Legile electorale P.O.H.U.I.

Un proverb bulgăresc îmi tot răsună în urechi, de câteva zile: când ai brânză, n-ai slănină; când le ai pe amândouă, n-ai măsline. E o altă formă de-a spune că aspirăm spre perfecțiune, că nu putem sta locului, dacă nu avem totul pus la punct, în detaliu.

Întrebarea e dacă ne este permis să obținem „perfecțiunea” siluind regulile? Da, mă refer la organizarea alegerilor de anul viitor, pentru că văd un curent de opinie care pune presiune pe Guvern (nu pe Parlament, nici pe Președinte) să inițieze modificarea legislației electorale, în primul rând cu privire la alegerea primarilor din două tururi.

Primele discuții despre nevoia unei reforme electorale au început acum vreo 3 ani. Niște visători de la Tg. Mureș, Cluj sau București, activiști prin diverse organizații neguvernamentale, simțeau că trebuie schimbată legislația, astfel încât să înlăture barierele puse în calea participării politice a cetățenilor români, să le permită accesul în alegeri oamenilor care erau interesați de politică, dar se simțeau excluși de cartelul partidelor parlamentare. La vremea aia, aveam brânză, dar nu aveam slănină.

Anul trecut, până în pragul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, deja se făcuseră planuri, studii, documente tehnice cu amendamente și analize despre alternativele disponibile pentru a promova modificarea legislației electorale. Nu se știa nimic despre intențiile partidelor și nu se întrevedea nicicum fereastra de oportunitate pentru o reformă serioasă în acest domeniu. 

Nu prea era nimeni entuziasmat de situație, iar șansele de-a vedea vreun progres erau descurajant de mici. Cu alte cuvinte, acum aveam slănină, dar nu mai era deloc sigur dacă aveam brânză.

Surpriza a venit imediat după rezultatul alegerilor prezidențiale, când s-a deschis fereastra de oportunitate, iar propunerile de reformă au fost ascultate și acceptate în Parlament. Apoi, pe rând, au fost adoptate și promulgate Legea 113/2015 privind finanțarea partidelor și campaniilor electorale, Legea 114/2015 privind partidele politice, Legea 115/2015 privind alegerile locale, Legea 208/2015 privind alegerile parlamentare și, de curând, Legea 288/2015 privind votul prin corespondență.Toate aceste legi au fost adoptate în cadrul calendarului decis de Curtea Constituțională.

 Noul cadru normativ nu e perfect, sunt primul care s-o recunoască. Dar e un pic mai bun decât cel dinainte. Acum avem și brânză, și slanină, dar ne doare că nu avem măsline! Diverse voci din societate (activiști, jurnaliști, politicieni) solicită modificarea legilor abia adoptate, iar unele dintre acele modificări ar fi chiar foarte bine venite (mă refer la alegerea primarilor în două tururi sau la scăderea pragului electoral care ar fi fost minunate acum 7 luni). Însă orice modificare ar trebui să treacă de filtrul CCR, iar aici intrăm într-o zonă politico-juridică foarte complicată, cu rezultate impredictibile la prima vedere, dar destul de sigure, la o analiză mai atentă.

Infografic realizat de Funky Citizens în cadrul Campaniei Politică fără Bariere, mai 2015; vezi și petiția din aprilie sau apelul din februarie.". Dacă nu vizualizați bine infograficul, îl puteți accesa aici. 

Ce opțiuni există? Dincolo de nevoia unei argumentații beton cu privire la acceptarea unor modificări ale cadrului normativ cu mai puțin de un an înaintea alegerilor, este nevoie ca Parlamentul să adopte noi legi. Experiența ne spune că, dacă totul merge ca pe roate, o astfel de lege se adoptă în minimum 3 luni, dacă ținem cont și de perioada în care trebuie să se pronunțe CCR, după ce legea a trecut prin procedura de urgență a Parlamentului. Dacă s-ar găsi un parlamentar care să propună un proiect de lege acum, toată procedura s-ar declanșa abia la 1 februarie (după vacanța parlamentară), iar noua lege ar putea intra în vigoare la începutul lunii mai, exact în buza campaniei electorale pentru alegerile locale.

Nici angajarea răspunderii Guvernului nu este o opțiune viabilă, pentru că riscul de-a pica tot Guvernul este mare, iar noi, cetățenii, nu mai avem nevoie de încă un 2012.

Alternativ, Guvernul ar putea iniția un proiect de lege. Procedura de consultare (obligatorie) ar dura cel puțin 30 de zile, iar procedura parlamentară ar începe tot la 1 februarie, ducând intrarea în vigoare a noii legi tot la începutul lui mai. Sau Guvernul și-ar putea angaja răspunderea, tot la 1 februarie (că acum, până la Crăciun, are treabă cu bugetul), pentru proiectul de lege inițiat, iar intrarea în vigoare ar avea loc pe la mijlocul lunii februarie, dacă nu cumva pică Guvernul. (În mod excepțional, s-ar putea organiza o sesiune extraordinară a Parlamentului, în ultima săptămână din ianuarie.) Sau Guvernul ar putea adopta o ordonanță de urgență, în condițiile în care nu-i nimic urgent aici; apoi, ordonanța ar trebui să fie aprobată printr-o lege organică, ceea ce ar duce calendarul tot până în mai.

Adoptarea unei OUG nu este o opțiune viabilă, din încă două motive: 1) Nu poți îndrepta o nedreptate printr-o altă nedreptate, adică nu poți încălca art. 115, alin. 4 din Constituție pentru a corecta o lege, chiar dacă o consideri strâmbă. Există alte mecanisme ale statului de drept prin care poți face asta. Și nici n-ar fi democratic ca Guvernul să-și aroge o legitimitate dată direct de cetățeni, pentru a se război cu Parlamentul. 2) CCR are pe rol un dosar în care va judeca exact modalitatea de justificare a urgenței la adoptarea de OUG, deci n-ar fi deloc înțelept pentru Guvern să se ia în coarne și cu instanța constituțională.

Nici angajarea răspunderii Guvernului nu este o opțiune viabilă, pentru că riscul de-a pica tot Guvernul este mare, iar noi, cetățenii, nu mai avem nevoie de încă un 2012. Celelalte două variante, cu proiectul de lege inițiat de Guvern sau de un parlamentar, nu sunt eficiente. Eu nu-mi pot imagina că parlamentarii ar accepta să schimbe regulile campaniei electorale exact înainte de-a începe campania. Dacă nu din alte motive, măcar din cele care privesc planificarea financiară, pentru că oricine înțelege că, pentru orice candidat (independent sau afiliat politic), o campanie în două tururi e mai scumpă.

Vorba cântecului, sunt așa zile când ți-i p.o.h.u.i. Ar mai fi și alte variante de acțiune, totuși:

1.  Promotorii modificărilor privind legislația electorală se pot duce la întâlniri cu formațiunile parlamentare, să încerce să convingă de justețea demersului lor. Nu e imposibil, pentru că tocmai asta a demonstrat Campania Politică fără Bariere, în ultimul an.
2.  Sau, dacă li se apleacă de la izul de corupție perceput, fără discriminare, dinspre orice parlamentar, pot încerca să-l convingă pe Președinte:

•                  * Să-și asume, de exemplu, prezidarea unei ședințe de Guvern, în care să decidă asupra uneia din variantele de mai sus, expunându-se unei eventuale suspendări, dar zău că nu mai avem nevoie de încă un 2012!

                        * Sau să se consulte cu formațiunile parlamentare că poate lui nu i se-apleacă?

                        * Sau chiar să inițieze un referendum, ceea ce ne-ar duce tot până la începutul lui mai, deci ar fi la fel de inutil.

  3. Ori, de ce nu?, promotorii acestor modificări și-ar putea lua inima-n dinți să-și anunțe candidaturile, să-și publice programele electorale, să strângă fonduri și semnături de susținere, da, să-și facă o campanie electorală care să convingă un număr atât de mare de alegători, încât să nu mai aibă nicio relevanță în câte tururi e ales un primar!

În loc de încheiere, un sfat: Numai ultima variantă, cea a acțiunii directe, nu depinde de vreo decizie CCR. În management se spune că varianta de acțiune care este 100% în controlul tău e mai bună decât orice variantă care depinde de alții. Dar, dacă vrei, totuși, să mergi pe calea în care depinzi de CCR, îți sugerez o măsurătoare destul de exactă a șanselor de izbândă: Caută dacă a existat măcar o opinie separată/minoritară în deciziile relevante pentru legislația electorală; dacă nu găsești niciuna, șansele de-a-i convinge pe cei 9 „judecători” politico-juridici scad automat la zero! Cum spuneam, avem brânză, avem slănină, dar în privința măslinelor, p.o.h.u.i.

Notă: Autorul este direct implicat în Campania Politică fără Bariere. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp