Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Le urez părinților de azi să fie foarte atenți să nu își "ajute" prea mult copiii să crească

Părinte și copil costumați

Foto: Guliver/ Getty Images

Sună clișeic, dar chiar suntem cam ce s-a pus la temelie în copilărie.

De aceea, le urez părinților de azi să fie foarte atenți să nu își "ajute" prea mult copiii să crească. Ei cam știu s-o facă singuri, dacă e măcar un adult pe lângă ei care știe să respecte asta. Sau care știe să nu se toarne pe sine în paharul celuilalt.

Pentru cititorii de literatură de parenting, există numai o singură idee în toate cărțile bune: veghează numai ca ăsta micu' să nu piardă darul pe care l-a primit inițial, la naștere: sentimentul ăla bun că el își este suficient, că lumea e plină de lumină care n-are niciun alt scop decât să curgă prin el și pentru el.

"Educația" noastră cam pune radarul lor pe frecvențe ale fricii, concurenței, îndoielii de sine, nevoii de a se dovedi, reflexului nefericit de a contesta la infinit ceea ce este deja. Deși, vedem bine, că în primii ani de viață, până ne băgăm noi "pe recepție", niciun copil n-are instinctul ăsta. Toți sunt sănătoși, în afară de noi, care simțim compulsia de a-i "ajuta să se adapteze" - de cele mai multe ori și la disfuncții de tot felul, create de somnul nostru adult.

Cred că sensul venirii pe lume a noi și noi generații este încercarea conștiinței acestui univers de a își da un din ce în ce mai bun "tuning" de sus în jos, până când omul învață cu adevărat să se joace aici, pe Pământ, din tot sufletul și cu toată încrederea.

De aceea avem copii și de aceea îi sărbătorim: pentru că ei sunt încă o șansa a noastră de a ne pune radiourile pe frecvența care trebuie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tuningul se face de jos in sus, asa privesc copii la adulti ca la un dumnezeu mai mic iar noi la randul nostru ar trebui sa privim ca niste copii la Dumnezeu.
    • Like 0
    • @ Victorin Borsciov
      Nu. Ar trebui sa lasam religia in trecut unde ii e locul si sa ne apucam sa chiar rezolvam niste probleme.
      • Like 3
    • @ Victorin Borsciov
      Credinta in Domnul Isus , este ceva Sfant, Iar ce , se promoveaza in cartile de religie ,,nu are legatura cu Biblia ,Asa ca... las-o ,,mai incet,
      --- Mai multe ,ore de Matematica, Fizica ,Chimie, Biologie ,etc etc,istorie ,etc,
      ---Caci altfel riscam ,sa devenim o natie de idioti ,,Ca , si asa ,nu suntem ,departe,
      ---Mai multa miscare ,, sport,, Sau Mens sana in corpore sano ,,
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Bătaia e ruptă din rai, burta pe carte, milităria jos din pod, eu te-am făcut... şi tot restul.
    • Like 1
    • @ Valentin
      A fost pe undeva vorba de bataie?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Clişeul în sine e o formă de violenţă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Asta e noua. O simpla idee e o forma de violenta acum?
      • Like 2
    • @ Valentin
      Putina ,,,bataie ,sau lungit putin urechile ,,,nu strica, sau ,
      ---Prostia ,, dovedeste ,lipsa totala a rusinii ,,Cati copii ,mai stiu azi de rusine ? Ca ,se,,trag de sireturi cu profesorii la scoala !! Ori ,mai de mult ,asa ceva ,nici nu era de conceput,
      • Like 0
  • Stimată doamnă. Intervin aici în urma unui cuvânt folosit de Dv. „Clișeic”. Este un barbarism. Cuvântul corect este clișeu. Constat o alterare uneori grosolană a limbii române. Mă enervează folosirea greșită, frecventă, a numeralului 12. chiar dacă nu cunoști regula gramaticală că acest numeral se acordă în gen și număr cu substantivul, instinctiv se folosește corect. Este ora douăsprezece nu ora doisprezece, etc. Nu mai vorbesc de „ca și” folosit totalmente aiurea. Exemple sunt multe. De multe ori aceste barbarisme lingvistice vin dintr-o traducere brută din limba engleză, de fapt americană. Îmi cer scuze. Nu am avut intenția să vă moralizez.
    • Like 5
    • @ Ion Podocea
      Mentiune : a lucrat ca profesor de română și învățător..Si continua sa dea lectii. E bine.
      • Like 0
  • ""Educația" noastră cam pune radarul lor pe frecvențe ale fricii, concurenței, îndoielii de sine, nevoii de a se dovedi, reflexului nefericit de a contesta la infinit ceea ce este deja. Deși, vedem bine, că în primii ani de viață, până ne băgăm noi "pe recepție", niciun copil n-are instinctul ăsta. " - am si eu o sugestie. Ce-ar fi sa nu includeti publicul cititor in povestea asta? Nu de alta dar nu cred ca stiti cum isi educa fiecare parinte copilul sau daca ceea ce ati descris se aplica majoritatii. Analog pentru educatia primita in scoala, daca (si) la asta va refereati: nu cred ca stiti cum educa fiecare invatator/profesor sau daca ce ati descris se aplica majoritatii. Daca dvs. personal ati facut asemenea greseli, OK, asumati-vi-le daca doriti, dar nu-i includeti aiurea si pe altii.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon