1. Alina, ne-am cunoscut în urmă cu patru ani. Prima dată când am auzit de tine a fost printr-un prieten care mi-a vorbit despre toate proiectele semnificative pe care le aveți în Transilvania. Te rog să te prezinți și să ne spui despre proiectul tău. Ce te-a determinat să te muți din București înapoi la Mândra, locul unde te-ai născut?
Mă numesc Alina și m-am născut dintr-un neam de campioni. Cel puțin așa i-am simțit mereu pe ai mei, de generații și generații. Oameni simpli, care au luptat la poalele Munților Făgărașului pentru credința lor, pentru demnitate, pentru rostul și rânduiala firească a lumii pe care au moștenit-o și pe care au încercat să o lase copiilor lor mai bună și mai frumoasă. Am trăit cei mai importanți ani acasă, în satul Mândra, într-o familie de români care au ieșit din comunism cu o roată de tractor cumpărată cu banii obținuți din vânzarea unei case pe care nu mai aveau voie să o aibă, pentru că ar fi avut prea multe proprietăți. Ne-a crescut o bunică absolut minunată, care ne-a învățat numai de bine... Am plecat la facultate la București, am învățat despe oameni și lume, am rătăcit un timp cu folos pe acolo, apoi m-am întors acasă. Vremurile moderne permit să faci ce îți place de oriunde te-ai afla. N-am mai considerat util să stau în Capitală și mi-am creat la Mândra o oază de rezistență, de românism și creștinism, în care să pot trăi după bunul meu plac.
2. Ne poți spune despre modul în care contribuiți la consolidarea identității culturale la nivelu copiilor mici și a tinerilor?
Facem cam același lucru pe care l-au făcut și ai noștri cu noi, când eram mici. Ei o făceau firesc, natural. Noi recreăm acel mod de educație, devenit alternativ acum. Îi învățăm pe copii să mixeze jocul, cu meșteșugul, cu poveștile și cu un soi de antreprenoriat, cu responsabilitatea și respectul față de lucrul bine făcut, cu rost și rânduială. Le creăm cadrul potrivit în care să înțeleagă ce înseamnă autentic, românesc, ce înseamnă un meșteșug-indiferent că e cusut, țesut, tâmplărit, pictat, jucat sau povestit (pentru că e o artă să știi să povestești) Și apoi îi lăsăm să facă ce consideră ei cu acest cumul de informații și experiențe. De unii se leagă mai puternic, de alții mai greu, mai devreme sau mai târziu, însă absolut toți copiii care au trecut cel puțin o dată pe la noi prin ateliere rămân cu o sămânță de autentic semănată în subconștient. Uneori sămânța asta crește atât de frumos și spectaculos, încât ne uimește fără drept la replică. Și aceasta este cea mai mare recompensă a noastră.
3. Care este ideea din spatele Mândra Chic? Când mă uit la ea văd o lucrare care va lăsa o zestre. Toate aceste tricouri cu modele, culori și mesaje din folclorul din România ne vorbesc, prin fiecare persoană care le poartă. Este un motiv pentru a începe o conversație semnificativă.
Mândra Chic este un atelier sezătoare în cadrul Muzeului de Pânze și Povești din Mândra. E locul în care noi creăm zestre contemporană românească. Locul în care născocim produse unice, speciale, pe care nu le mai face nimeni, nicăieri. Produse absolut reprezentative și inspirate de comunitatea noastră. Tricourile unicat cu pânze cusute sau țesute de femeile din sat și mixate cu vorbe de duh din cultura noastră veche sau urbană, brodate mecanic. Sau pernițe de zestre cu aplicații și mesaje brodate, ori mândruțe – acele ecusoane lucrate manual din suprapuneri de pâslă, dantelă de casă și piele inscripționată manual. Sau trăistuțele, ori cărțile postale cu povești și șorțurile de bucătărie cu rețete de mâncăruri vechi, cusute pe pânză.
4. Te rog să ne împărtășești din experiențele pe care le-ai avut cu școlile de vară pe care le-ai organizat în acest an și în anii anteriori.
Experiența cu copiii este unică. La Mândra avem de 6 ani încoace Atelierele de Vară din iulie, în cadrul cărora peste 60 de copii din sat primesc de la noi, gratuit, un loc în care se pot juca, crea și inova, primesc timp și atenție, primesc materiale cu care să lucreze, primesc informații, excursii, bunătăți și ne dau la schimb un soi de energie regeneratoare și bucuria că avem pământ bun în care să semănăm semințe care vor rodi mai târziu, spre binele tuturor. Anul acesta am început un proiect similar și în județul Sălaj, unde, împreună cu Fundația Agapis, pe care soțul meu o păstorește de mai bine de 20 de ani și arhitectul Ioana Corduneanu, am avut Prima Tabără de cusut Ie din România, la care au participat copii din Basarabia și de pe Valea Barcăului. A fost un proiect destul de costisitor din punct de vedere financiar, însă am avut marea bucurie să îl putem susține exclusiv din vânzarea de tricouri Mândra Chic, timp de un an, la Chișinău, în cadrul art salonului molDeco.
