„Mad Max pe străzi”. Inginer român reîntors din SUA și Canada: Sunt siderat de ce văd în traficul din România. Pentru astfel de manevre, pe lângă confiscarea mașinii, pe lângă 10.000 de dolari plus amendă, ești pus în cătușe

Circulația pe drumurile din București, ianuarie 2025/ Foto: Inquam Photos / George Călin

Dacă ai trăit ani buni în țări unde regulile nu sunt opționale, ci diferența clară dintre viață și moarte, șocul întoarcerii poate fi mai mare decât pare. Nu e vorba de nostalgie sau comparații facile, ci de un instinct profesional care se activează automat atunci când vezi riscul ignorat, normalizat, banalizat. Exact asta i s-a întâmplat lui Cristian Burlacu, inginer în functional safety, când s-a întors în România, după ani buni petrecuți în SUA și Canada: nu l-au surprins lipsurile materiale sau infrastructura, ci faptul că, zi de zi, pe străzi, oamenii tratează pericolul ca pe o glumă, iar autoritatea ca pe un obiect decorativ. Din acest contrast dur între două lumi începe o discuție incomodă despre trafic, responsabilitate și prețul real al haosului pe care îl acceptăm.

„Sunt inginer în functional safety, am revenit în țară și sunt absolut siderat de ce văd în fiecare zi în trafic. Manevre şi situații - pentru care în SUA sau Canada, pe lângă confiscarea mașinii, pe lângă 10.000 de dolari plus amendă, ești pus în cătușe şi 48 de ore stai în arest până vine cineva să vorbească cu tine - văd aproape zilnic. Poliția rutieră practic nu există, nu are cine să aplice practic legile. E un fel de Mad Max pe străzi, sub blânda oblăduire a autorităților. Deficitul de infrastructură este și el important, însă vine pe planul 2, în opinia mea”, spune Cristian Burlacu. În domeniul în care lucrează, un singur cablu montat greșit, un senzor defect sau o abatere de un milimetru pot face diferența dintre o operațiune în siguranță și o tragedie. De aceea, regulile sunt lege, iar încălcarea lor nu este nici tolerată, nici relativizată.

După mai mulți ani lucrați peste ocean, în industrii unde procedurile sunt stricte, iar legea este aplicată, Burlacu spune că întoarcerea în România a fost un duș rece – nu profesional, ci existențial. Dacă în America ordinea din trafic este gândită, respectată și, mai ales, apărată prin controale și sancțiuni care chiar ustură, în România a regăsit un haos aproape coregrafic: reflexe de supraviețuire în loc de reguli, improvizație în loc de responsabilitate, iar între toate acestea – o autoritate absentă.

Fiecare drum parcurs în traficul românesc i-a reconfirmat ideea că aici riscul a devenit rutină, iar pericolul – banalitate. Abateri grave, manevre nejustificate, viteză excesivă în zone aglomerate și toleranță surprinzătoare față de comportamente care, în alte țări, ar declanșa intervenții imediate – toate acestea formează, subliniază inginerul Cristian Burlacu, într-o discuție cu Republica, decorul zilnic al șoselelor românești.

„În America de Nord, șoferii sunt mai disciplinați”

Care au fost cele mai vizibile diferențe în comportamentul participanților la trafic și cultura siguranței în SUA și Canada, comparativ cu România? „Dacă vorbim de traficul rutier, sigur, diferențele sunt notabile. Percepția mea este că participanții la trafic în America de Nord sunt cu mult mai disciplinați decât cei de la noi din țară. 

străzi în NY City / foto: Profimedia

Disciplină însemnând adaptarea vitezei la situație, păstrarea distanțelor, semnalizarea manevrelor și, în general, grija față de cei din jur în trafic. Desigur, este și o dimensiune culturală, poate, oamenii acolo sunt posesori de automobile în masă de multe generații, în timp ce, la noi, pentru generația părinților noștri, de exemplu, născuți și crescuți în perioada comunistă, posesia unui automobil era mai degrabă o raritate. Există, bineînțeles, și excepții la acest climat general de disciplină, însă ele sunt extrem de rare și sancționate destul de rapid”, spune Cristian Burlacu.

În trafic, între SUA și Canada: „Oamenii se protejează unii pe alții”.  „Coboară din altă mașină iarna la semafor ca să îți curețe luneta de zăpadă”

Povestește că a condus mii de kilometri în condiții extreme. Pentru un an, în fiecare weekend, a făcut naveta între Hornell, NY USA și Montreal, QC Canada (1.500 km dus-întors). 

„Am condus în tot felul de condiții, inclusiv pe furtună de zăpadă, sau am petrecut o noapte într-o benzinărie pe timp de iarnă, pentru că autostrada era complet acoperită cu strat gros de zăpadă. Ce pot să spun este că, în general, oamenii se protejează unii pe alții în trafic, depășesc larg, și numai în condiții depline de siguranță. De asemenea, au obiceiul să raporteze imediat situații anormale din trafic. E adevărat ce se pune, că «road rage» în Canada e atunci când cineva coboară din altă mașină iarna la semafor doar ca să îți curețe luneta de zăpadă, că tu nu ai mai apucat.”

foto: Profimedia

„În România, oamenii au pierdut simțul riscului în trafic”

Din perspectiva unui inginer familiarizat cu sisteme cu risc ridicat și ca observator al traficului, l-am rugat să detalieze diferența între modul cum se circulă în SUA și Canada și traficul auto din România. 

„Părerea mea este că, în România, oamenii au pierdut aproape complet simțul riscului în trafic – în același timp cu pierderea simțului răbdării. La nivel de depășiri, de exemplu, această combinație are un efect exploziv.

Așa cum am spus, am văzut situații în care oameni au scăpat «la mustață» după o depășire riscantă și i-am văzut ulterior, zâmbind oarecum jenați, ca și cum făcuseră o mică năzbâtie. Asta spune mult despre toleranța la risc sau nivelul de inconștiență prezent. Suntem totuși, din păcate, lideri europeni la accidente rutiere”, spune el.

Deși în România se vorbește frecvent despre lipsa autostrăzilor ca principală cauză a tragediilor rutiere, Burlacu contrazice această idee. „Problema majoră e comportamentul.” În opinia lui, soluțiile trebuie să fie integrate, dublate de campanii de conștientizare și mai multe echipaje ale Poliției rutiere pe străzi. 

„Nu cred că o singură măsură, ci o combinație de mai multe, coordonate, ar putea eventual funcționa în această direcție. De exemplu, o campanie de sensibilizare combinată cu prezență sporită a Poliției în trafic și cu o creștere a exigențelor pentru obținerea și păstrarea permisului de conducere”, adaugă Cristian Burlacu. De exemplu, în provincia Quebec a rulat multă vreme la TV o campanie dură care prezenta consecințele reale ale inconștienței la volan: „Poate că ceva similar ar ajuta la conștientizarea riscurilor”, vede el.

Clipurile din campania derulată în Quebec:

„Dacă ești prins cu 150 km/oră, poți fi amendat cu 10.000 de dolari, iar permisul este suspendat pe loc”

În Canada, regulile – cele de viteză în special - sunt afișate pe panouri la intrarea în țară / stat / provincie ca să nu poți spune că nu ai fost avertizat, explică Cristian Burlacu. În imaginea de mai jos este un indicator aflat la intrarea în provincia Ontario, Canada dinspre Quebec.

„Panoul descrie faptul că, dacă ești prins cu 150 km/oră (limita este 100 km/oră pe marea majoritate a rețelei), poți fi amendat cu 10.000 de dolari, permisul este suspendat pe loc, iar mașina îți este ridicată cu platforma”, explică el.

Pe lângă comunicarea clară a regulilor, prezența pe străzi a Poliției canadiene este constantă și greu de evitat.

• „Echipajele de Poliție sunt omniprezente, de multe ori camuflate în trafic, în mașini neinscripționate, sau noaptea cu luminile stinse în spațiul care separă cele 2 sensuri de mers ale autostrăzii – imposibil de observat – astfel încât să poată porni pe oricare din cele două sensuri.”
• „Aceste lucruri au un efect de descurajare aproape instantaneu, pur și simplu e cauză și efect – dacă faci asta – se întâmplă asta”.
• „Însă astfel de politici se construiesc în timp, iar odată construite, un minim nivel trebuie menținut tot timpul.”

„Permisul de conducere ar trebui văzut ca un privilegiu și nu un drept”

În România, spune inginerul, există o cultură periculoasă a relativizării regulilor:

„Există formatori de opinie în România care spun «Domnule, nu ai ce să faci, nouă, în România, nu ne plac regulile și asta este». Eu spun că nu ai cum să construiești lucruri complexe și să le pui în funcțiune fără respectul regulilor – imaginați-vă cum ar funcționa Centrala de la Cernavodă fără reguli și protocoale.

Este mult de lucru în direcția aceasta – permisul de conducere ar trebui văzut ca un privilegiu și nu un drept. În plus, infrastructura rutieră în țară se schimbă accelerat – ar trebui ca și școlile de șoferi să aibă obligativitatea efectuării de «refreshing training» pentru șoferi care au luat permisul acum 30 de ani, de exemplu. 

 Foto: Inquam Photos / George Călin

„Am sunat la 112: pe autostrada A3 pe banda 2, venea din față un Duster pe contrasens”

Cristian Burlacu a povestit și o situație personală care ilustrează gravitatea problemei: „Eu însumi am sunat la 112 din trafic, la un moment dat, atunci când, mergând pe A3 Cluj – Tg Mureș pe banda 1, am observat pe banda a 2-a un Duster venind din față, pe contrasens. Din ce am remarcat, șoferul mergea liniștit, fără să realizeze neapărat că ar face ceva incorect.” Un simptom clar, spune el, al pierderii simțului riscului.

România pierde anual peste 1.500 de vieți pe străzi, iar de două ori mai mulți răniți grav rămân cu sechele permanente

Asociația Pro Infrastructură, care monitorizează marile proiecte de infrastructură, a subliniat recent că în fiecare an, România pierde peste 1.500 de vieți pe străzi, iar de două ori mai mulți răniți grav rămân cu sechele permanente. „Deși tendința este descendentă, suntem în continuare țara europeană cu cea mai neagră statistică. Disproporționat de mulți oameni mor în orașele și satele din România comparativ cu restul UE, iar cele mai frecvente accidente sunt coliziunile dintre mașină și om.”

Asociația a propus anul trecut, pentru circulația în mediul urban, câteva soluții, între care îngustarea benzilor, treceri supraînălțate, raze mici de viraj sau refugii mediane. 

• „Îngustarea benzilor auto ce sporește percepția de viteză mare a șoferului care încetinește automat. Raze de curbă mici în intersecții care obligă șoferul să reducă drastic viteza la schimbarea direcției de mers. Extinderea trotuarului în colțurile intersecțiilor care crește vizibilitatea pentru șoferi și scurtează distanța de traversare a pietonilor.”
• „Trecerea de pietoni este ridicată (supraînălțată) la nivelul trotuarului, cu dublu efect: ajută mobilitatea pietonilor și calmează traficul. Uneori întreaga intersecție poate fi ridicată la nivelul trotuarului. Refugii mediane între sensuri, unde pietonul se asigură mereu dintr-un singur sens la fiecare etapă a traversării. Girații bine proiectate care reduc viteza de abordare și unghiurile de conflict. Șicane sau aliniamente în "S" care obligă șoferii să încetinească.”
• ”Aceste măsuri au un grad ridicat de conformare voluntară. Altfel spus, nu irită șoferii precum un indicator singuratic de 30 km/h pe o stradă unde se fuge cu 60 care oricum nu e băgat în seamă. De regulă, se folosesc mai multe elemente simultan. Bonus: se îmbunătățește estetica vizuală a locului. În fond, o infrastructură sigură nu înseamnă doar a scăpa cu viață când mergi pe stradă, ci ține și de calitatea vieții”, se arată într-o postare Pro Infrastructura

„Măsurile enumerate se referă înainte de toate la circulația în mediul urban. Bineînțeles că acesta este primul pas, conform disciplinei functional safety și sunt total de acord că de aici trebuie început. Însă nu este întotdeauna tehnic posibil să eliminăm sau să reducem riscurile de moarte, rănire, accident ecologic doar prin re-design. Va rămâne întotdeauna o parte (mică sau mare) care va trebui acoperită de reguli și protocoale. După părerea mea soluția este combinația între cele două”, crede Cristian Burlacu.

O posibilă soluție: automatizarea radarelor de viteză și a întregului proces de emitere a sancțiunilor

Dacă ar fi să propună câteva măsuri, din perspectiva unui inginer cu experiență în sisteme cu risc ridicat și observator al traficului din România și SUA/ Canada, care ar putea reduce riscul de accidente, acestea ar fi:

• „Legat de siguranța infrastructurii rutiere, există foarte multe idei bune pe forumurile specializate, cum ar fi Pro Infrastructura, legat de reamenajarea sistemului rutier în orașe, sau amenajarea drumurilor naționale în afara orașelor – propunerea de reorganizare a infamului DN2 în 2+1 benzi alternative cu separator median spre exemplu, și multe altele. Nu de idei ducem lipsă, implementarea lor pare a fi problematică.”
• „Legat de reguli și protocoale, acolo impactul ar fi rapid și vizibil, după părerea mea.”
• „Prima ar fi automatizarea radarelor de viteză și a întregului proces de emitere a sancțiunilor. În primul rând, ar avea un defect de descurajare instantaneu, aș spune, oamenii vor circula cu viteză redusă știind că sunt monitorizați.”
• „A doua ar fi law enforcement. Poliția Rutieră are dreptul și trebuie să fie prezentă în trafic, sub camuflaj dacă este nevoie și activă în a detecta eventuali conducători auto delincvenți. Prezența din trafic de acum, îmi pare rău să afirm, este minunată, dar lipsește cu desăvârșire. Atunci când există totuși un echipaj de Poliție este prezent în mod static (oprit) și efectuând control de rutină.”
• Acolo la nivelul Ministerului de Interne par a fi niște mecanisme gripate sau nefuncționale. Iar operaționalizarea radarelor automate ar trebui făcută astăzi.”

În fond, e vorba doar de a decide, ca societate, că viața pe drumurile publice merită mai mult decât improvizație, noroc și un oftat resemnat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp