(Foto: Guliver/Getty Images)
Acum câteva săptămâni, în Cehia a fost reales preşedinte Milos Zeman, un personaj considerat populist, cu opinii critice faţă de UE în ce privește politica fiscală şi imigraţia în masă, un apărător al valorilor naţionale în lupta contra globalizării şi neo-liberalismului, acuzat de o parte a opiniei publice că ar corupe şi distruge tot ce atinge. A promis că va organiza un referendum în urma căruia să se decidă dacă ţara trebuie să părăsească NATO şi Uniunea Europeană. El susţine anexarea de către Rusia a Crimeii, neagă prezenţa în estul Ucrainei a unor trupe ruseşti şi cere anularea tuturor sancţiunilor economice impuse Rusiei.
Preşedintele Zeman se consideră singurul apărător al identităţii şi culturii naţiunii, se autoproclamă un „Trump” al Cehiei, foloseşte un limbaj direct şi uneori vulgar, face greşeli gramaticale, fumează şi bea fără oprelişte (deşi are o stare de sănătate precară), vorbeşte nerespectuos despre femei, susţine întărirea legăturilor economice cu China şi Rusia (dacă Germania şi SUA au relaţii economice de mare anvergură cu aceştia, de ce n-ar avea şi Cehia?). În plus, Zeman a beneficiat în campania publicitară de fonduri de provenienţă neclară, ajutat de prieteni „necunoscuţi”.
Oponentul său în cursa prezidenţială a fost Jiří Drahoš, fost preşedinte al Academiei de Ştiinţe, care s-a declarat antipopulist, un susţinător al valorilor occidentale, promotor al întoarcerii la demnitate în viaţă publică, pro Europa, un adversar al ideilor lui Zeman. Pe durata campaniei, împotriva lui Drahoš a apărut pe reţelele de socializare un val de ştiri catalogate ca false, care îl acuzau de fost agent al securităţii din Cehia, membru al unei organizaţii internaţionale promotoare a globalismului, susținător al imigrării musulmane.
Atât valul de ştiri false referitoare la oponentul său, cât şi suspiciunile privind fondurile utilizate în campanie de către câştigător, au alimentat temerile că Rusia s-a implicat în campanie, pentru susţinerea favoritului său. Cei mai vehemenţi au fost (ca şi în SUA, după alegerea lui D.Trump) cei care au pierdut alegerile, în cazul Cehiei cu o diferenţă mică, de circa 170.000 de voturi.
Pentru mulţi ceea ce a şocat este faptul că dl Zeman este la al doilea mandat de 5 ani. Cehii, deşi oameni educaţi şi civilizaţi ca naţiune, totuşi au votat în proporție de 51,6% pentru el. ( Ca o paranteză, văd că americanii antiTrump au motive să fie îngrijoraţi. Aşa cum cehii s-au îndreptat încă 5 ani spre Zeman, realegerea lui Trump nu mai este o utopie).
În ultimii 5 ani, pro-naţionaliştii, anti-imigranţii, anti-globaliştii au câştigat în Austria, Ungaria, Cehia, Polonia, Croaţia, Slovenia şi Slovacia. Ei sunt gata să câştige în Suedia, Italia şi Danemarca. Explicaţia poate fi că alegătorii din Europa Centrală şi de Est s-au săturat de neo-liberalii globaliștii din Berlin, Bruxelles şi Paris şi votează pentru ei înşişi. Pentru mulţi, marea tranziţie spre democraţie şi pieţe libere a fost un eşec, de aceea mulţi oameni săraci din aceste ţări votează pentru Zeman, Orban şi Kaczynski, care fac promisiuni populiste şi-i apără de pericole reale sau inventate.
Fosta Uniune Sovietică a durat 69 de ani şi a fost învinsă în războiul rece. După colapsul din anii '90, Rusia a pierdut enorm atât ca dominaţie politică, cât şi ca zone teritoriale (sateliţii din Europa de est), iar mulţi ani a fost într-un lung proces de inventariere şi pansare a rănilor.
În schimb, câştigătorii războiului rece, America (NATO) şi Europa de vest au devenit mai puternici şi mai aroganţi. Ideea lor de a schimba regimuri politice în lume prin introducerea valorilor occidentale neo-liberale a creat un adevărat haos în Irak şi a generat crize în Libia, Egipt, Siria. În iarna 2013-2014 s-a decis înlăturarea celui mai apropiat aliat al lui Putin, preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici. Apropierea Ucrainei de NATO şi UE a declanşat nervozitate la Kremlin, care a hotărât invadarea şi anexarea Crimeii (parte a Ucrainei din 1954, când dictatorul Stalin a retrasat graniţele), acolo existând încă de pe vremea ţarilor o mare bază militară navală rusească, pentru flota din Marea Neagră.
Extinderea NATO până la frontiera Rusiei a fost văzută de preşedintele Putin ca o provocare clară, la fel ca şi lovitura politică din Ucraina. De asemenea, schimbarea regimurilor politice din ţările arabe şi instalarea unor guverne pro-americane, modificând astfel echilibrul puterii politice mondiale, au făcut din America şi NATO inamici potenţiali ai Rusiei.
Fără îndoială că Rusia s-a amestecat în Republica Cehă. De aceea au un Serviciu de Informaţii Externe: să spioneze, să corupă şi să perturbe guvernele străine. Dar de ce am crede că Rusia, cu marea tradiţie de dezinformare încă din timpurile ţariste, nu ar trebui să se amestece acolo unde îşi pretinde sfera ei de influenţă, măcar ca exerciţiu?
Rusia va continua să se amestece în alegerile ţărilor pe care doreşte să le slăbească. Rusia se luptă fără mănuşi să revină pe poziţii pierdute. Nu trebuie să câştige peste tot, câţiva pioni sunt suficienţi.
Milos Zeman este unul dintre aceştia. Este sigur că animozitatea religioasă şi rasistă faţă de imigranţii musulmani i-a influenţat pe mulţi alegători cehi, iar domnul Zeman a mizat pe această teamă în rândul populaţiei în campania sa de alegeri. De asemenea, în urma atacurilor teroriste de la Paris şi Bruxelles, unii alegători din Cehia au fost influenţaţi de posibilul impact asupra securităţii personale al unui val masiv de imigranţi musulmani. Cetăţeanul de rând nu doreşte ca Cehia, o ţară mică, să fie invadată de musulmanii.
Războiul civil din Siria şi acţiunea Europei în Libia, de a răsturna guvernul Gaddafi, au provocat o criză a imigraţiei la nivel continental în 2015, când valurile războiului au creat refugiaţii economici care au aterizat pe ţărmurile Italiei şi Greciei. Oficialii UE au impus activarea legislaţiei privind alocarea de cote obligatorii de refugiaţi pentru statele membre.
Această politică a Uniunii Europene - care dispersează valuri de imigranţi între statele membre - și frontierele deschise creează atât probleme de securitate la nivel emoţional, dar și în plan real. Securitatea internă este o responsabilitate naţională suverană, căreia i se contrapun directivele UE. Aceeaşi contrapunere a jucat un rol decisiv în faptul că electoratul britanic a renunţat la UE, prin referendumul soldat cu Brexit.
America are o istorie lungă şi notorie de „intervenționism” în alegerile din alte ţări. Administraţia Obama a cheltuit câteva sute de mii de dolari pentru a lupta împotriva realegerii lui Netanyahu în 2015, în Israel (campania „oricine să fie ales, numai Bibi nu”). Nu trebuie să ne mire că şi ruşii fac acelaşi lucru, unde au interes.
