Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Industria horeca, oricum bolnavă şi cu multe angoase, are oportunitatea de a se (re)inventa, (re)calibra şi mai ales, de a-şi elimina propriii paraziţi

terasa - restaurant - Foto: Ray Tang / Zuma Press / Profimedia)

Foto: Ray Tang / Zuma Press / Profimedia

HORECA, unul dintre cei mai mare angajatori din România, e revoltată. Măsurile impuse cu de-a sila asupra lor ĩi va duce ĩn pragul falimentului. Adică era greu să funcţionezi cu 30% din capacitate, dar deloc, e moarte sigură. Sunt supăraţi, mai ales, spun unii, că magazinele abundă de oameni, stau ĩnghesuiţi printre rafturi, locurile de muncă au focare, şi oameni mulţi sunt peste tot, dar i-a închis tocmai pe ei – restaurante, pub-uri, cofetării şi alte aşezăminte unde oamenii se întâlneau să îşi consume ritualurile sociale. Citesc postarea unui restaurant din Timișoara, unde obişnuiam să merg, deh! în vremurile bune, şi empatizez, deşi nu sunt de acord cu… şi cred că spaţiile acestea trebuie să stea închise o vreme, în asteptarea semnelor de vindecare. Ba mă simt certată! „Da, dvs vă era frică să veniţi la restaurantul X, unde stăteaţi cuminţi la masă, dar nu aveţi nicio problemă să vă ĩnghesuiţi printre rafturi?”

Frică nu îmi este, însă recunosc că în perioada aceasta, puţine au fost localurile în care am văzut că totul funcţionează ca la carte, adică de la a avea măsurile de protecţie şi dezinfecţie implementate la modul serios, până la a păstra distanţa socială sau a-şi instrui personalul să îşi ţină masca şi pe nas.

La fel cum sunt puţine localurile, cafenele restaurantele, tavernele, hotelurile şi în general tot ce înseamnă industria ospitalităţii în România, care ne-au adus, și în vremuri normale, serviciile normale, că de excelenţă vorbim cu puţini.

În perioada pandemiei, am respectat în mare parte distanţarea socială și regulile impuse, dar nu am stat locului. Am fost cazată prin Bucureşti, Cluj şi am servit masa pe acolo, dar şi prin Timişoara. Recunosc că selectez mult, şi-n Timişoara puţine sunt localurile pe care le calc, în urma acestei selecţii. Am dormit şi am mâncat pe mai toate continentele și colţurile lumii, am făcut topuri mentale cu „cel mai fain loc”, „cea mai bună mâncare”’, „locul unde m-aş întoarce şi mâine”, „locul cel mai liniştit”, clasificări care nu s-au potrivit meleagurilor noastre, oricât am vrea să credem în HORECA noastră, cu mici excepţii. Bineînţeles. Excepțiile există.

Câți dintre noi am plecat cu un gust amar din vreun hotel sau restaurant¸în locul aromei care să te îmbie să vii iar și iar sau să povesteşti prietenilor de experienţa ta de client, că până la urmă reclama din gură în gură funcţionează cel mai bine sau cum ar spune specialiştii-n marketing „customer promoter score-ul e relevant”?

Câţi dintre noi alegem alte meleaguri, uneori mai puțin piperate la pungă, dar cu servicii mai apropiate înfăptuite de oameni mai dispuşi să te facă să te simţi ca la mama acasă?

Câţi dintre voi ați cerut ceva şi vi s-a oferit altceva sau vi s-a spus că nu există, nu se poate, „pune-ţi pofta-n cui”, „durează prea mult”, „se poate doar dacă”, nonșalant, ridicându-se din umeri?

Câţi dintre voi v-aţi luat la harță cu vreun chelner mai obraznic, cedând ușor, că foamea era mai aprigă, dar şi la gândul că tot el e cel care vă va plimba farfuria până ce păpica ajunge pe papilele gustative?

Câţi dintre voi aţi plătit şi v-aţi simiţit înșelați sau aţi simţit că nu ați plătit preţul corect?

Da, mulți români au contracte de lucru în HORECA, la fel ca și-n diaspora, însă câţi dintre aceştia au salariile corecte pe statele de plată şi câţi dintre patronii lor contribuie în întregime la stat?

Este foarte tentant să vrei să faci profit în primul rând, iar doar mai apoi apoi eventual să investeşti în oameni, să ĩi profesionalizezi, să îi ajuţi să crească, să înveţi despre customer service de la profesionişti, să îi copiezi sau să mimezi copiatul, deşi eu totuşi cred că noi încercăm să o facem, doar că trebuie să inversăm puţin ordinea...

Ah! Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt împotriva HORECA şi sunt conştientă că ne învârtim într-un ecosistem în care suferă agricultorul, dar ĩn acelaşi timp suferă şi viticultorul (sau poate el, ultimul, sic!), suferă şi măcelarul, hotelierul şi şoferul… Mai stiu şi de lanţuri mari de hoteluri internaţionale care prima măsură pe care au luat-o în pandemie a fost aceea de a-şi reduce personalul. La jumătate. La sfert. La minim.

