(Foto Guliver/Getty Images)
O molimă bântuie Europa. Și nu la naționalism mă refer… Pentru că naționalismul este doar unul dintre, simptomele unei probleme mult mai profunde, care erodează viitorul Europei, care decimează populația României.
Și asta, nota bene, în contextul în care și Europa și România sunt poziționate în aceeași ecuație a unei prosperități economice în creștere per ansamblu.
Iar pentru această situație aparent paradoxală, răspunsul este unul simplu, dar dramatic prin consecințe: percepția unei distribuții inechitabile a prosperității care a fost creată în ultimele două decenii.
Haideți să discutăm pentru început situația Europei. Adepții globalizării au prezentat în mod constant acest fenomen ca pe un proces de tip win-win, din care au avut de câștigat atât țările dezvoltate, cât și cele emergente. Luate la nivel macro, cifrele par într-adevăr să sugereze acest lucru. Economiile europene și-au accelerat creșterea, profitând de avântul luat de comerțul internațional. Mărind însă imaginea, detaliile încep să își facă loc. Și nu arată prea bine.
Chiar dacă în ansamblul lor economiile dezvoltate din Europa au crescut, această evoluție a venit la pachet cu o creștere a polarizării sociale, nu cu o scădere a ei. Merită remarcate evoluțiile salariale în unul dintre principalele beneficiare ale globalizării, Germania, motorul exporturilor europene. Conform Bloomberg, plecând de la o inegalitate salarială la fel de mică precum a țărilor nordice, în ultimul deceniu, inegalitățile salariale din Germania au crescut rapid. Angajații cu salarii scăzute câștigă mai puțin relativ la mediana salariilor germane decât în orice alt stat OECD, cu excepția Coreei de Sud și SUA.
Ceea ce sugerează cu putere că, dincolo de tabloul roz oferit la nivel macro economiilor europene dezvoltate, globalizarea a creat o nouă categorie socială în creștere marcantă: defavorizații globalizării. Ei sunt cei care și-au văzut salariile plafonate, sau cei care și-au pierdut locurile de muncă în favoarea unei forțe de muncă provenind din Europa de Est sau din destinații mult mai îndepărtate. Ei sunt cei care și-au văzut fabricile închise pentru a fi relocate în țări emergente, care ofereau o piață de desfacere mult mai mare sau o forță de muncă mult mai ieftină.
Nu o dată am auzit analiști politici din România comentând atitudinea eurosceptică a europenilor prin propoziția: „Li s-a urât cu binele". O evaluare pripită. Problema este: cum definim binele? Privind la tabloul macro, sau coborând la nivelul dinamicilor de grup social și profesional din acele țări? Pentru că, dacă alegem a doua abordare, vom vedea că până și în țara care reprezintă motorul economic al Europei și al lumii și este unul dintre cei mari exportatori globali, distribuția prosperității a fost inegală.
Ceea ce sugerează că multora, de fapt, li s-a urât mai degrabă cu răul, iar salturile tehnologice cărora le suntem martori vor face că din ce în ce mai mulți să nu întrevadă nicio modalitate de a ieși din situația economică dificilă în care se află. Frustrarea produsă astfel și o lipsă de perspectivă reprezintă de fapt virușii molimei ce bântuie astăzi Europa: lipsa de încredere.
Lipsa de încredere în faptul că elitele politice mai merită a fi urmate, lipsa de încredere că actuala formulă de organizare economică și politică a Europei mai reprezintă garanția prosperității tuturor, așa cum a fost în deceniile care au urmat perioadei postbelice. O lipsă a încrederii care, în disperare de cauză, îi face pe mulți europeni să caute lideri alternativi sau pseudo-lideri, soluții alternative sau pseudo soluții la problemele economice și sociale cu care se confruntă.
Brexit-ul, ascensiunea partidelor de extremă dreaptă sau absenteismul la vot, naționalismul, separatismul sunt toate de fapt simptome ale acestei maladii - lipsa de încredere - ce roade țesuturile vii ce au evoluat în decenii în organismul numit Uniunea Europeană.
Din păcate liderii europeni continuă să trăiască într-o lume fără legătură cu realitatea. Iar focurile de artificii cu care a fost primită victoria președintelui Macron sau a doamnei Merkel, ca simboluri ale acceptării unei integrări europene mai profunde, nu fac decât să îmi întărească impresia unei decuplări persistente între agenda politicienilor și cea a populației. Refuzul doamnei Merkel de a accepta măcar în ceasul al 13-lea eroarea invitării imigranților în Germania mi se pare simptomatic. Iar atâta vreme cât această lipsă de empatie, de comunicare și înțelegere dintre elite și populație va continua, avem toate șansele să fim martorii ascensiunii partidelor de extremă dreaptă, a curentelor naționaliste, separatiste sau eurosceptice, și nu doar sub umbrela grupului de la Visegrad.
„Și ce legătură are România cu toate acestea?", veți întreba. Până la urmă, România a fost o țara emergentă care a beneficiat masiv de pe urma deschiderii granițelor sale în deceniul globalizării. Ca să nu mai vorbim de fondurile de asistență primite din partea UE înainte și după aderare. Creșterea de peste 4 ori a salariului mediu în euro în ultimii 15 ani nu ar trebui să îi facă pe români cei mai fericiți și încrezători cetățeni din Europa?
La prima vedere, da. La a două vedere, însă, vom constata că anul trecut 200.000 de români au emigrat, număr care se adaugă la cele câteva milioane de români care trăiesc sau muncesc deja în străinătate. Asta, veți fi de acord, nu sugerează câtuși de puțin încredere. Ba dimpotrivă. Aceasta este de fapt măsura lipsei de încredere pe care mulți români o au în viitorul lor în această țară. Iar faptul că acest lucru are loc în pofida creșterii vizibile a prosperității țării cred că nu poate fi explicat decât într-un singur mod. Anume, prin convingerea publicului că, în lipsa corupției și a nepotismului, în lipsa unei alocări de multe ori arbitrare a prosperității nou create, standardul de viață al tuturor românilor ar fi fost mai ridicat și polarizarea socială și geografică mult mai mici.
Iar dacă pentru polarizarea socială vă veți grăbi să arătați cu degetul spre salariile „nesimțite" plătite în sectorul privat, mi-aș permite să vă atrag atenția că marile averi în România nu s-au făcut din salarii…
O afirmație pe care o puteți lua și ca o replică la teoria populistă a impozitării graduale a salariilor, de dragul „echității sociale". Așa că repet. Averile în România nu s-au făcut din salarii.
Deunăzi, un politician, fost ministru și actual rector, făcea apel la cadrele didactice pentru dezvoltarea simțului patriotic al tinerilor pentru ca aceștia să nu mai emigreze. Iată că și decidenții noștri sunt cât se poate de europeni când vine vorba de decuplarea de realitate. Pentru că problema nu este la tineri, ci tocmai la decidenți. Dați-le motive să aibă încredere în viitorul acestei țări, dați-le motive să se simtă utili și doriți în propria țară și nu vor mai pleca.
Altminteri, românii, părinți și copii deopotrivă, vor continua să fie decimați de molima lipsei de încredere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asemanator - cred eu - e si la nivel social... pana nu lucreaza la cauze cei care au puterea/posibilitatea sa o faca, avand "pe mana" resursele acestei tari/societati - materiale, e putere de decizie, de putere de comunicare samd lucururile nu se vor putea imbunatati. Sigur ca pot aparea ici-colo initiative particulare ale cate unui individ sau ale unui grup sau chiar a unei comunitati... care pot schimba ceva, prin efectul de contagiune a BINELUI... adica vezi ce au facut "ei" sau "el", te minunezi si iti vine si tie sa faci la fel!!! Asta daca aceiasi decidenti nu isi simt pozitiile amenintate de faptul ca CEVA BINE poate veni, se poate face si fara decizia/actiunea lor, si atunci: primo - incearca sa capitalizeze si sa traga spuza pe turta lor - sau macar sa se bage in seama si ei - vezi cazul succeselor Si monei Halep si secundo - daca nu-si trag niciun beneficiu de imagine din asta, atunci fie desconsidera sau chair blameaza ca de fapt "ce mare chestie, s-a facut cu banii lui Soros de fapt si pentru alte interese ascunse..."
Sper ca m-am facut inteles...
Felicitari d-le Radu Craciun pentru acest articol!
Îmi pare rău dar doar de dragul vorbei sa amestecăm politici globale cu cele interne, salarii, bogati, săraci, nationalism, Brexit, politici salariale, alegeri de lideri politici, o varza din care nu se intelege idea de baza.
1. Cea mai mare emigratie din istorie in timp de pace si in conditii de democratie, in special profesiile inalt calificate.
2. Transferul resursele energetice si de materii prime catre firme europene ( OMV care la intrarea pe piata romaneasca era o firma 'de apartament' ).
3. Falimentarea bancilor romanesti si ocuparea pietei financiar-bancare de catre firmele europene.
4. Falimentarea si inchiderea firmelor romanesti din domeniul petrochimiei si, in general, a firmelor constructoare de masini si de inalta tehnologie.
5. Invadarea economiei romanesti cu capital strain in domenii slab tehnologizate ( firme de retail, confectii textile si metalice, etc. ).
6. Cea mai proasta recompensare a muncii combinata cu cea mai impozitata resursa pe motiv de lipsa de eficienta si de profesionalizare.
7. Liberalizarea preturilor la energie electrica, gaze si produsele rafinate din petrol pe motiv de disfunctionalitati ale pietei libere europene in contrapartida cu plafonarea pretului fortei de munca.
8. Supravegherea justitiei, infiintarea unui departament specializat in lupta anticoruptie, in timp ce marea coruptie transfrontariera si transpartinica ramane necercetata sau nepedepsita ( vezi EADS, Microsoft, Bechtel, repatrierea ilegala a profitului firmelor europene ce activeaza in Romania, etc. ).
Oamenii se intreaba, pe buna dreptate, cum am ajuns aici, ce rol a avut UE si ce rol au avut politicienii locali in transformarea Romaniei intr-un soi de colonie a UE ?
1. Circa 30 de miliarde de euro NET, bani primiți de România de la UE.
2. 70% (șaptezeci la sută !!!) din totalul investițiilor publice (șosele, rețele electrice, de apă, canalizare, gaz, școli, spitale, căi ferate, investiții în agricultură etc.) sunt făcute cu bani dela UE.
3. Exporturile României în cei 10 ani au crecut cu 110%.
4. O legislație europeană civilizată în privința siguranței alimentare, a mediului înconjurător și în alte multe domenii.
5. O justiție care, împinsă de la spate de UE, funcționează și trimite în judecată și în pușcării destui corupți (comparați cu epoca Adrian Năstase...).
6. Circa 52 de miliarde de euro trimiși în țară de românii care au ales să lucreze în țările UE mai dezvoltate.
Dar să trollim e ușor, nu ? Mai ales dacă "iese ceva"...
O observație pentru autor: Germania, spre deosebire de România, își face și planuri pe termen lung și se gândește și la cine le va plăti pensiile peste 20-30 de ani. De aceea, în anii 70 au adus vreo 2 milioane de turci, de aceea au important acum din alte țări sărace. Așa că mai ușor cu pianul, pardon, cu dna Merkel, pe scări.
aceasta interventie este pertinenta si la obiect, fata de cea anterioara... :)
peace! :)