Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Născută într–o familie de romi, Anca Mezei a intrat în învățământ ca să fie un om mai bun decât învățătoarea care o discrimina. „Nimeni nu mi-ar fi dat nicio șansă ca eu să ajung cadru didactic”

Anca Mezei

Foto: Daria Drăgușin, Proiectul Merito

Ancăi Mezei i-a plăcut mereu să învețe, deși școala a fost multă vreme și o mare sursă de suferință. Născută într-o familie de romi cu 5 copii, ea a fost supusă discriminării atât de către colegi, cât și de către unele cadre didactice.

„Eu vin dintr-un sat sat numit Purcăreni, de lângă Brașov. Într-adevăr, nimeni nu mi-ar fi dat nicio șansă ca eu să ajung cadru didactic. Am fost foarte discriminată, atât în școala gimnazială, cât și în liceu, am avut parte de multe momente foarte, foarte grele, care la un moment dat m-au făcut cumva să vreau renunț. Dar apoi, desigur, a venit și un ajutor, au mai venit profesori care au știut să mă motiveze și să vorbească cu mine atunci când am avut nevoie mai mare.

Eu provin dintr-o familie de romi și pe vremea aceea discriminarea era foarte mare, deși cuvântul discriminare nu exista în public. Am vrut să renunț la școală, deși îmi plăcea foarte mult școala, deși îmi doream sa merg și eu la facultate.

De cele mai multe ori colegii mi se adresau foarte urât, îmi spuneau mereu „țiganca lui Mezei” sau „iar ai venit cu velurii nu știu care”, mereu se purtau foarte, foarte rău cu mine. Am avut un moment în care am fost și plesnită, așa de rău a fost în liceu, de exemplu”, a povestit în emisiunea „În fața ta” de la Digi24 Anca Mezei, care acum este educatoare într-o școală din Săcele. 

Una dintre persoanele care au discriminat-o a fost chiar învățătoarea sa. „Pe mine învățătoarea mea m-a făcut să nu simt că sunt și eu copil ca toți ceilalți copii. M-a discriminat, vorbea destul de nepotrivit pentru un copil de vârsta mea cu mine, iar eu acum cu copiii mei încerc să fac total diferit. De asta m-am și dus ca educator, învățător la școala, că am vrut să fiu opusul doamnei mele. Și eu consider cu toată sinceritatea că fac tot ce pot pentru copii”, a spus educatoarea.

Șansa ei în liceu a fost profesoara de limba română, care a observat că era jignită și izolată de colegi. „Ea a discutat cu colegii mei, nu știu ce fel de dialog au avut și lucrurile s-au schimbat foarte mult, Îmi amintesc că în clasa XII-a chiar mi-au sărbătorit ziua de naștere. De la bătaie și ruptul caietelor, am ajuns ca colegii să vorbească cu mine, să-și dorească să stea în bancă cu mine și să chiulim câteodată împreună”, a rememorat ea.

În timpul școlii s-a confruntat nu doar cu discriminarea, ci și cu sărăcia, așa cum se se confruntă mulți copii din mediul rural. Își amintește cum în liceu se ducea la școală fără pachet și cum într-un an a fost în pericol să abandoneze liceul pentru că părinții nu-și mai puteau permite să-i cumpere abonament. „În liceu am mers patru ani fără pachețel la școală și de multe ori, la ora de matematică, nu mă mai puteam concentra efectiv. Eu îmi doream foarte mult să fiu atentă și să înțeleg, dar nu mă mai puteam concentra. Nu reușești. Când îți este foame, chiar îți este foame și chiar trebuie să mănânci”, spune educatoarea, laureată a Galei Merito din acest an.

Experiența ei de viață a făcut-o să lupte pentru a le face viața mai bună copiilor de la sat și pentru a-i aduce la școală. Împreună cu colegii săi a atras finanțări și donații și a creat la subsolul școlii un spațiu de depozitare de unde elevii își pot lua haine și încălțări atunci când au nevoie.

„Am reușit să luăm contact cu anumite ONG-uri, am reușit să aduc foarte multe materiale, rechizite și tot ce aveau nevoie, inclusiv hăinuțe. Pentru că de cele mai multe ori părinții invocau acest motiv, că nu-i aduc pentru că nu au cu ce să-i îmbrace, nu au cu ce să-i încalțe”, a explicat Anca Mezei.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Fătuca asta nu este decât excepția care confirmă regula! Care regulă? Aia care zice că „țiganul - tot țigan este și-n ziua de Paști”! Să fim serioși: dvs. n-ați observat că cel mai soios țigan analfabet se crede superior oricărui românaș fraier pe care „îl face” de câțiva lei la capul podului, ori chiar de portofelul cu bani și acte? Și da, noi, românii, suntem cei care ne.... țigănim tot mai mult cu timpul, altfel de ce-am fi numiți „țigani” peste tot în lumea largă?! Că de multe ori suntem de zece ori mai... țigani ca ei! PS: Sunt persoană cu handicap neuromotor congenital (tetrapareză spastică/Maladia Little) și până în decembrie 1989 NICIODATĂ nu am fost discriminat/blamat pentru mersul meu chinuit, după - ohooo, de câte ori!... Indivizi care până atunci nici măcar nu știau ce înseamnă noțiunea de „handicapat”, după 1989 o vehiculau de zeci de ori pe zi! De câte ori n-am auzit în urma mea mergând la serviciu (am lucrat în cercetarea chimică aplicativă, ultima funcție fiind aceea de „șef de laborator” și având gradul științific „CP III”, încă și în gr. I de muncă - substanțe chimice inflamabile, explozive și cancerigene - am dat ani de zile o pâine bună de mâncat câtorva mii de oameni prin perfecționările tehnologice și brevetele de invenție aplicate în producție, în timp ce indivizi cât malul se fofilau 8 ore pe zi la serviciu, plimbând de colo-colo niște hârtii): „Uite-al dracului handicapat, nu plătește impozit pe salariu”! Culmea, în scurtă vreme de la apariția legislației de protecție a persoanelor cu handicap (azi se zice „cu dizabilități”, de parcă asta m-ar încălzi cu ceva), tot românașul lichea și secătură voia să devină și el... handicapat, doar în acte, desigur! Și așa am avut directori de intreprinderi de stat handicapați, șefi de „deconcentrate” handicapați, prefecți handicapați, președinți de CJ handicapați, primari handicapați etc., ba, la un moment dat, 99% din personalul angajat la SJU Vâlcea erau formate din... - ați ghicit - handicapați! Țară de lichele, țară de secături!... Cu excețiile de rigoare, desigur, dar care nu fac decât să confirme regula! PS: Nicio grijă - sunt blamat și înjurat și astăzi, însă pentru adevărurile incomode pe care le spun în calitate de publicist și scritor. Și, apropo, cum naiba se face că în toată lumea largă țiganilor li se spune „țigani”, numai la noi, la.... Românica li se spune „romi” (mai înainte cu câțiva ani - „rromi”, dar între timp s-a pierdut un „r”, așa... ca să semene cât mai mult cu „români” - și ne mai mirăm că pe unde ne ducem suntem făcuți „țigani”)!
    • Like 0
  • Vorbii cu romani de prin alte tari si auzii plangandu se despre rasism si integrare si discriminare. Nu, nu batuti la scoala sau rupt caietele si profesori sa ii persecuteze cum vazura noi deseori la romani fata de tigani,  dar sunt multe jigniri si cuvinte grele la adresa natiei romanesti. 
    Realitatea e ca romanii sunt rasisti. Rasisti cu noi, cu tiganii, moldovenii, basarabenii, glumele cu lentoarea unor ardeleni, despre bozgori, sau cat de superficiali sunt miticii etc . Si tot rasismul asta si aerele de superioritate ce le-am prins in comunism ca suntem cei mai cei ni se intoarce cand venim in contact cu alte natii /altii mai destepti /mai cititi / mai diferiti, . Dovada? In multe locuri din lumea asta romanii, cu unele exceptii, au probleme de conviețuire cu restul comunitățilo, pt ca asa vor sa traiasca.
    Si arabii au probleme asemanatoare - vezi comunitatile rigide din Franta. Si negrii din Bronx. Si chinezii din China Town. .

    Problema ramane in Romania si colcaie. Am ascultat de curand cum o invatatoare la clasa a 3a jignea o eleva. ACUM!! in 2022 ! e inacceptabil sa jignesti un copil si umilesti in fata intregii clase.... bine, e inacceptabil pt mine sa jignesc un om asa de rau dar mai ales un copil ce nu se poate apara si nici nu stie cum sa reactioneze la asa abuz.

    • Like 4
  • Felicitari si bafta in continuare! :)
    • Like 0
  • Corina check icon
    Excelentă ideea depozitului de haine și încălțăminte din școală, acolo unde e nevoie. Și mai e problema hranei care li se dă acum. E o mare porcărie să nu le dai copiilor care vor ceea ce rămâne de la absenți, ci să ia profesorii, unii chiar pentru a da animalelor lor - cornuri, de ex.
    • Like 1
  • Încă o întâmplare fericită. Asemenea lui Gelu Duminică, o altă întâmplare. Același discurs despre discriminare la modul general. In limba spaniola există un substantiv "payo" de origine gitana (se citește hitana) acest substantiv desemnează oamenii de origine ne gitana. Oricare seminție mai puțin rromii. Sau tiganii, după timp si loc. In românește nu există un substantiv asemănător, ar fi fost foarte util. Ce vreau să spun este că oricare rrom se plânge de discriminare, din partea oricarui "payo" și apoi apar excepții. Deci există payos care nu discriminează dar "miracolul" reușitei aparține, mereu, rromilor. Nu domnilor, nu. Adevarul este ca rromii asa vor sa trăiască, stim bine cu toții, cum vor să trăiască. Dovada?? Oriunde in lumea asta rromii, cu unele excepții, au probleme de conviețuire cu restul comunităților. Oriunde. Ma întreb de ce niciun rrom exemplar, ca doamna in cauză, nu vrea sa explice sincer cauzele acestor probleme de conviețuire. Presupun ca sinceritatea nu intra in tradiția rromilor decât dacă aduce un câștig, fie el doar denigrarea. Să auzim numai de bine.
    • Like 2
    • @ George Bucsan
      Exista gadji - gagiu. ”Presupun ca sinceritatea nu intra in tradiția rromilor decât dacă aduce un câștig, fie el doar denigrarea”. Probabil că așa se întâmplă unui neam care a fost de secole, robul altora. Cam și ca la afro-americani, și la restul ... Că nu s-au vindecat de asta nici acum, și nici dacă s-au îmbogățit, asta e, Educația ar fi făcut diferența. Dar și aici sunt o mie de discuții. Între timp, nivelul general de educație - privită în sensul de comportament educat, nu de cunoștințe generale, acolo-ialtă discuție - scade peste tot, iar ceea ce înțelegem prin educație de acum înainte va transforma, pe termen mediu și lung (dacă nu chiar scurt) rasa umană.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult