Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

O molimă bântuie Europa și decimează populația României

UE-

(Foto Guliver/Getty Images)

O molimă bântuie Europa. Și nu la naționalism mă refer… Pentru că naționalismul este doar unul dintre, simptomele unei probleme mult mai profunde, care erodează viitorul Europei, care decimează populația României. 

Și asta, nota bene, în contextul în care și Europa și România sunt poziționate în aceeași ecuație a unei prosperități economice în creștere per ansamblu.

Iar pentru această situație aparent paradoxală, răspunsul este unul simplu, dar dramatic prin consecințe: percepția unei distribuții inechitabile a prosperității care a fost creată în ultimele două decenii.

Haideți să discutăm pentru început situația Europei. Adepții globalizării au prezentat în mod constant acest fenomen ca pe un proces de tip win-win, din care au avut de câștigat atât țările dezvoltate, cât și cele emergente. Luate la nivel macro, cifrele par într-adevăr să sugereze acest lucru. Economiile europene și-au accelerat creșterea, profitând de avântul luat de comerțul internațional. Mărind însă imaginea, detaliile încep să își facă loc. Și nu arată prea bine.

Chiar dacă în ansamblul lor economiile dezvoltate din Europa au crescut, această evoluție a venit la pachet cu o creștere a polarizării sociale, nu cu o scădere a ei. Merită remarcate evoluțiile salariale în unul dintre principalele beneficiare ale globalizării, Germania, motorul exporturilor europene. Conform Bloomberg, plecând de la o inegalitate salarială la fel de mică precum a țărilor nordice, în ultimul deceniu, inegalitățile salariale din Germania au crescut rapid. Angajații cu salarii scăzute câștigă mai puțin relativ la mediana salariilor germane decât în orice alt stat OECD, cu excepția Coreei de Sud și SUA.

Ceea ce sugerează cu putere că, dincolo de tabloul roz oferit la nivel macro economiilor europene dezvoltate, globalizarea a creat o nouă categorie socială în creștere marcantă: defavorizații globalizării. Ei sunt cei care și-au văzut salariile plafonate, sau cei care și-au pierdut locurile de muncă în favoarea unei forțe de muncă provenind din Europa de Est sau din destinații mult mai îndepărtate. Ei sunt cei care și-au văzut fabricile închise pentru a fi relocate în țări emergente, care ofereau o piață de desfacere mult mai mare sau o forță de muncă mult mai ieftină.

Nu o dată am auzit analiști politici din România comentând atitudinea eurosceptică a europenilor prin propoziția: „Li s-a urât cu binele". O evaluare pripită. Problema este: cum definim binele? Privind la tabloul macro, sau coborând la nivelul dinamicilor de grup social și profesional din acele țări? Pentru că, dacă alegem a doua abordare, vom vedea că până și în țara care reprezintă motorul economic al Europei și al lumii și este unul dintre cei mari exportatori globali, distribuția  prosperității a fost inegală.

Ceea ce sugerează că multora, de fapt, li s-a urât mai degrabă cu răul, iar salturile tehnologice cărora le suntem martori vor face că din ce în ce mai mulți să nu întrevadă nicio modalitate de a ieși din situația economică dificilă în care se află. Frustrarea produsă astfel și o lipsă de perspectivă reprezintă de fapt virușii molimei ce bântuie astăzi Europa: lipsa de încredere.

Lipsa de încredere în faptul că elitele politice mai merită a fi urmate, lipsa de încredere că actuala formulă de organizare economică și politică a Europei mai reprezintă garanția prosperității tuturor, așa cum a fost în deceniile care au urmat perioadei postbelice. O lipsă a încrederii care, în disperare de cauză, îi face pe mulți europeni să caute lideri alternativi sau pseudo-lideri, soluții alternative sau pseudo soluții la problemele economice și sociale cu care se confruntă.

Brexit-ul, ascensiunea partidelor de extremă dreaptă sau absenteismul la vot, naționalismul, separatismul sunt toate de fapt simptome ale acestei maladii - lipsa de încredere - ce roade țesuturile vii ce au evoluat în decenii în organismul numit Uniunea Europeană.

Din păcate liderii europeni continuă să trăiască într-o lume fără legătură cu realitatea. Iar focurile de artificii cu care a fost primită victoria președintelui Macron sau a doamnei Merkel, ca simboluri ale acceptării unei integrări europene mai profunde, nu fac decât să îmi întărească impresia unei decuplări persistente între agenda politicienilor și cea a populației. Refuzul doamnei Merkel de a accepta măcar în ceasul al 13-lea eroarea invitării imigranților în Germania mi se pare simptomatic. Iar atâta vreme cât această lipsă de empatie, de comunicare și înțelegere dintre elite și populație va continua, avem toate șansele să fim martorii ascensiunii partidelor de extremă dreaptă, a curentelor naționaliste, separatiste sau eurosceptice, și nu doar sub umbrela grupului de la Visegrad.

„Și ce legătură are România cu toate acestea?", veți întreba. Până la urmă, România a fost o țara emergentă care a beneficiat masiv de pe urma deschiderii granițelor sale în deceniul globalizării. Ca să nu mai vorbim de fondurile de asistență primite din partea UE înainte și după aderare. Creșterea de peste 4 ori a salariului mediu în euro în ultimii 15 ani nu ar trebui să îi facă pe români cei mai fericiți și încrezători cetățeni din Europa?

La prima vedere, da. La a două vedere, însă, vom constata că anul trecut 200.000 de români au emigrat, număr care se adaugă la cele câteva milioane de români care trăiesc sau muncesc deja în străinătate. Asta, veți fi de acord, nu sugerează câtuși de puțin încredere. Ba dimpotrivă. Aceasta este de fapt măsura lipsei de încredere pe care mulți români o au în viitorul lor în această țară. Iar faptul că acest lucru are loc în pofida creșterii vizibile a prosperității țării cred că nu poate fi explicat decât într-un singur mod. Anume, prin convingerea publicului că, în lipsa corupției și a nepotismului, în lipsa unei alocări de multe ori arbitrare a prosperității nou create, standardul de viață al tuturor românilor ar fi fost mai ridicat și polarizarea socială și geografică mult mai mici.

Iar dacă pentru polarizarea socială vă veți grăbi să arătați cu degetul spre salariile „nesimțite" plătite în sectorul privat, mi-aș permite să vă atrag atenția că marile averi în România nu s-au făcut din salarii…

O afirmație pe care o puteți lua și ca o replică la teoria populistă a impozitării graduale a salariilor, de dragul „echității sociale". Așa că repet. Averile în România nu s-au făcut din salarii.

Deunăzi, un politician, fost ministru și actual rector, făcea apel la cadrele didactice pentru dezvoltarea simțului patriotic al tinerilor pentru ca aceștia să nu mai emigreze. Iată că și decidenții noștri sunt cât se poate de europeni când vine vorba de decuplarea de realitate. Pentru că problema nu este la tineri, ci tocmai la decidenți. Dați-le motive să aibă încredere în viitorul acestei țări, dați-le motive să se simtă utili și doriți în propria țară și nu vor mai pleca. 

Altminteri, românii, părinți și copii deopotrivă, vor continua să fie decimați de molima lipsei de încredere. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Excelenta, excelenta analiza. Poate toti jurnalistii ar trebui sa preia aceasta idee si s-o repete obsesiv, nu doar in Romania, ci in toata Uniunea Europeana. As mai adauga, la lipsa de incredere, o atitudine "laid back" a oamenilor, care odata treziti intr-o economie puternica, asteapta sa li se dea un loc de munca bine platit, fara prea mari eforturi personale. Diferenta intre salarii, desi unii si-au rupt coatele si ochii invatand, iar altii fiind repetenti la "scoala vietii", a facut ca oamenii sa se urasca intre ei, fapt ce exista si in Romania: cum ii explici unui om care munceste zi lumina pe 2000 de lei ca tu esti IT-ist si muncesti pe 13000, iar in viziunea lor, tot ce faci la munca este sa butonezi un laptop ? A disparut respectul intre oameni, respectul pentru meserii, si s-a accentuat , cel putin aici, comportamentul etern al romanului: sa se uite in curtea vecinului, ca are si el nu. Pe langa decidenti, care trebuie sa vina cu masuri clare pentru prevenirea cauzelor emigrarii masive si polarizarii sociale, dar nu in mod socialist, ci autentic, cred ca cel mai important, este sa rezolvam mentalitatea despre curtea vecinlui. Daca vrei ca vecinul, invata, munceste, si vei avea poate mai mult.
    • Like 1
  • valserg check icon
    Titlul articolului, "O molimă bântuie Europa și decimează populația României", este de can-can. Înțeleg că "molima" este neîncrederea. Cum "decimează" ea România ? Autorul ori nu a înteles nimic, ori promovează o propagandă slăbuță. Românii aceia "decimați" sunt cei care se folosesc de dreptul uriaș de a putea pleca și munci (pe bani mai mulți decât aici) oriunde în UE, în țări cu mult mai bogate decât România. Asta spre binele lor și al familiilor lor, dar și a celor rămași în țară (ca urmare a miliardelor de euro trimiși în România). O simplă documentare de 15 minute privind, de exemplu, economia Germaniei, l-ar fi putut face să evite gogomăniile scrise.
    • Like 0
    • @ valserg
      Mie unuia titlul mi-a dat frisoane, venind de la un om atat de serios si de echilibrat ca dl.Radu Craciun. Citind articolul, am descoperit ca raspunde unor intrebari/temeri/confuzii ce m-au incercat si pe mine... si concluzia privind care e molima ce ne decimeaza mi-a relevat raspunsuri si... m-a cutremurat! Domnule/doamna valserg, plecarea multor romani inafara "la munca" si pentru un castig mai bun nu are nimic rau in sine. Cumplit este ca nimeni dintre politicieni si lideri nu intelege ca ASTA E DOAR EFECTUL si nu face nimic asupra CAUZEI. Ca atunci cand te doare capul si doar iei o pastila si pe moment iti trece dar... nu rezolvi neaparat problema mai adanca. Undeva inconstient speri/stii ca puternicele si complexe mecanisme de auto-reglare si de auto-vindecare ale corpului tau sa isi faca "dedesubt" treaba si sa rezolve si cauza. Daca AI STI ca luand pastila doar ti-a trecut durerea de cap insa undeva in corpul tau ceva grav "se coace", poate ca ai lua masuri... si daca nu iei masuri, te trezesti cu alte simptome mai grave...
      Asemanator - cred eu - e si la nivel social... pana nu lucreaza la cauze cei care au puterea/posibilitatea sa o faca, avand "pe mana" resursele acestei tari/societati - materiale, e putere de decizie, de putere de comunicare samd lucururile nu se vor putea imbunatati. Sigur ca pot aparea ici-colo initiative particulare ale cate unui individ sau ale unui grup sau chiar a unei comunitati... care pot schimba ceva, prin efectul de contagiune a BINELUI... adica vezi ce au facut "ei" sau "el", te minunezi si iti vine si tie sa faci la fel!!! Asta daca aceiasi decidenti nu isi simt pozitiile amenintate de faptul ca CEVA BINE poate veni, se poate face si fara decizia/actiunea lor, si atunci: primo - incearca sa capitalizeze si sa traga spuza pe turta lor - sau macar sa se bage in seama si ei - vezi cazul succeselor Si monei Halep si secundo - daca nu-si trag niciun beneficiu de imagine din asta, atunci fie desconsidera sau chair blameaza ca de fapt "ce mare chestie, s-a facut cu banii lui Soros de fapt si pentru alte interese ascunse..."
      Sper ca m-am facut inteles...
      Felicitari d-le Radu Craciun pentru acest articol!
      • Like 1
  • Gogu check icon
    Mie mi s-a cam tăiat filmul cu articolul asta de la început, de la definiția "binelui". Daca 70 ani de pace și prosperitate (fie ea și relativa) nu e "binele" ci mai degrabă despicam firul în 4 cu tot felul de statistici obscure ca să-l definim cumva n-am putut sa mai fiu obiectiv nici cu restul care mi s-a părut o incregatura de argumente încâlcite, discutabile trase de par și lipsite de orizont. Ar trebui sa îl recitesc mai târziu, când îmi trece.
    • Like 3
    • @ Gogu
      ei bine draga Gogule, asa sunt oamenii: pot uita "de unde vin" si se obisnuiesc cu binele cotidian... pentru ca un alt contributor a pus o intrebare grea de tot: "... bun si daca nu mai vrem Europa Unita si ne cautam drumul propriu.... catre ce ne indreptam??? ...." si unicul rapsuns paote fi: catre un continent macinat de lupte si razboaie, bantuit de teama si... la cheremul marelui vecin de la Rasarit (sau a altei natiuni ce va incerca sa-si impuna hegemonia) care lucreaza cu maxima harnicie la daramarea unitatii si prosperitatii UE...
      Va rog cititi si comentariul meu la cel postat de dl/.d-na valserg...
      • Like 1
  • Swadian check icon
    Între naționaliștii fără minte și progresiștii fără organe de simț există un segment de normalitate care ar trebui încurajat și extins. Cred că acest articol face parte din acest segment, dacă nu neapărat dpdv al factualității, cel puțin dpdv al perspectivei.
    • Like 3
    • @ Swadian
      bine zis!
      • Like 0
  • Harababură de articol.
    Îmi pare rău dar doar de dragul vorbei sa amestecăm politici globale cu cele interne, salarii, bogati, săraci, nationalism, Brexit, politici salariale, alegeri de lideri politici, o varza din care nu se intelege idea de baza.
    • Like 2
    • @ Gabriel Iacovita
      Swadian check icon
      Politicile globale le dictează într-o măsură pe cele interne, iar globalizarea este un fenomen care afectează direct tot ce ați enumerat mai sus. Bogații trebuiesc priviți mereu în comparație cu săracii, Brexitul este tot una cu naționalismul, iar politicile salariale sunt cele care, evident, creează salariile. Nu mi se pare deloc greșit să le discuți pe toate la un loc. Poate că articolul este ambiguu și greu de procesat, însă premisa nu este nicidecum una greșită.
      • Like 2
    • @ Gabriel Iacovita
      Daca dvs. n-ati inteles-o, nu e valabil si pentru altii - mai cititi, mai ganditi, ca poate-poate :)
      • Like 0
  • Florin check icon
    Muci în ceai, adică Radu Crăciun, continuă să facă propagandă infectă și să vorbească despre lucruri despre care habar nu are. Globalism, naționalism și alte chestii. BCR, atunci când s-a "privatizat", a fost cumpărată de o bancă deținută de statul austriac. Astfel de exemple de "privatizări" sunt cu duiumul în trecutul nostru post-aderare. Adică dacă eu spun să mai negociem și în favoarea noastră, sunt naționalist? Sunt eurosceptic? Marș, mă, de-aici!!! Știe domnul Crăciun de ce am dat exemplul BCR. Dacă spun "consumați produse românești" sunt înapoiat, primitiv? Asta fac toate statele civilizate. Italia e plină de mașini Fiat. Atunci când pui virgulă între prepoziție și substantivul pe care îl determină, ar trebui să te ferești să mai scrii chestii în spațiul public
    • Like 0
  • Dupa 10 ani de la intrarea Romaniei in UE ce se poate vedea cu ochiul liber:
    1. Cea mai mare emigratie din istorie in timp de pace si in conditii de democratie, in special profesiile inalt calificate.
    2. Transferul resursele energetice si de materii prime catre firme europene ( OMV care la intrarea pe piata romaneasca era o firma 'de apartament' ).
    3. Falimentarea bancilor romanesti si ocuparea pietei financiar-bancare de catre firmele europene.
    4. Falimentarea si inchiderea firmelor romanesti din domeniul petrochimiei si, in general, a firmelor constructoare de masini si de inalta tehnologie.
    5. Invadarea economiei romanesti cu capital strain in domenii slab tehnologizate ( firme de retail, confectii textile si metalice, etc. ).
    6. Cea mai proasta recompensare a muncii combinata cu cea mai impozitata resursa pe motiv de lipsa de eficienta si de profesionalizare.
    7. Liberalizarea preturilor la energie electrica, gaze si produsele rafinate din petrol pe motiv de disfunctionalitati ale pietei libere europene in contrapartida cu plafonarea pretului fortei de munca.
    8. Supravegherea justitiei, infiintarea unui departament specializat in lupta anticoruptie, in timp ce marea coruptie transfrontariera si transpartinica ramane necercetata sau nepedepsita ( vezi EADS, Microsoft, Bechtel, repatrierea ilegala a profitului firmelor europene ce activeaza in Romania, etc. ).
    Oamenii se intreaba, pe buna dreptate, cum am ajuns aici, ce rol a avut UE si ce rol au avut politicienii locali in transformarea Romaniei intr-un soi de colonie a UE ?
    • Like 0
    • @ Voicu Nicolae
      valserg check icon
      După 10 de ani de la intrarea României în UE se mai văd și următoarele:
      1. Circa 30 de miliarde de euro NET, bani primiți de România de la UE.
      2. 70% (șaptezeci la sută !!!) din totalul investițiilor publice (șosele, rețele electrice, de apă, canalizare, gaz, școli, spitale, căi ferate, investiții în agricultură etc.) sunt făcute cu bani dela UE.
      3. Exporturile României în cei 10 ani au crecut cu 110%.
      4. O legislație europeană civilizată în privința siguranței alimentare, a mediului înconjurător și în alte multe domenii.
      5. O justiție care, împinsă de la spate de UE, funcționează și trimite în judecată și în pușcării destui corupți (comparați cu epoca Adrian Năstase...).
      6. Circa 52 de miliarde de euro trimiși în țară de românii care au ales să lucreze în țările UE mai dezvoltate.
      Dar să trollim e ușor, nu ? Mai ales dacă "iese ceva"...
      O observație pentru autor: Germania, spre deosebire de România, își face și planuri pe termen lung și se gândește și la cine le va plăti pensiile peste 20-30 de ani. De aceea, în anii 70 au adus vreo 2 milioane de turci, de aceea au important acum din alte țări sărace. Așa că mai ușor cu pianul, pardon, cu dna Merkel, pe scări.
      • Like 4
    • @ Voicu Nicolae
      Am vrut europenizare, asta am avut! Din acel moment noi nu mai suntem de sine statatori ci apartinatori unei familii mai mari! Transferul de resurse va exista cu sau fara voia noastra, in favoarea sau in defavoarea noastra! Trebuie sa acceptam regulile jocului! Nationalismul nu isi mai are locul! Pentru intelegere, suntem in cadrul unei familii in care nu mai suntem unicul copil, vrand nevrand parintele va lua din farfuria noastra si va da fratelui daca acesta se plange ca lui ii mai e foame! Ne putem revolta sau putem crea doar bariere "invizibile" care sa nu mai permita celuilalt sa se uite in ograda noastra sau putem, in varianta cea mai pesimista, sa ne retragem suparati si sa o luam de la capat! Sau poate nu!
      • Like 0
    • @ valserg
      La punctul 1 spuneti asa: din contributia anuala a Romaniei la fondurile EU ( cca. 1% din PIB ) s-au intors in tara 30 de miliarde de euro. Nu sunt contra UE, incercam numai sa arat de unde 'molima care bantuie Europa' si faptul ca o administratie pentru UE este destul de pasibila de erori.
      • Like 1
    • @ valserg
      cred ca sunteti Mr. Hyde & Mr Jekyll, d-le/d-na valserg :)
      aceasta interventie este pertinenta si la obiect, fata de cea anterioara... :)
      peace! :)
      • Like 0
  • Ar fi deajuns sa-i vedem pe guvernanti ca initiaza doua trei proiecte asteptate cu sete de atatia ani si sa se si vada mobilizarea imediata a resurselor umane pentru implementarea lor si oamenii ar prinde curaj. Identificati cele mai mari prioritati (imaginand corelatiile cu restul aspectelor economice si sociale si consecintele concentrarii pe acele prioritati)si mobilizati resursele umane sa treaca la fapte. Destul cu atatea vorbe. Sa nu murim de foame ca magarul care nu s-a putut hotari din ce traista sa manance fanul!!!
    • Like 1