Vă mai aduceţi ce revolte a iscat interzicerea fumatului în spaţiile ĩnchise, să nu mai zic, de cele în care se servea masa. Mulți vedeau dezastrul, pierderea muşteriior… o regulă de neacceptat. Şi astăzi sunt aproape cinci ani de când putem să ne udăm gâtlejurile şi să ne ospătăm simţurile fără fumul de ţigară în preajmă. Eu cred în puterea adaptării și schimbarea regulilor de joc cu care operează HORECA şi alte industrii. Şi mai cred în puterea vindecării unei industrii oricum bolnave şi cu multe angoase, care poate are oportunitatea de a se (re)inventa, (re)calibra şi mai ales, de a-şi autoelimina paraziţii.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan Doi check icon
    nu am citit articolul dar vreau sa ma pronunt cu privire la titlu.. Am tot auzit si citit expresia asta "a te reinventa" de la prima persoana care a folosit-o probabil in mediile de la Hollywood pana la folosirea si rasfolosirea in mediul reclamelor sau al ind de divertisment pana la ticul verbal si obsesia care pare sa fi devenit pe aceasta platforma. Daca e sa ne luam dupa titlurile care apar trebuie sa credem ca toti ar trebui, ca indivizi sau societate sa ne reinventam sau macar sa aspiram la o asemenea mare reusita. Nu voi insista asupra faptului ca procesul de a inventa ceva presupune, in mare parte, a te afla in exteriorul acelui ceva iar noi, daca e sa ne privim din exterior, putem vedea doar o imagine, mai mult sau mai putin superficiala a noastra, pe care daca o alteram defapt nu reusim decat sa mascam esenta prin alte aparenta sau asupra faptului ca a inventa ceva e un proces mental, abstract care e putin probabil sa influenteze, mai ales in bine, o creatura vie pe care, ne-putand-o inventa, o pote doar reinventa. Dar as vrea sa observ ca, de la prima persoana care a spus ''a te reinventa'' fiind probabil constienta ca foloseste o exagerare sau o metafora, am ajuns sa credem nu numai ca a te reinventa ar fi ceva posibil sau de dorit ci chiar ca ar fi ceva firesc si oarecum o datorie a noastra sa facem asa. Ma multumesc sa cred ca, cel mai adesea, a evolua e un deziderat mult mai bun la care am putea aspira si exprima o atitudine mult mai sanatoasa, intr-un context mai restrans sau mai larg, chiar daca, suna, poate, mult mai banal.
    • Like 0
  • Bine scris, totul mi se pare o oglinda a realitatii HORECA din Romania. Preturi mari, servicii proaste, dat din gura cat cuprinde, putin interes pentru imbunatatiri sau pentru respectarea regulilor.
    • Like 1
  • "Industria" Horeca in Romania este o gluma mizera ce vinde la suprapret. Pana si ultimele sperante, asa-zisele pensiuni traditionale "cu de toate-n batatura", gatesc omleta cu oua si kaizer de la magazin...Faptul ca Horeca reprezinta sub 5% din PIB spune totul !
    • Like 2
  • Cu adevărat că HORECA trebuia să închidă un pic porțile ca să aibă timp să cugete și să se decanteze. Locuiesc într-o zonă cu multe bistrouri, restaurante, cofetării. Din martie până acum am tot văzut că sunt locuri unde regulile nu se prea respectă. Mesele sunt la 2 metri, dar clienții când stau la masă stau ceafă în ceafă. Plus că atunci când se spunea că trebuie să aibă doar 30 la sută din capacitate folosită ele erau pline ca în vremurile cele mai bune, adică trebuia să sări pestre cei de la mese ca să intri sau să ieși. Și, prin natura locului, oamenii în restaurante nu pot purta mască și toți vorbesc, râd, stau cu orele la masă. Una peste alta un local e un loc destul de sigur dacă vrei să te îmbolnăvești. Și stând atâta închise poate clienții încep să selecteze cu mai multă grijă locul unde mănâncă. Aveam în vecinătate un restaurant de pește unde o supă era 60 lei și ca să o mănânci stăteai o oră la coadă. Poate ar fi meritat dacă cel care o gătea ar fi fost un chef faimos. Dar cei care găteau erau niște băiețași care într-un restaurant cu stele abia dacă ar fi fost la stadiul de curățat legumele. Iar legumele erau cele de la magazin, pline de chimicale, le vedeam dimineața, când aprovizionau. Peștele s-a dovedit că era din cel pescuit în râul cu toxine (vă mai amintiți scandalul?). Sau altă cofetărie, patiserie, brutărie, la fel de faimoasă. Dacă însă te plimbi vara dimineața pe răcoare la ora când se face aprovizionarea poți să vezi găletușele cu creme semipreparate, Și nu miroase a pâine nici măcar cât la Mega Image unde măcar scrie că brutăria și patiseria folosesc produse congelate. Și câte astfel de localuri sunt presărate de-a lungul și de-a latul țării.
    • Like 2


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult