O școală din România primește 47 de cereri de înscriere la clasa întâi, cu mult peste capacitate. Mulți dintre copii sunt romi și directoarea înființează o clasă separată, doar pentru ei. Apoi găsește o învățătoare tânără și o magazie care poate deveni sală de clasă.
Lista de așteptare la ginecologie e lungă. Unele paciente sunt date deoparte și tratamentul le este întârziat. Sunt rome.
O fetiță cu o dizabilitate minoră nu mai este primită la grădiniță. Directoarea spune că nu s-a integrat, deși fetița are prieteni și face progrese. E romă.
Sunt cazuri reale de discriminare, transpuse în scurtmetraj de regizorul Marius Olteanu și producătorul Claudiu Mitcu de la We are basca pentru UNICEF în România. Au fost produse ca material de formare pentru profesioniști în asistență socială, sănătate și educație. Au ajuns și la TIFF în premieră pe 6 iunie.
Au ajuns pentru că au ceva de spus care merită atenție: oricine poate discrimina și poate fi discriminat. Iar copiii sunt prima victimă a discriminării.
Să discriminezi înseamnă să tratezi diferit, nedrept pe cineva din cauza apartenenței la un anumit grup social. Forme de discriminare sunt multe, dar toate implică excluderea sau respingerea. În cele trei cazuri, copiii sunt romi, dar subiectul e mai mare de atât. Merită doar spus că în România cei mai vulnerabili sunt copiii care trăiesc în mediul rural, din familii sărace, romi și copiii cu dizabilități. Pe o hartă imaginară a pericolului de discriminare, ei sunt primii.
Am intrat, în ultimii ani, în câteva zeci de case de astfel de oameni dintr-un județ din România. Săraci și cu multe alte probleme care vin la pachet cu sărăcia. Locuințe de câțiva metri pătrați, de cele mai multe ori ale familiei extinse, copii mulți (e greu de spus dacă doriți sau nu), uneori cu dizabilități și fără certificate de naștere, bani puțini sau foarte puțini. Nu au multă școală și dacă ar spune direct ce le trebuie, ar cere bani și lucruri. E foarte ușor să condamni pe cineva disperat. Abia când nu îi mai fuge pământul de sub picioare poate începe să înțeleagă cine trebuie să producă lucrurile de care are nevoie. Și pentru asta e nevoie de școală. Pentru părinți, atunci când se (mai) poate. Pentru copiii, întotdeauna.
Soluția UNICEF în România este ca în fiecare comunitate să existe un asistent social, un asistent medical comunitar și un consilier școlar. Toți trei ajung să cunoască problemele comunității și să rezolve, din timp, multe dintre ele. Pentru profesioniști ca ei au fost create, în primul rând, filmele care au ajuns la TIFF pe 6 iunie, ca să înțeleagă mai bine cum arată discriminarea și ce efecte produce.
Am văzut, în acești ani, cum arată o zi de muncă în viață acestor oameni. Ce au pe lista de lucruri de făcut și care le sunt reușitele. Mame singure care cresc 7 copii și îi trimit la școală. Mame care cresc cu bucurie și o putere incredibilă frați cu dizabilități grave. Am văzut femei rome cu puțină școală descriind diagnostice complicate de cancer și zbătându-se pentru copiii lor. Oameni cărora asistenții sociali, asistenții medicali comunitari sau consilierii școlari le intră în casă. Ei sunt, de fapt, printre cei pe care i-am putea, cu așa de mare ușurință, discrimina.
Întrebarea este ce putem face fiecare dintre noi. Care e acel mic pas care ne mută un milimetru spre o lume mai bună, mai justă, mai demnă?
Jumătate din soluție e în întrebare. În a enunța ca posibilă o lume mai bună, mai justă, mai demnă. În care copiii romi nu mai sunt izolați într-o clasă doar a lor și au măcar șansa să aibă și alți prieteni. În care nu intră nimeni peste rând la medic, în fața femeilor rome sau a oricui poate fi ușor dat la o parte. În care copiii cu dizabilități sunt primiți la grădiniță.
Ăsta ar fi un pas. Pe următorul îl aflați din scurtmetrajele difuzate la Cluj, la TIFF.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cam de-asta au si avut succes.
De-asta si e Romania in halul in care e. Cand se va schimba asta si situatia din tara va fi alta. Asa si la tigani. Cand vor respecta legile, vor fi tratati altfel.
Felicit Republica.ro pentru asemenea articole !
Despre batrâni. Constat ca batrâni germani ii intâlnesti prin toate aeroporturile fiindca la pensie ei calatoresc. Deci cetatenii români sunt printre cei mai discriminati in Europa, si ca sa fim mai corecti, SARACII sunt cei mai discriminati.
Stati linistita in coltul d-voastra fara sa stiti ca oamenii sunt egali.
Am o cunostinta care tuna si fulgera impotriva hotilor din Romania, care isi face cruci peste cruci cand trece prin fata unei biserici, si care are un fiu care a furat zeci (pesemne sute) de milioane de euro. Cu el se lauda, ia uite ce cariera reusita are fiul meu! Case peste case (doua puse pe numele parintilor) BMV ultimul racnet, vacante pe meridiane indepartate si insorite, copii care sunt de fapt chinuiti cu lectii private scumpe in balet, muzica, pictura...si lista e lunga.
Dar de originea lui Petre Roman nu intrebati ?
In secolul 21 d-voastra spuneti ca ADN-ul determina daca un om e excroc sau nu! Nici nu pot sa cred ca mai sunt oameni care gandesc asa.
Ar trebui sa mai cititi daca cu adevarat doriti sa fiti obiectiva.
Sau poate sa va faceti o analiza a ADN-ului- e posibil sa aveti suprize- romanii au un amalgam de surse genetice.
Blonzi cu ochi albastri, bruneti cu ochii negri- toti avem o origine genetica mixta pentru ca tara a fost dintotdeauna la portile Orientului si la rascruce de migratii.
Nu ma intereseaza "originea" lui Iliescu, Nastase, Hrebenciuc, Becali, S. Ghita, Voiculescu, P. Roman - ma intereseaza daca in activitatea lor au pus tara mai presus de contul lor bancar.
Și pentru că a apărut în Republica, acesta este ultimul meu comentariu. Și îmi iau și like-ul înapoi. Să nu le mai văd postarile.