Povestea lui Platon, veche de 3000 de ani, cu Inelul lui Gyges, ne-a avertizat că oamenii uită de educaţie, reguli şi au înclinaţia să facă rele atunci când sunt protejaţi de anonimat. Este lecţia pe care o reînvăţăm acum când „trolling", „doxxing", „tweeting" sunt la modă în lexiconul nostru îmbibat de internet.
Trolii din camerele de chat online au un succes foarte mare în polarizarea opiniilor atât pentru stânga, cât şi pentru dreapta politică. Campania suedeză despre „steaguri” oferă un exemplu foarte bun despre modul în care campaniile de influenţă pot conduce la o polarizare politică, până la atingerea unui nivel periculos, jucând de ambele părţi ale taberelor.
Pe scurt, trolii au promovat o poveste falsă potrivit căreia în urma invaziei de musulmani în Suedia crucea de pe steagul suedez urma să fie înlocuită de semiluna islamică. Au apărut pe internet imagini de mare impact emoţional cu steagul modificat, se dorea ca o mişcare de amploare să ia astfel naştere în apărarea drapelului creştin al Suediei, ceea ce ducea astfel la creşterea naţionalismului şi xenofobiei. Trolii au intrat online, atât jucând în favoarea Ultra -stângii, precum şi deghizati ca Ultra extremişti, în favoarea naţionalismului. Campania de intoxicare a fost dejucată, dar a fost apreciată şi considerată o reuşită, ca tehnică de antagonizare a două tabere.
Tot ca ştiri neconfirmate, trolii ruşi se pare că au promovat şi mişcările secesioniste din Texas şi California, vă amintiţi de #Texit şi #Calexit.
Iată marea ironie a timpurilor noastre. Trăim în epoca revoluţiei informaţiilor, dar tehnologiile pe care le furnizează industria IT sunt din belşug utilizate pentru răspândirea „dezinformării" (fake news), algoritmii ne preiau preferinţele, slăbiciunile, păcatele şi creează camere ecou asemănătoare, instrumentele de reţea socială devin unelte indispensabile pentru neo-nazişti, luptătorii anti-vacinare, membrii NAMBLA, mişcările islamice teroriste, care vor să-şi extindă organizaţiile prin racolarea de noi membri.
De fapt nimeni nu pretinde că realegerea lui Zeman se datorează numai imixtiunii ruseşti.
Se consideră că Kremlinul a exploatat divizarea existentă deja în societatea cehă. Atât în Cehia, dar şi în alte ţări din lume o parte substanţială a electoratului rămâne gata să voteze pe bază de teamă, furie şi xenofobie. Oamenii votează predominant pe baza emoţiilor genetice ancestrale şi numai în al doilea rând pe baza unei gândiri raţionale. Iar Rusia rămâne pregătită permanent să-i exploateze pe acei oameni, prin interferenţa în alegeri, folosind în primul rând tehnologia reţelelor de socializare.
Ce se va întâmpla în România la alegerile prezidenţiale din 2019? Alianţa de la guvernare PSD –ALDE, deja antrenată în populism, măsuri de protecţie socială, creşteri salariale fără bază economică, este deja în opoziţie cu UE, care nu vede cu ochi buni lupta cu justiţia şi protejarea corupţiei. Este foarte probabil ca viitorul candidat PSD la preşedenţie din 2019 să joace cartea naţională, anti-amestec al UE în justiţie şi politică economică, idei care pot fi pe placul Rusiei, care ar putea influenţa şi susţine un asemenea candidat. În opoziţie, actualul preşedinte Iohannis, considerat de toată lumea un pro-europen convins, ar fi din nou ţinta unor atacuri calomnioase, cum de altfel nu a fost scutit nici la precedentele alegeri (vă amintiți de acuzaţiile de implicare în adopţii de copii). Timpul ne va dovedi dacă Rusia va fi interesată de jocuri şi imixtiune în viitoarele alegeri electorale, slăbirea României, o ţară NATO cu ieşire la Marea Neagră, fiind permanent un obiectiv al Moscovei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.