Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Nu există un plan B. Aceasta e concluzia Conferinței de securitate de la Munchen din acest an. Occidentul se teme de un eșec în Ucraina, iar NATO nu are de ales decât să-și întărească apărarea împotriva lui Putin

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Foto: Blondet Eliot/ABACA / Abaca Press / Profimedia

Foto: Blondet Eliot/ABACA / Abaca Press / Profimedia

Știu că altele sunt subiectele zilei, dar e necesar să vorbim și despre ceea ce ne vizează în mod direct. Pe scurt, NATO nu are de ales decât să-și întărească apărarea împotriva lui Putin. De ce? Pentru că liderii din domeniul apărării se tem de un eșec în Ucraina, iar planul B nu există în acest moment. Concret, cei care au participat săptămâna trecută la Conferința de Securitate de la Munchen s-au arătat îngrijorați de perspectivele Ucrainei împotriva Rusiei și de angajamentul american față de guvernul de la Kiev.

Patru senatori americani au povestit pentru Politico o întâmplare pe care oficialii ucraineni le-au spus-o la Conferința de Securitate de la München: în tranșeele pline de noroi din estul Ucrainei, în timp ce rușii trăgeau focuri după focuri, un soldat ucrainean căuta pe telefonul său informații despre când va aproba Congresul SUA ajutorul militar pentru forțele de apărare ale Kievului.

Înrăutățirea perspectivelor Ucrainei pe câmpul de luptă și întrebările privind angajamentul SUA față de Kiev au dominat Conferința de Securitate de la München. Tristețea a fost amplificată de vestea morții disidentului rus Alexei Navalnîi, care a fost anunțată chiar în prima zi a evenimentului.

Mulți politicieni și oficiali au folosit momentul pentru a insista asupra faptului că Ucraina ar pierde războiul fără cel mai recent pachet de ajutor militar american în valoare de 60 de miliarde de dolari, care așteaptă în prezent să fie supus la vot în Camera Reprezentanților.

Dar, de asemenea, oficialii prezenți în capitala bavareză au părut departe de a fi siguri despre cum ar putea arăta o victorie pentru Ucraina chiar și cu acest impuls din partea SUA.

Conferința de Securitate de la München a avut loc în condițiile în care încrederea în capacitatea președintelui Joe Biden de a obține rezultate pentru Ucraina este deosebit de scăzută și în condițiile în care fostul președinte american, Donald Trump, cel mai probabil candidat al republicanilor pentru Casa Albă, lucrează pentru a submina acest pachet.

Planul de acum al Occidentului, așa cum a fost detaliat sau deplâns în interviurile pe care jurnaliștii de la Politico le-au avut cu oficiali americani și europeni, este doar de a împiedica armata ucraineană să se prăbușească. Pe de altă parte, Financial Times a precizat că mulți oficiali prezenți la München au ocolit întrebarea despre cum ar arăta o victorie ucraineană sau când s-ar putea întâmpla aceasta.

Mark Warner, președintele Comisiei de Informații a Senatului SUA, a declarat că pachetul de ajutor pentru Ucraina ar fi un „schimbător de joc” favorabil Kievului. Dar oficialul american a refuzat să spună că sprijinul ar asigura un triumf ucrainean, limitându-se să declare că asistența americană este ultima și cea mai bună speranță a Kievului.

Tot Warner a spus că nu cunoaște nicio altă cale pentru ca, pe termen scurt, ucrainenii să obțină armele, muniție și instrumentele de care au nevoie, decât din partea Statelor Unite.

Ucraina are un stoc limitat de muniție și infanterie, iar fortăreața de la Avdiivka a căzut în mâinile rușilor în weekend, oferind Kremlinului oportunitatea de a se lăuda cu prima victorie pe front din ultimele opt luni.

Înainte ca președintele ucrainean Volodimir Zelenski să schimbe conducerea la vârful armatei ucrainene, generalii ucraineni au insistat asupra faptului că președintele trebuie să mobilizeze încă 500.000 de soldați pentru a ține pasul cu o forță rusă mai mare și încă mai puternică, care pare dispusă să suporte pierderi masive pentru a câștiga doar câțiva metri de teren.

Cea mai bună soluție pentru Ucraina este ajutorul SUA

„Când un cetățean al Europei citește că Ucraina s-a retras din Avdiivka, ar trebui să realizeze un singur lucru: faptul că Rusia s-a apropiat cu câțiva kilometri de propria casă”, a declarat ministrul ucrainean de externe, Dmytro Kuleba, într-un interviu pentru Reuters.

Înalți oficiali ai administrației Biden insistă că angajamentul SUA față de cauza Ucrainei nu a scăzut. „Putin nu se va opri decât dacă va fi oprit. Iar pentru adversarii care urmăresc ceea ce se întâmplă în Ucraina și ce spune asta despre voința americană, nu aș vrea ca ei să tragă concluzia că vom lăsa un lider ca Putin să facă tot ce vrea”, a declarat secretarul armatei americane, Christine Wormuth, care a sosit la Munchen după ce a urmărit trupele americane antrenând un nou batalion ucrainean la o bază americană din Germania.

Cea mai bună - și singura - opțiune pentru a preveni acest lucru, susține echipa lui Joe Biden, este încă cea care se află pe masă: Congresul SUA să aprobe pachetul de asistență militară pentru Ucraina.

Potrivit Politico, la Munchen cam toți americanii, fie că sunt republicani ori democrați, au spus că pachetul de asistență pentru Ucraina va fi adoptat în luna martie, cel mai probabil. Numai că în discuțiile oficiale, dar și în cele informale din pauzele de cafea, mai toată lumea a vorbit despre „factorul x” al situației: Donald Trump și controlul pe care îl are asupra republicanilor.

Zelenski, în mod clar îngrijorat de această perspectivă, a folosit ocaziile publice de la Munchen pentru a pleda cauza națiunii sale. „Pentru noi, acest pachet este vital. În prezent, nu analizăm alte alternative, deoarece ne bazăm pe Statele Unite ca partener strategic”, a declarat liderul de la Kiev, sâmbătă, într-o o conferință de presă cu vicepreședinta SUA, Kamala Harris. „Nu există un plan B în cazul în care Congresul SUA nu dau undă verde pachetului de asistență pentru Kiev. Există doar planul A”, a confirmat Kamala Harris.

Încrederea în ceea ce poate realiza Ucraina - și în președintele Joe Biden - se pare că se află la cel mai scăzut nivel din ultimii doi ani. Un oficial NATO a declarat sub rezerva anonimatului că SUA vor un tablou perfect, cu aliați fericiți care lucrează împreună, dar fără acel sprijin american real, fără acel leadership al SUA, acest lucru va fi foarte dificil de realizat.

Oficialii ucraineni nu vorbesc despre alternative, insistând asupra faptului că au nevoie de arme și muniție, în special rachete de croazieră Taurus și sisteme de rachete tactice cu rază lungă de acțiune pentru a se apăra de Rusia.

Un parlamentar ucrainean a declarat că la Kiev există îngrijorare cu privire la lipsa de leadership de care dă dovadă Washingtonul, atât în adoptarea pachetului de asistență, cât și în ceea ce privește influențarea aliaților de a trimite mai multe arme în Ucraina.

În 2024 nervii s-au întins la maxim. Dar există și urme de speranță

La Conferința de Securitate de la Munchen de anul trecut, nervii au fost vizibili, dar nu au fost la fel de apăsători ca în 2024. SUA și aliații săi se raliaseră în ceea ce privește apărarea Ucrainei și se pregăteau de o contraofensivă decisivă. Mai era un drum lung de parcurs, dar lupta tindea într-o direcție pozitivă. La doar câteva zile după aceea, Biden s-a aflat la Varșovia, după o vizită surpriză pe care a făcut-o în Ucraina ca să se întâlnească cu Zelenski. De la Varșovia, președintele american a anunțat că „Kievul este mândru, este înalt și, cel mai important, este liber”.

Dar contraofensiva Kievului a eșuat, iar campania terestră s-a blocat, determinând atât forțele ucrainene, cât și cele rusești să recurgă la o luptă de tip ping-pong de-a lungul liniei frontului.

Kievul a înregistrat mai multe succese în Marea Neagră, scufundând mai multe nave rusești, dar nu a făcut prea multe pentru a îmbunătăți optica unui război care a ajuns într-un impas, așa cum a subliniat și fostul șef al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi. Cu alte cuvinte, nimeni de pe ambele părți ale Atlanticului (și mai ales de la Kiev și Moscova) nu poate prezice ce va urma.

„Vom avea o problemă cu Rusia, indiferent cum se va termina războiul”, a declarat amiralul Rob Bauer, președintele Comitetului Militar al NATO, care a avertizat, de asemenea, că, deși Occidentul „ar fi putut fi prea optimist în 2023” în legătură cu soarta războiului, „trebuie să se ferească să devină prea pesimist în 2024”.

Incertitudinea le-a dat putere scepticilor Ucrainei. Aceștia insistă ca SUA să taie robinetul și să se concentreze, în schimb, pe problemele interne. Și nu doar în SUA se aude discursul ăsta. Mai toate partidele extremiste recurg la el, în perspectiva alegerilor europene din iunie.

Senator republican James David Vance, destul de bine văzut de elita partidului lui Trump, a declarat că „Europa trebuie să fie un pic mai autosuficientă în a se apăra”, pentru că „va exista un pivot în politica americană axat pe Asia de Est”. Așa că, având în vedere această realitate, europenii „trebuie să își asume un rol mai agresiv”, a subliniat republicanul Vance.

Totuși, majoritatea americanilor nu au vrut să plece de la Munchen fără să ofere speranțe. În repetate rânduri, ei au respins ideea că Ucraina este ireversibil în corzi, iar Putin a început să arunce croșeu după croșeu.

„Nu văd cum ar putea Rusia să câștige vreodată acest război. Definiția lor de victorie este să cucerească țara și să o ocupe. Nu vor ocupa niciodată Ucraina. Războaiele se termină atunci când una sau ambele părți au luptat până la epuizare, iar apoi se așează la masă și discută. Niciuna dintre părți nu se află acolo”, a declarat și senatorul de Idaho, Jim Risch, principalul republican din Comisia pentru relații externe a Senatului SUA.

NATO nu are de ales decât să-și întărească apărarea împotriva lui Putin

În tot acest context, un număr tot mai mare de înalți oficiali NATO avertizează asupra unei confruntări militare directe între Europa și Rusia într-un viitor nu foarte îndepărtat. Kremlinul neagă orice intenție de a ataca NATO, respingând ideea ca fiind o campanie falsă de alarmare menită să aducă beneficii armatelor occidentale și producătorilor din sectorul occidental al apărării.

Cu siguranță, atacarea celei mai puternice alianțe militare din istorie ar avea consecințe catastrofale pentru Rusia. Problema este că, în urmă cu doi ani, invadarea Ucrainei era, de asemenea, contraproductivă pentru interesele de securitate ale Moscovei și, cu toate acestea, Vladimir Putin a optat pentru această cale. Viziunea tot mai întunecată a dictatorului de la Kremlin asupra războiului este acum cel mai grav risc pentru securitatea europeană, în același timp și pentru cea rusă.

Predicția greșită a lui Putin cu privire la șansele de a subjuga Ucraina într-o rapidă „operațiune militară specială” a dus la o acțiune dezastruoasă. Cu toate acestea, după înfrângeri dureroase și ajustări costisitoare, Rusia pare să aibă avantajul în războiul de uzură pe care îl duce în Ucraina.Iar Putin, atât de pasionat de paralele cu cel de-al Doilea Război Mondial, crede că se află acum în aceeași poziție ca Iosif Stalin la sfârșitul anului 1942: poate că cele mai grele bătălii încă nu s-au dat, dar traiectoria indică că drumul e cel spre victorie.

În primul an de război, o parte din elita rusă a contestat în privat ideile lui Putin. Acum, acești sceptici au fost reduși complet la tăcere, mai ales după ce s-a întâmplat cu Evgheni Prigojin și, săptămâna trecută, cu Alexei Navalnîi.

Financial Times mai scrie că Putin este disperat să-și asigure un loc în istorie ca fiind omul care a răzbunat umilința provocată de prăbușirea Uniunii Sovietice. De aceea, Putin descrie războiul nu ca fiind împotriva Ucrainei, ci împotriva NATO și a hegemoniei globale americane.

Fără niciun control asupra capacității sale de a face greșeli fatale, un conducător rus îmbătrânit precum Putin, înconjurat de lingușitori, ar putea întreprinde în anii următori mai multe acțiuni nesăbuite decât tot ceea ce a văzut Occidentul până acum.

Dacă Kremlinul crede că nicio mare putere occidentală nu are resursele și voința de a lupta pentru aliați minori, cum ar fi statele baltice, ar putea fi tentat să testeze angajamentul articolului 5 al NATO privind apărarea colectivă. De altfel, retorica lui Donald Trump creează, de asemenea, o iluzie periculoasă că SUA nu va interveni dacă Putin folosește forța militară pentru a diviza NATO.

Deși șansele acestor scenarii sunt încă scăzute, faptul de a nu le lua în serios este o invitație la probleme viitoare. Nu există soluții rapide, în afară de investiția Europei în capacitățile sale militare de descurajare, care vor servi drept o asigurare costisitoare, dar imperativă, împotriva viitoarelor atacuri, subliniază Alexander Gabuev, director al Centrului Carnegie din Berlin.

Pin urmare, o victorie ucraineană conform definiției președintelui Volodimir Zelenski, inclusiv o revenire la granițele Ucrainei din 1991, pare deocamdată nerealistă și, în orice caz, nu va rezolva problema Putin a Europei.

Un sprijin militar occidental sporit pentru Ucraina rămâne esențial atât pentru Kiev, cât și ca strategie de limitare a resurselor Rusiei, dar nu este suficient pentru a securiza Europa.

Acest bastion împotriva lui Putin nu numai că va fi costisitor, dar va avea și consecințe politice pentru liderii europeni. Cheltuielile militare vor crea locuri de muncă și vor creștere produsul intern brut. Dar există și un revers negativ. Bugetele pentru apărare în creștere vor afecta resursele din sectoare precum sănătatea, educația și serviciile sociale.

Sfârșitul dividendelor păcii, împreună cu creșterea inflației, este unul dintre numeroasele efecte de ordin secundar ale războiului lui Putin în Ucraina. Iar găsirea unui echilibru corect între cheltuielile de securitate și cele sociale va implica alegeri dificile.

Iar dacă vorbim despre Rusia post-Putin, nu există nicio garanție că următorul lider rus va avea o perspectivă mai cooperantă cu Occidentul în materie de politică externă, dar cel puțin s-ar putea ca acesta să nu împărtășească toate obsesiile întunecate ale lui Putin. Poate va învța din greșelile predecesorului său. Sau nu. Oricum, mai e cale lungă până să ajungem la acel moment. Deocamdată, principiul „dacă dorești pace trebuie să te pregătești de război” rămâne o asigurare costisitoare, dar necesară pentru securitatea fragilă a Europei.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult