Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Mircea Cărtărescu, despre decizia de a rămâne în România: „Eram pe aeroport și, foarte nehotărât, am dat cu banul”

Mircea Cărtărescu

Foto: Profimedia Images

În 1990, Mircea Cărtărescu ajungea pentru prima dată în SUA cu o bursă dedicată scriitorilor. Și tot atunci, a fost pus în fața unei decizii care i-ar fi putut schimba destinul personal și literar. Se afla pe aeroportul JFK din New York, cu niște valize mari, fără roți, și cu o întrebare uriașă: să mă întorc în România sau să rămân în America? Invitat al podcastului „Scenă Deschisă”, realizat la Digi24 de Florin Negruțiu, scriitorul a povestit că a lăsat hazardul să decidă pentru el.

„Veneam din lagărul comunist. Am avut un șoc cultural, nimerind direct în New York, din Bucureștiul ruinat, distrus, înfometat, înfrigurat, care abia trecuse prin Revoluție. Și, când am plecat, firește că mi-am pus întrebarea: Ce să fac acum? Mă întorc sau nu mă mai întorc? Fiind foarte nehotărât - aveam unde să rămân, mi se propusese și o slujbă, am scos o monedă de 25 de cenți și am dat cu banul. Și banul a căzut pe partea românească. Și m-am suit în avion. Prin urmare, așa a fost să fie. Nu știu dacă cineva a ghidat banul acesta în timp ce se răsucea în aer, dar știu că nu aș putea fi mai mulțumit de această decizie. Știu că era ceea ce trebuia să se întâmple. Am fost foarte fericit că am rămas în România, că nu m-am pierdut în imensitatea Statelor Unite, probabil că nu aș mai fi fost scriitorul de acum, probabil că ar fi trebuit să-mi câștig existența, să-mi schimb stilul de viață, să învăț o limbă pe care o știam destul de aproximativ și să devin altcineva. Există o poveste a lui Henry James, în care un personaj stă în fața unei uși și se gândește dacă să o deschidă sau să nu o deschidă. Iar peste 20 de ani se întâlnesc două persoane. Unul care deschisese ușa și cel care decisese să nu deschidă ușa. Erau două persoane total diferite, care nu mai aveau nimic de-a face unul cu celălalt”, spune Mircea Cărtărescu.

Foto: Mircea Cărtărescu în anul 2002/ Profimedia Images

De 50 de ani, scrie în fiecare zi și, din Bucureștiul în care a rămas, cărțile sale și-au găsit locul în librăriile și bibliotecile din toată lumea. În ultimii doi ani, a construit lumea romanului „Theodoros”, care urmează să fie publicat luna aceasta de editura Humanitas și pe care l-a numit al său „Veac de singurătate”, „unul ”bizantin”, impregnat de cultură și imagistică răsăriteană”. 

Eroul romanului are la bază un personaj real din scrierile lui Ion Ghica, un tânăr servitor de la curtea ghiculeștilor. Născut din mamă grecoaică și tată român, tânărul Theodoros dispare în mod misterios la vârsta de 19 ani, trimițându-i doar din când în când mamei sale câte o scrisoare. „Când Ion Ghica a mers la Londra, ca diplomat al nostru acolo, a făcut cercetări în arhive, la British Museum. Și a găsit scrisori ale unui împărat al Abisiniei, adică al Etiopiei, către regina Victoria. Scrisori care i-au atras atenția, pentru că, i s-a părut lui, formulele de introducere și de încheiere, ar fi fost tipic românești. Adică: „Majestate, Regină, aflați despre mine că sunt sănătos, ceea ce vă doresc și Domniei Voastre”. Și se terminau: „Fie ca îngerii din ceruri să vă țină în paza lor etc”. Și atunci el s-a gândit dacă nu cumva acest tânăr, care a dispărut la 19 ani, prin cine știe ce întorsături ale sorții, a devenit însuși împăratul abisinian. Care firește că a existat în realitate, a fost o mare personalitate istorică, Tewodros al II-lea, care a luptat împotriva englezilor, care s-a sinucis după bătălia de la Magdala cu un pistol pe care i l-a dăruit regina Victoria”, a povestit Mircea Cărtărescu.

Atunci când a scris cartea nu a ținut seama de nicio limită a imaginației.

„În Theodoros există o sămânță de roman de largă circulație”

„Aici eu am încercat să-mi ies din propria mea umbră, să-mi ies din propria mea piele, am încercat să fac un roman obiectivat. Celelalte romane ale mele, cum spunea Nicolae Manolescu cu o expresie, musteau de subiectivitate. Erau romane foarte subiective, aproape poeme - și „Orbitor”, și „Solenoid”, niște romane uriașe și din punct de vedere al numărului de pagini. Erau romane ale eului, ale vieții mele interioare. Acest roman, „Theodoros”, nu părăsește cu totul ideea de viață a mea, că până la urmă, „Madame Bovary, c' est moi”, și Theodoros, cu binele și cu răul din el, e într-un fel o proiectare a mea. Dar povestea lui nu este și povestea mea. Povestea lui este una obiectivă, este povestea unui om, care trăiește în câteva lumi foarte speciale și foarte diferite (...) Eu sunt primul meu cititor și pot să spun că sunt lucruri care mi-au ieșit în această carte, sunt foarte fericit că am scris-o și cred că va avea un public mult mai mare și la noi, și peste tot în lume decât cărțile precedente. În „Theodoros” există o sămânță de roman de largă circulație, nu pentru iubitorii de literatură înaltă, ci pentru toată lumea”, spune autorul.

Cu toate acestea, nu a fost preocupat niciodată de succes și nu a scris niciodată gândindu-se la ceea ce alții consideră succes. Pentru el, imaginea scriitorului care stă singur într-o cămăruță, aplecat deasupra foii, este cea reală: „Singurii scriitori pe care eu îi respect sunt de acest fel, au scris din propria lor substanță interioară. Nu e niciun secret că autorul pe care eu îl prețuiesc cel mai mult și cu care mă identific este Franz Kafka. Franz Kaflk a fost de felul acesta. Fără să fie un om chiar închis într-un turn de fildeș, pentru că așa ceva nu există, a fost totuși cel mai singur autor din câți cunosc eu. A fost cel mai singur, cel mai izolat, cel mai închis în sine și cel mai deschis către propria sa lume”, a explicat Mircea Cărtărescu.

Succes în țările nordice, dar și în Spania și America Latină

În ultimii 10 ani, cărțile sale au sărit pe spirala notorietății internaționale. „Inițial am avut mult succes în nord pentru ca, în cele din urmă, punctul central și fierbinte al scrisului meu să se mute în sud, în Spania și Italia, mai ales în Spania, pentru că acolo am avut norocul să găsesc un editor ultra-entuziast în privința scrisului meu, care a făcut enorm pentru mine”, a spus Mircea Cărtărescu în timpul dialogului cu Florin Negruțiu. Grație editorului Enrique Redel și a traducătoarei Marian Ochoa de Eribe, în ultimii 10 ani i-au apărut 12 cărți în limba spaniolă. 

Foto: Mircea Cărtărescu, alături de traducătoarea Marian Ochoa de Eribe/ Facebook Mircea Cărtărescu

Atunci când are lecturi publice și conferințe în Spania sau America Latină, amfiteatrele sunt pline. La Bogota a fost șocat de numărul celor care s-au înghesuit pentru a-i cere autografe. „La Bogota, e un uriaș târg de carte, lecturile sunt în amfiteatre foarte mari. Încă din momentul lecturilor și discuțiilor, amfiteatrele au fost arhipline. Iar apoi a urmat sesiunea de autografe, care avea loc afară, într-un spațiu foarte mare, spațiul târgului - pentru ca oamenii să nu se înghesuie se făceau culoare, ca la aeroporturi. Ei, vreau să spun că oamenii aceștia, după ce am avut discuția, lectura, au fost un spectacol destul de neliniștitor pentru mine. Pentru că s-au îngrămădit dintr-o dată, eu dădeam autografe la o măsuță, au venit peste mine, ca într-un fel de Beatlemania încât nu mai puteam respira. Mă înghesuiau din toate părțile. Pentru că erau sute de oameni îngrămădiți acolo, au trebui să vină forțele de ordine, să ne încadreze pe soția mea și pe mine și să ne ducă în fugă prin această masă de oameni până la ieșirea din târg, vreo 400 de metri în care am alergat, cred că de 10 ani nu mai fugisem deloc”.

În ultimii ani, numele lui Mircea Cărtărescu este vehiculat pe lista scriitorilor cu mari șanse de a câștiga premiul Nobel pentru literatură, ceea ce s-a transformat într-o obsesie națională. „Slavă Domnului, în ultima vreme nu mi s-a mai întâmplat nenorocirea, aș spune, care mi se întâmpla acum 5-6 ani, când pentru oameni era o noutate că eu aș putea fi primul român care ia cu adevărat premiul Nobel. Dar acum ideea asta s-a tocit și oamenii s-au blazat, așa încât pot să respir și eu ușurat în octombrie în fiecare an, Nu m-a mai interpelat nimeni, n-a mai râs nimeni de mine că uite, nici anul ăsta nu l-am luat și așa mai departe. Iar pentru mine este o poveste care nu mă privește, nu e în puterea mea și deci nu am de ce să mă gândesc la ea”, a spus Mircea Cărtarescu.”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul Negruțiu a rămas printre puținii redactori-comentatori verticali de la DIGI24 după cele două partide au cumpărat televiziunile. Mircea Cărtărescu este fără îndoială un remarcabil scriitor care au avut și șansa extraordinară să fie tradus și promovat în literatura internațională. Am avut mari scriitori de nivel european _ Hortensia Papadat Bengescu care nu au avut această mare oportunitate. Ca intelectual în agora, d. Cărtărescu a avut unele naivități lăudând un comunist sadea considerându-l cel mai mare anticomunist. Spre onoarea Domniei sale a fost printre puținii care și-au făcut un fel de mea culpa.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Din păcate nu înțeleg de ce a fost introdus în manualul de clasa a VI-a. Nu spun că textul nu este bun din punct de vedere literar, dar Mircea Cărtărescu nu este un scriitor pentru copii. Deși autobiografic, textul în care ne povestește episodul cu TBC-ul nu trezește niciun interes celor mici. Poate că era mai bine să figureze un scriitor mai pe gustul vârstei. Eduard Jurist, Mircea Sântimbreanu sau Vlad Mușatescu ar fi fost mai potriviți. Sau, dacă e nevoie de textele unui scriitor incontestabil bun, Enciclopedia zmeilor ar fi fost mai potrivită.
    Cei mici mai citesc și Exuvii. Sincer nici nu cunosc termenul, trebuie să caut în Dex. Din nou un text fără prea multă legătură cu zona de interes a vârstei.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Eu până acum nu știam că au introdus într-un manual de a VI-a textul ”Oracolul” (de fapt povestirea ”Petruța”, ușor adaptată să nu apară expresii needucative sau triviale). Însă salut acest lucru; textul mi se pare foarte potrivit pentru copii. Nu contează că trezește sau nu trezește interesul copiilor, el este, cred eu, pur și simplu educativ. Cărtărescu are darul de a descrie fără ipocrizie și cu maxim de autenticitate o ”felie” din viața elevilor (de pe vremea sa, dar fără să fie ceva desuet) la care a adăugat puțin suflet și mister, deci a pus și ingrediente de ”poveste” modernă. De ce zic că este educativ? Fiindcă apar tot felul de situații și comentarii realiste, care se pot de asemenea comenta în clasă și de unde se pot trage multe învățăminte. Vedem în text excludere nedreaptă și răutăți copilărești (dar totuși răutăți). Vedem iubiri platonice între colegii de clasă și bârfa aferentă, vedem afecțiune adevărată dar și nepăsare, vedem însingurare și resemnare, întrajutorare într-un mediu ostil, ”magie” și speranță și reușită miraculoasă. Apoi magia se duce, fără să pretindă nici măcar recunoștință. Aș zice că dispariția magiei e cumva simultană cu maturizarea. În final apare blazarea și depărtarea de magia copilăriei, ca o pierdere a dimensiunii spirituale. Sigur eu acum spun vorbe adresate adulților, nu copiilor, dar copiii simt și ei întotdeauna esența unei povești - chiar dacă nu o pot analiza la nivelul adulților - iar dimensiunea educativă rămâne neștirbită.
      În concluzie, cred că e un text perfect începând de la nivelul copiilor de gimnaziu până mai departe, la orice vârstă. Sunt plăcut surprins că cineva de la vârful sistemului educativ a fost așa de deschis la minte și inspirat încât să introducă acest text în manualul respectiv.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Valentin check icon
      Dacă veți parcurge Mircea Sântimbreanu veți vedea că toate povestirile sale sunt educative - e țelul oricărui scriitor pentru copii - însă umorul fin, specific unui scriitor de profil, constituie un vehicul mult mai bun pentru livrarea conținutului educativ. Nu înseamnă că Mircea Cărtărescu n-ar avea texte pentru copii; Enciclopedia zmeilor e un exemplu strălucit. Susțin doar că textul nu e bine ales.
      • Like 1
  • Un scriitor într-adevăr extraordinar Mircea Cărtărescu. Cel mai mare scriitor român din perioada contemporană și de fapt - cred eu - cel mai mare dintotdeauna. N-are importanță că va lua vreodată Nobelul sau nu. Toate marile premii de vizibilitate mondială au și un pic de culoare politică, așa că meritele câștigătorilor pot fi discutabile uneori. Să ne bucurăm deci de opera marelui nostru sciitor și să fim recunoscători că ne-a fost dăruit.
    • Like 1
  • Vă felicitam pentru emisiune și pentru articol . Oameni ce construiesc o lume mai buna !
    • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult