Mai întâi a fost uciderea a cinci polțiști, toți albi, în ziua de 7 iulie, în orașul Dallas, din statul Texas. Asasinul, care avea șase ani de experiență militară de luptă, și-a ales o poziție strategică pe acoperișul unui garaj și de acolo a executat cu precizie de trăgător de elită polițiștii, care supravegheau o manifestație pașnică organizată de asociația Viețile negre contează (Black Lives Mater), ca un protest pentru uciderea de către poliția din mai multe orașe a unor suspecți.
Organizația în cauză, înființată în anul 2013, este conectată cu alte grupări de orientare pan-africană, anti-europeană (anti-albă) și de natură anarhistă (Black Power, New Black Panthers Party, Black feminists, Pan-Africanism, Occupy, Nation of Islam) și membrii ei au convingerea că poliția americană îi urmărește cu precădere pe cetățenii de culoare și exercită cu mai mare ușurință violența asupra acestora, de unde rezultă un număr dispropoționat de mare de victime afro-americane. Statisticile contrazic acest lucru și arată că în anul 2011 au fost făcute 12.408.899 de arestări și procentele au fost 67% albi și 30,6% negri. La 1.000 de arestări făcute în anul 2015, soldate cu moartea prizonierilor, 502 dintre victime au fost de rasă albă, 250 au fost afro-americani și 163 hispanici (The New Observer).
Dar în rândul celor care au comis omucideri în perioada 1980-2008, după statisticile departamentului de justiție, 52,5% dintre asasini au fost african-americani și 45,3% albi. Această proporție este mult diferită de structura populației americane, cu 62% albi și 13% african-americani.
Protestatarii nu vor să creadă argumentele aduse în sprijinul polițiștilor, care afirmă că aplicarea violenței s-a datorat agresiunii delincvenților și că a fost justificată. Nici atunci când polițiștii au fost exonerați prin sentințe judecătorești, membrii grupurilor de tip Viețile negre contează nu încetează să conteste vinovăția victimelor. În general, comunicarea rezultatelor proceselor legale în care au fost judecați ofițerii de poliție, găsiți nevinovați, declanșează alte proteste și nu conving comunitățile afro-americane că acțiunile poliției și concluziile judecăților nu sunt motivate rasial.
La crearea acestei situații de mare risc social au contribuit și politicienii și activiștii sociali, care au întărâtat protestatarii și au indus o stare de ură oarbă la argumente logice și dornică de violență răzbunătoare.
La doar zece zile, alți șase ofițeri de poliție au fost împușcați în orașul Baton Rouge, din statul Lousiana și trei din ei au fost uciși (doi albi și un negru). Atacul a avut toate datele unei ambuscade. Echipajele de poliție au răspuns la o alarmă, probabil provocată și acolo s-a deschis focul, din mai multe poziții, de către un atacator - Gavin Long, fost pușcaș marin. El locuia în Kansas City din statul Missouri și s-a deplasat la Baton Rouge pentru a pune în aplicare planul său de a ucide polițiști despre care a făcut mențiuni în blogurile afișate pe internet. Anul trecut Long a încercat să-și schimbe numele din Gavin Eugene Long în Cosmo Ausar Setepenra și a făcut o cerere în acest sens, la serviciul de evidență a populației din comitatul Jackson, statul Missouri, menționând că intenția sa e legată de faptul că este cetățean Washitaw (organizația african americană naționalistă Washitaw Nation).
Și Long, și Micah Johnson, autorul omorurilor din Dallas, au folosit tactica „trage și mută-te”, care le-a mărit eficiența și a întârziat poliția să-i anihileze.
Asistăm la atacuri profesioniste, organizate, care au scopul de a ucide ofițeri de poliție, în acțiuni care par să fie stimulate ideologic, poate sunt chiar acte coordonate și conectate. Efectul asupra populației este puternic și îngrijorarea este foarte mare, la toate nivelele.
Crimele teroriste din Dallas și Baton Rouge nu sunt singurele atacuri împotriva polițiștilor.
Între cele două atacuri, agenți de poliție au fost atacați cu focuri de arme în mai multe state. În Bristol, statul Tennessee, un veteran african american a deschis foc asupra unui polițist pe autostradă. Un alt polițist a fost grav rănit în suburbia Ballwin a orașului St. Louis, din statul Missouri. Un cetățean din Valdosta, statul Georgia, a folosit un apel de urgență pentru a atrage un polițist la locuința sa și apoi a deschis focul. Pe o șosea din Roswell, statul Georgia, un ofițer care patrula pe autostradă a fost ținta unui trăgător dintr-un automobil. La tribunalul din Berrien County, statul Michigan, doi polițiști au fost uciși de un deținut care a venit cu o armă ascunsă. În ziua de 19 iulie, un căpitan de poliție a fost împușcat în orașul Kansas City, din statul Kansas și a murit la câteva ore.
În perioada de la 1 ianuarie 2016 și până în prezent au fost omorâți 32 de agenți ai forțelor de ordine, față de 18 uciși în perioada corespunzătoare a anului trecut.
Este o formă nouă a terorismului intern din Statele Unite, plănuit și executat asupra celor care apără legea, evident cu scopul de a intimida poliția și de a crea condiții favorabile pentru grupurile antisociale anarhice.
Violențele din ultimele luni vor schimba, cu siguranță, direcția și conținutul comentariilor și pozițiilor adoptate în campania electorală prin care trecem. La începutul ei, în mai 2015, tema situată pe primul loc era economia și situația locurilor de muncă. În prezent, siguranța națională, terorismul și actele violente ale populației civile împotriva forțelor de ordine au devenit cele mai importante subiecte și ele vor influența voturile din noiembrie.
Donald Trump și Mike Pence nu au întârziat să apară în emisiuni televizate și să afirme că ei sunt candidații unei politici de lege și ordine, lăsând să se înțeleagă că sunt mai determinați și vor fi mai puternici apărători ai ordinii publice decât candidata Clinton.
De la începutul campaniei sale, Trump a ales motto-ul Să facem America măreță din nou! (Make America great again!), motto care a apărut pe toate afișele, șepcile, tricourile, insignele și pliantele distribuite.
Pentru convenția națională, care a durat patru zile, echipa miliardarului a ales câte un motto pentru fiecare zi: Să facem America sigură din nou!, Să facem America să lucreze din nou!, Să facem America să fie prima din nou! și Să facem America să fie una singură din nou!
În prima zi a convenției, cele mai semnificative evenimente au fost discursul lui Rudi Giuliani, fost primar al orașului New York, cel care a curățat orașul de crimă și cel care s-a purtat ca un adevărat erou la 11 septembrie 2001. Giuliani a vorbit cu pasiune despre pericolele interne și externe care amenință națiunea și a criticat deschis administrația Obama pentru nehotărâre, ineficiență și ambiguitate ideologică.
Al doilea eveniment remarcabil a fost speech-ul rostit de Melania Trump, frumoasa nevastă a candidatului, care a fost o prezentare decentă și caldă. Criticii au descoperit însă că discursul doamnei Trump are multe părți comune cu discursul lui Michelle Obama, din anul 2008 și într-adevăr sunt multe asemănări în idei, formulări și în succesiunea paragrafelor. Este aproape sigur că cel care a scris discursul a plagiat alte texte și cei din echipa Trump nu au descoperit și corectat faptele, astfel că rezultatul este o pată mare pe reputația doamnei Trump. A doua zi după evenimentul larg comentat, autoarea discursului a recunoscut faptul că a preluat fragmente de text din alte discursuri.
În cea de a doua zi a convenției, delegațiile statelor au comunicat rezultatele alegerilor preliminare și prin asta s-a oficializat nominalizarea lui Trump. Cei mai mulți își amintesc cum, dincolo de jumătatea preliminariilor, situația nu era deloc clară și cei mai mulți analiști preziceau că Donald Trump nu va atinge numărul minim de delegați de 1.237. La numărătoarea de la convenție, cifrele au fost: Trump 1.725 de delegați (cu aproape 500 de delegați peste limită), Ted Cruz 484, John Kasich 125, Marco Rubio 123.
Paul Ryan a vorbit în cea de-a doua zi și și-a axat discursul pe descrierea riscului de a o avea președintă pe Hillary Clinton. Guvernatorul statului New Jersey, Chris Christie, fost procuror, a expus multele fapte cu conținut legal care o implică pe doamna Clinton și a cerut părerea auditoriului, care a scandat: Vinovată! Închideți-o!
În cea de a treia zi au fost remarcate discursurile lui Newt Gingrich și ale candidatului la postul de vicepreședinte, guvernatorul Mike Pence. Amândouă au fost clare, cu idei originale și percutante. Foștii adversari Marco Rubio și Scott Walker au făcut limpede că îl vor susține pe Donald Trump. Nu la fel a făcut și Ted Cruz, care a ținut un discurs numai legat de el și nu și-a afirmat suportul în alegerile generale, îndemnând participanții să voteze după propria conștiință. Cuvântarea lui a fost interpretată de cei mai mulți ca o insultă adusă lui Trump, chiar la evenimentul confirmării lui, iar plecarea lui Cruz de la tribună a fost huiduită.
Mesajul general prezentat de Trump la convenție a fost acela că țara este într-o situație critică. El se aliniază cu rezultatele sondajelor care arată că 67% din americani gândesc la fel. Dar criticii au folosit acest mod de prezentare a lucrurilor ca să-l poreclească pe Trump candidatul Apocalipsei.
Este de remarcat cât de bună a fost protecția forțelor de ordine pe durata covenției din Cleveland. Au fost manifestații, majoritatea pașnice, iar puținele violențe au fost minore și fără victime. O femeie de vârstă mijlocie, membră a Partidului Revoluționar Comunist American a dat foc drapelului național.
Luni 25 iulie, la Philadelphia, în statul Pennsylvania, începe convenția națională a celui mai vechi partid politic ales prin vot popular din lume: Partidul Democrat American, înființat de Andrew Jackson în anul 1828. Primul președinte american, George Washington (1789-1797), a fost apolitic. El a fost urmat de un federalist, John Adams (1791-1801), apoi de patru membri ai Partidului Democrat-Republican (1799-1828), înființat de Thomas Jefferson și James Madison. Numele partidului a fost ales de fondatorii săi astfel ca să sublinieze opoziția fermă față de monarhie și caracterul lui anti-elitist.
Scindat în două fracțiuni în anul 1828, partidul democrat-republican a generat aripa Whig, cu o existență scurtă și a format - prin aripa lui majoritară - Partidul Democrat American, în mare măsură modelat după conceptul lui Andrew Jackson. Democrații își fac un titlu de glorie afirmând că au fost și sunt un partid al clasei de mijloc, al poporului, al maselor.
În linii mari, partidul democrat american din zilele noastre poate fi comparat cu social-democrații europeni (sistem economic capitalist, dar cu un control riguros al statului, vaste programe guvernamentale de asistență socială, taxarea marcată a veniturilor individuale și ale corporațiilor, rolul predominant al guvernului în viața națiunii), cu mari infuzii de politică de protecție a mediului, care îi apropie de verzi.
În lunga lui istorie, partidul democrat s-a distins prin sprijinirea mișcărilor sindicale, prin combaterea marii crize economice din anii 1929-1933 (programul New Deal inițiat de Franklin Delano Roosevelt), prin victoria în Al Doilea Război Mondial, prin programele Marea Societate, de combatere a sărăciei (Lyndon Johnson), prin stimularea cercetării spațiale (JF Kennedy) și prin suportul pentru drepturi civile.
În timpul războiului civil (1861-1865), democrații s-au situat pe partea greșită a istoriei, prin intenția de a menține sclavia umană, chiar cu prețul scindării uniunii. După înfrângere, democrații din statele sudice au format organizația secretă Ku-Klux-Klan.
În generația actuală, cei mai mulți democrați consideră reforma sistemului de asigurări medicale, inițiată de președintele Obama, un succes, deși ea nu a realizat promisa universalitate a asigurărilor, a dus la mari creșteri de cost și a introdus multiple reglementări limitative. În afară de Obamacare, echipa democrată, care apropie opt ani de guvernare (2009-2017), nu are multe lucruri cu care să se laude ca realizări, în domeniul politicii interne și externe.
Cu două zile înainte de începerea convenției, doamna Clinton a anunțat alegerea celui care va candida pentru postul de vicepreședinte, senatorul statului Vriginia, Tim Kaine. El a fost în trecut primar al orașului Richmond și guvernator al statului. Kaine are reputația unui politician abil, care a câștigat toate alegerile din carieră și care poate mobiliza alegătorii din clasa de mijloc.
La convenție, echipa Clinton-Kaine a prezentat noua platformă program a partidului democat, diametral opusă celei republicane.
Sondajele ultimelor zile din majoritatea statelor disputate electoral continuă să o plaseze pe Hillary Clinton în poziția de lider, cu diferențe de 0,6 -5,6% față de Trump. Două sondaje fac excepție: cel național al agenției Rassmussen, care îl are pe Trump îl frunte cu 1% și rezultatele din Georgia, unde Donald Trump conduce cu 4,2%.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Victimizarea este o forma de a incerca sa anulezi consecintele punitive ale unor actiuni ilegale, care au fost comise de indivizi antisociali si care, in unele cazuri, dau vina pe felul de a gandi al politistilor si judecatorilor. Nu sunt deloc de acord cu "justitia sociala".
In cuvantarea sa de la conventia nationala a partidului republican, acum cateva zile, fostul primar al orasului New York Rudi Giuliani a condamnat atacurile asupra politistilor si a reamintit intregii natiuni ca, atunci cand politia este chemata in ajutor, cel care cheama nu este niciodata intrebat daca este alb, negru. sau de alta rasa.
Martin
Sa va explic.
"în anul 2011 au fost făcute 12.408.899 de arestări și procentele au fost 67% albi și 30,6% negri. La 1.000 de arestări făcute în anul 2015, soldate cu moartea prizonierilor, 502 dintre victime au fost de rasă albă, 250 au fost afro-americani și 163 hispanici (The New Observer)"
A se nota aici ca populatia afroamericana a statelor unite este de aproximativ 13%. La acest numar trebuie raportat totalul de 30,6% *persoane de culoare* si veti observa ca sunt arestati de 2,4 ori mai mult decat restul populatiei. Acelasi rationament se aplica si pentru statistica din 2015.
Veti spune - pai este pentru ca sunt predispusi delincventei. Defapt, chiar asta spuneti in paragraful urmator - "Dar în rândul celor care au comis omucideri în perioada 1980-2008, după statisticile departamentului de justiție, 52,5% dintre asasini au fost african-americani și 45,3% albi. Această proporție este mult diferită de structura populației americane, cu 62% albi și 13% african-americani". Asta se numeste gaselnita. Chiar nu avem vreo statistica mai buna, decat una din 1980-2008, care sa arate ca oamenii de culoare sunt omul negru?
Haideti sa va citez eu niste statistici. Din 2015 ssi 2016, sa stim despre ce vorbim.
69% dintre persoanele de culoare impuscati *mortal* de politisti in 2016 au fost opriti pentru infractiuni neviolente si nu purtau arme.
Politistii impusca mortal de 3 ori mai multi suspecti de culoare decat albi.
In Newark, NJ, nici un suspect de culoare nu a fost omorat din 2013 incoace. In St Louis, MO, - cam aceeasi populatie, mai putini afroamericani, rata de criminalitate mai redusa - 13 suspecti de culoare omorati din 2013 incoace.
Rasismul inca exista in SUA. Chiar si in formele cele mai brutale - poti sa mori pur si simplu datorita culorii pielii tale.
Ah, ca a omori politisti nu este un raspuns - cu asta sunt perfect de acord.
Dar sa ne lamurim cu ceva. Politistii americani au o problema. Problema este reala - iau decizii de viata si de moarte, in functie de rasa. Chiar daca "pedeapsa" gasita de unii pentru acesti politisti e total aiurita si disproportionata.
Cred ca se impune alte modalitati de evaluare/analiza ale fenomenelor de acest tip, includ aici si actele de terorism ale musulmanilor din Europa, la prima/a doua/a treia generatie nascuta si educata in tari europene.
In modesta mea opinie exista cauze, resorturi, etc. pe care oficiali evita sa le aminteasca prin faptul ca sunt complexe, delicate. "Refugierea" in extremismul militant fie el de stanga/dreapta, etnic, religios, etc., poate indica ca importante probleme nu au posibilitati (macar la nivel teoretic) de rezolvare in conditiile globalizari, impactului mediatic, polarizarilor financiare ale lumii, cat si altele.
Cred ca se impune alte modalitati de evaluare/analiza ale fenomenelor de acest tip, includ aici si actele de terorism ale musulmanilor din Europa, la prima/a doua/a treia generatie nascuta si educata in tari europene.
In modesta mea opinie exista cauze, resorturi, etc. pe care oficiali evita sa le aminteasca prin faptul ca sunt complexe, delicate. "Refugierea" in extremismul militant fie el de stanga/dreapta, etnic, religios, etc., poate indica ca importante probleme nu au posibilitati (macar la nivel teoretic) de rezolvare in conditiile globalizari, impactului mediatic, polarizarilor financiare ale lumii, cat si altele.