5. Cum trebuie să fie, din perspectiva ta, un bun lider pentru România?
Unui lider bun trebuie să îi pese, să fie responsabil, puternic și echilibrat.
6. De ce anume ar fi nevoie în școlile din România în prezent, în opinia ta?
Este nevoie de o programă cu rost, care să îi pregătească pe cei mici pentru viață, nu de o programă care să îi transforme în masă de manevră pentru clasa politică, pentru industria farmaceutică sau cea de consum. Este nevoie ca elevii să învețe meserii adaptate vremurilor, să știe să lucreze cu mâinile, să facă sport... Acum toți elevii visează să se facă „domni”. E plină lumea de domni care mor de foame și depresie. Și sunt atât de puțini oameni care mai știu o meserie de-adevăratelea și care susțin pe spatele lor nu doar familia, ci și comunitatea din care fac parte. De ce nu am face lucrurile așa, spre bine, de ce nu am construi în loc să dărâmăm? N-am un răspuns concret la această întrebare. Știu doar că totul trebuie ras din temelie și reconstruit pas cu pas, păstrând rânduiala veche, specifică locului și neamului acesta și adaptând la contemporan.
7. Cum ne aduce cultura împreună, ca ființe umane, din punctul tău de vedere?
Oamenii sunt făcuți să trăiască armonios, împreună, să se susțină, să crească, să creeze comunități. Cultura presupune o educare a spiritului care ne face să înțelegem cum trebuie echilibrată balanța, ce e bine și ce e mai puțin bine pentru noi și cei din jurul nostru!
8. Cine sunt scriitorii români, filosofii și artiștii (de orice fel) care îți plac, și de ce?
Îmi plac foarte mult cărțile intelectualilor care au scris după experiențele din închisorile comuniste. Îmi plac poeziile lui Radu Gyr, îmi place pictorul Ștefan Caltia și multe dintre lucrările lui Gheorghe Ilea, îmi place muzica populară românească autentică și cea bisericească, îmi plac atelierele despre comunism pentru copii ale cercetătorului Ioana Hasu, scriitorul Savatie Bastovoi, Enescu, Brâncuși și îmi place foarte mult tot ce înseamnă Constantin Brâncoveanu.
9. Care ar fi avantajele muncii manuale, de artizanat, ale muncii creative?
Beneficiile sunt nenumărate. Pe lângă faptul că ne ajută să transmitem moștenirea mai departe, să îi învățăm pe copii despre rădăcinile lor, să ne creăm cu mâna noastră piese unicat de îmbrăcăminte – neprețuite, cusutul este recomandat și de psihologi. Este o îndeletnicire relaxantă, care creează zestre pentru încă, cel puțin, o generație. Și asta nu e un lucru oarecare, este extraordinar! Noi avem în desfășurare proiectul Colțul Românesc.ro în cadrul căruia adunăm, la un loc, oameni care fac lucruri autentice, lucrate manual, după rețete vechi, responsabil, cinstit, asumat, frumos ambalate, respectând toate normele în vigoare și dând o alternativă la tot ce înseamnă industrial. Și suntem mândri de fiecare prieten al nostru care a înțeles că arta de a dărui și trăi frumos presupune ca atunci când îți faci ție sau altora dragi un dar, fie îl faci cu mâna ta, fie îl cumperi de la tine de acasă, de la ai tăi (care, la rândul lor, îl fac așa cum ar trebui să fie făcut)
10. Ce este claca?
Claca este un obicei specific în zonele rurale din România. Inițial a fost munca prestată de țăranii fără pământ în beneficiul stăpânilor de moșie. Apoi s-a transformat într-un obicei tare îndrăgit, care adună rudele sau vecinii la un loc pentru a se ajuta unii pe alții la diverse munci. Claca era adesea însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri.
11. Cine sunt oamenii care te inspiră și de ce?
Oamenii buni, educați, pozitivi, calzi, echilibrați! Pentru că ei știu să construiască, nu să dărâme... (valabil și la o prietenie și la un imperiu)
Îți mulțumesc, Alina, pentru nețărmurita inspirație a unui excelent leadership. Sper că oamenii din jur se vor putea inspira din ceea ce tu și echipa ta faceți la Mândra.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Copii trebuie învățați să înțeleagă mult, să își pună întrebări, să pună întrebări, să pună în discuție totul dar în același timp să se bucure de viață.
În schimb, mesajul doamnei Zară-Prunean este plin de contradicții, plin de lozinci și imagini romanțate, superficial și chiar arogant dat fiind faptul că dumneaei neagă oamenilor viitorului dreptul de a primi cel puțin aceeași educație pe care a primit-o domnia sa și oamenii care declară că o inspiră. Mă îndoiesc că a fost vorba de lucru manual și de clacă...