibilul", pentru ceilalti ramane ca numai Dumnezeu sa-i inteleaga :)
Dacă chiar vrem o soceitate prosperă, va trebui să folosim metoda unui guvern puternic care intervine în economie pentru a minimiza efectele nocive ale capitalismului. Așa fac țările nordice și țările de jos și le merge foarte bine. O mare parte a publicului se pare că nu înțelege întru totul asta, și în cam toate țările în care s-a încercat metoda promovată de PSD n-a ieșit bine. Din păcate, nu învățăm de la alții și vor trebui să treacă alți 4 ani până ne plictisim de PSD, apoi alți 4 ani până să-i aducem înapoi.
2. bugetarii. ei ar putea intelege cum sta treaba, dar prefera sa auda doar partea cu cresterea salariilor. ca se reduc sau se maresc taxele, nu ii priveste, lor sa le fie bine! cate manifestari de solidaritate sau simpatie cu sindicatele celor din privat ati intalnit? au fost vreodata ingrijorati politistii, sau cadrele sanitare, profesorii, ca in mediul privat se concediaza masiv si ca nu vor mai fi bani pentru salariile lor? si acum mai rasuna pe forumuri ragetul de nemultumire "base ne-a taiat 25% !"; i-ati auzit gandindu-se si la cei din privat, care au zburat, literalmente, afara, fara sa "piuie", unii - din joburi care pareau de neclintit? a fost vreun protest, vreo investigatie, vis-a-vis de concedierile facute ca la carte, cu un salariat mai putin decat prevedea codul muncii , pentru a nu se intra la "concedieri colective" si a se evita plata cat mai multor compensatii? si-au imaginat ei drama prin care au trecut conationalii lor, unii dintre ei, cei trecuti de 45-50 de ani mai ales, ramasi fara slujba pana in ziua de astazi? nu au contat decat cele 25 de nenorocite procente ale lor, nu era deloc important de unde veneau, in continuare, celelalte 75 (adica de la "privatii" carora le-a trecut glontul pe langa tampla si munceau in formula redusa, suplinind pe cat se putea locurile ramase goale). asadar, cat de bine inteleg romanii ne-prosti bugetari mecanismul, daca se asteapta ca in perioada de criza sa sufere altcineva, nu si ei? nu spun ca au ceva cu cei din privat, nu au nimic, doar ca ei vor joburi sigure si bine platite. in care sa faca sau sa nu faca mare lucru, preferabil sa nu faca. si cel mai bun garant pentru asta, in ochii lor, e psd-ul.
3.companiile. cele mici si mijlocii mai cu seama, in romania. cate dintre ele credeti ca vor fi de acord vreodata, de bunavoie, cu vreo marire de salariu pentru angajati? discutiile la varf purtate de reprezentantii patronatului vor fi sunand docte (productivitate, calificare, indicatori macro-economici ...(exista si micro-economici?)), dar in realitate stiti cat de mult se angajeaza pe leafa minima (plus, eventual, ceva "din mana", "pe langa", "in functie de...")? pentru ca mereu "nu sunt bani", "nu merge treaba", "suntem pe linia de plutire", "suntem pe zero". dar - desi sunt pe zero, patronii au vile, masini, vacante exotice si bani. probabil de la matusile tamara, ca s-a gasit desteptul de nastase sa creeze precedentul. de acolo baga ei an de an bani in firmele proprii, sa le mentina pe linia de plutire, ca sa nu crape de foame angajatii. si istorioara asta are trecere la anaf, se pare. inca o poveste pentru acest popor plin de imaginatie, deloc prost.
sa enumeram : competitorii, programelor de guvernare, fundamentarea, opţiuni, aparat conceptual, macroeconomie, sustenabilitatea, PIB, etichetări, invective, ignore, resursele, Suveran, analiză obiectivă, constata, sociologi, politologi, economişti, jurişti, comunicare, neangajaţi partinic, cunoştinţă de cauză.