Îți recomandăm

Diabet

În România, 1.785.300 de persoane milioane de adulți cu vârste între 20 și 79 de ani au diabet, în fiecare an 19.000 de oameni sunt uciși de această afecțiune. Sunt cifrele seci din spatele unui suferințe care afectează viețile a 1 din 10 adulți români și, totodată, viețile familiilor acestora, în contextul în care la nivel mondial 1 din 11 oameni suferă de diabet. (Foto: Guliver Getty Images)

Citește mai mult

Om de afaceri

Să începi și să crești o afacere în România este astăzi un act de curaj sau, poate, de nebunie. Ar fi mult mai simplu să stai, sau să te angajezi la stat, sau să fugi mâncând pământul, îngroșând rândurile celor patru milioane de refugiați economici din România.

Citește mai mult

Copil cu steag

Marea majoritate a celor care au fost complici sau au participat la represiunea participanților la Revoluția din 1989 au ocupat imediat după '90 funcții importante în servicii și structuri ale statului, astfel încât interesul lor ca aceste detalii să nu fie descoperite a fost absolut vital, susține istoricul Mădălin Hodor, cercetător CNSAS, într-un interviu acordat Republica.ro. (Foto Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

formulare

În forma publicată în Monitorul Oficial, persoanele fizice ce obțin venituri din activități independente, profesii liberale, PFA, drepturi de proprietate intelectuală nu mai sunt scutite de plata contribuțiilor la CAS și CASS dacă au și venituri din salarii, deși în Nota de fundamentare a ordonanței de urgență erau scutite. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult