Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O profesoară care a plătit meditații pentru fiul ei: De multe ori am dat banii pe „iluzii”, pentru că așa „e moda”

Meditații

Foto: Guliver Getty Images

Vă mărturiseam în articolul trecut cum m-a inspirat discuția cu dl. Profesor Stan Stoica, directorul Școlii nr.2 din Jilava, un formator de oameni, l-aș putea numi. Pentru că interviul cu aceasta m-a intrigat, am continuat să cer opinia unor părinți despre meditații.

Monica, mama unui băiat de nota 10 pe linie, șef de promoție, care e foarte conștiincios, știe ce vrea și a învățat mereu de drag și din pasiune pentru învățare, fără presiune din partea părinților, ne-a împărtășit că nu a apelat la meditații decât pentru o perioadă foarte scurtă, și asta pentru că profesoara de limba română a intrat în concediu de creștere a copilului, iar profesoara de matematică este și directoarea școlii și trebuia să se dedice și altor activități administrative, iar timpul era limitat. Monica a avut emoții, ca orice părinte, dar a avut mereu încredere în băiatul ei și în capacitatea acestuia de a se mobiliza la examene. Ne-a mai spus că au avut mare noroc de profesori foarte buni și că mulți copii nu au apelat la meditații, ci doar la câteva sesiuni de pregătire suplimentară pentru examen.

Felicia ne spune că și-a meditat copilul doi ani la română, matematică și engleză, că plătea undeva la 1500 ron pe lună, a meritat efortul, dar consideră în mod clar că nu este în regulă ce se întâmplă.

Mari mi-a împărtășit, cu tristețe referitor la subiect, că e profesoară de limba română în mediul rural, face naveta din 2000, deci deja are 19 ani de navetă, și că nu dă meditații. Elevii ei provin din familii sărace, dar fac pregătire gratuit, săptămânal. Ca mamă a plătit meditatori, colegi de școală, pentru băiatul ei, azi student. Consideră că de cele mai multe ori a plătit „iluzii”, dar așa e moda, mai ales la liceele/școlile de „renume”.

Oana, al cărei băiat vrea să urmeze robotica în medicină, a avut emoții mari. Cu prima medie băiatul ei nu intra la liceul dorit, dar acesta le-a spus părinților să facă contestație, pentru că știa ce a făcut și că merita mai mult, dar că-și asumă să primească o notă mai mică. Însă a primit 60 de sutimi mai mult, iar media l-a propulsat către liceul dorit. Încrederea părinților în copilul lor a dat roade.

Am crescut și am învățat într-un sistem în care meditațiile coexistau sistemului de învățământ, mai ales pentru anumite discipline sau pentru anumite facultăți. Chiar și așa, am cunoscut și cunosc copii care nu au avut niciodată nevoie de meditații.

Totuși, unde este granița între a învăța de drag și a învăța pentru că trebuie, a face meditații pentru că trebuie să ai medie mare ca să intri la un liceu bun și egalitatea de șanse și nediscriminarea acelora care nu au posibilitatea financiară de a face meditații, dar își doresc să învețe și să ajungă la un liceu și/sau la o facultate bună, educația în șabloane și educația vocațională, care încurajează talentul și înclinațiile naturale ale copiilor, cum distingem profesorii responsabili, implicați, dedicați, interesați de binele copiilor pe care-i formează sau ar trebui să-i formeze de profesorii care încurajează lecțiile private din motive financiare și care contribuie masiv la deteriorarea calității educației la clasă? Unde este reforma sau strategia pe termen mediu/lung în domeniul educației, strategie pe care toți cei peste 20 de miniștri ne-au propus-o, dar pe care niciunul nu a implementat-o? Unde este educația corelată cu nevoile pieței muncii și cu competențele viitorului? 

Între timp mii de tineri părăsesc România pentru oportunități mai bune, inclusiv pentru o educație mai performantă, mii de tineri nu muncesc, fiind întreținuți de părinți, alte mii părăsesc școala timpuriu, alții devin olimpici, alții analfabeți funcțional, unii devin antreprenori, alții au rezultate deosebite la nivel național sau internațional, ajungând să se scrie și să se vorbească despre ei și despre realizările lor, alte mii termină o facultate doar pentru o foaie de hârtie, fără a ști la final să facă nimic concret, dar cu așteptări foarte mari, în timp ce alții care-și doresc să învețe să practice o meserie nu mai au unde, pentru că un ministru a decis că ne e mai bine fără școli de meserii....

Educația e menită să fie pentru toți, în egală măsură, și ajunge să facă diferența atât la nivel individual, cât și la nivel de societate. Pentru că o societate cu un nivel de educație scăzut nu poate fi considerată dezvoltată.

Într-un articol recent Marian Staș, președinte al Clubului Liderii Mileniului Trei, care lucrează la LeaderSHE – Young Women Leaders’ Academy şi EVOLUTIV Consultants Network, spune că „România pe bune începe cu școala pe bune”. Și personal tind să-i dau dreptate.

Voi încheia cu un citat al Oanei Moraru, Fondator al școlii Helikon din Târgoviște și militant pentru educație în România:

„Generațiile de copii de astăzi au nevoie de mai mult optimism și pasiune. Nu mai merge retorica lui „ce o să ajungi în viață dacă nu te zbați!?“. Ei văd clar că noi – cei care ne-am zbătut – n-am ajuns prea bine: ne-am pierdut în rutină, nemulțumiri de sine și oboseală cronică.”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Hai sa ne gandim asa:
    Faci efort un an ca sa intri intr-o colectivitate mai buna. Merita?
    plusuri si minusuri (traite, vazute, noroc-ca nu- si simtite):
    liceu "bun vs liceu "slab"
    - anturaj (cunosc copii care nu au intrat la un liceu "mai bun" si ca atare- din copii exemplu de "asa da" s-au transformat
    -o paleta mai larga de oportunitati (schimburi de experienta cu licee de peste hotare, informatii in plus de la lectori veniti in liceu sa-si prezinte oferta "de dupa", mediu de studiu mai elevat (de obicei liceele cu pretentii au si banii necesari pentru a investi in dezvoltare)- poate suna pompos- dar as dori sa aud parerea unui parinte al carui copil se afla la un liceu considerat bun vs cel de la un liceu slab;
    - mediu mai securizat, mai controlat
    - in fisa de inscriere la o facultate "de afara" se cere intotdeuna sa spui la ce liceu ai invatat si MEDIILE pe care le-ai avut (daca doriti- va trimit link-uri catre universitatile din UK si veti vedea despre ce e vorba)
    Chinul copiilor- referitor la programa este de multe ori legat de faptul ca parintii nu le acorda suficient sprijin ( din varii motive) si ca ei nu sunt deplin convinsi despre utilitatea celor invatate (sa luam exemplu- "de ce sa invat la istorie"?, sau Geografie"?).
    Sa nu credeti ca "in afara" se face o programa laxa si copiii invata tot ce trebuie; Dimpotriva- majoritatea scolilor si liceelor ofera doar scheletul studiilor, iar, cine doreste- se perfectioneaza/studiaza acasa; Stiu exact despre ce e vorba in provincia Ontario- Canada, zona liceelor londoneze si am o idee si despre programele de studiu franceze, insa banuiesc ca si in alte state e la fel. Despre USA- mi-au confirmat niste prieteni ca e acelasi lucru- scoala iti ofera o structura iar tu- daca vrei- te dezvolti, daca nu... nu.
    Asa ca - alegeti: studiu mai mult cand esti mic ( in detrimentul orelor de joaca- ceea ce e- uneori- frustrant) sau munca tot restul vietii....
    • Like 0
  • De multe ori se întâmplă asta pentru ca părinții nu înțeleg ce vor și își doresc copiii. Ca mergi cu pasiune la scoală și iți place în clasa a 7-a înainte de evaluare, nu înseamnă ca asta o sa iți placa și la liceu, cu 15 materii de toate felurile pe care nu le vei mai folosi niciodată, iar apoi dacă alergi o facultate din Romania, sa te chinui cu programa învechită și neadaptata la realitățile secolului 21 și ale pieței muncii, devenind unul dintre miile de absolvenți licențiați care lucrează cu totul altceva decât au învățat atâta timp.

    Trendul în Romania e ca toți sa fie cu educație aleasa, studii superioare, etc. Părintii , unii dintre ei (multi), își expun frustrarea asupra copiilor fără sa-și dea seama, cu mentalitatea : "dacă eu n-am putut măcar el sa facă" în timp ce copilul poate își dorește sa facă ALTCEVA, ceva ceea ce ii place.

    In maxim 10 ani vor dispărea joburi clasice, și vor apărea altele, care nu exista acum, noua generație trebuie sa fie pregătită.

    Cine ar fi crezut acum 10 ani ca poți fi un youtuber full time si sa faci multi bani din asta? Sau ca poți face poze unor fete pe care le machiezi chiar tu fiind adolescenta iar în câteva luni sa ajungi influencer în domeniu ?

    Sa știți ca nu toate meseriile se termina la economiști, bancheri, avocați, doctori, contabili și ingineri.

    Textul de mai sus este filmul copilăriei și adolescentei mele, în care am fost forțat sa fac meditații la matematica și limba romana, unde nu excelam în liceu, dar am luat cele mai mari note la bacalaureat la materiile astea, după ce renunțasem la meditații încă din clasa a 11-a . Datorita stilului meu rebel, am făcut tot ce am vrut eu și ce mi-a plăcut, au trecut 20 de ani de atunci și încă am meseria asta.
    • Like 0
    • @ Radu Andrei Malica
      GabiC check icon
      De acord, pe alocri, cu tine; Insa- uite- ti-ar fi prins bine un pic de romana: ai fi aflat ca "economiști, bancheri, avocați, doctori, contabili și ingineri| nu sunt "meserii" ci profesii;
      Meserii sunt alea de care nu mai vorbeste nimei azi (desi fara ele suntem in cofa rau de tot)- croitor, zidar, electrician, prelucrator prin aschiere, sudor, sondor...etc.
      • Like 0
  • Kokedama check icon
    Cunosc copii care au facut meditatii inca din clasa a 7 a pentru evaluarea de a 8 a, inuman de multe ore pe zi, plecat de acasa de la ora 7 si revenit la ora 21., de trei ori pe saptamana. Si asta pentru a intra la un liceu de top. Din fericire s-a intamplat asta. Dar de ce un asememea sacrificiu fizic din partra copilului si financiar din partea parintilor?Intrarea la un asemenea liceu le garanteaza o viata mai buna? Ei spun ca da, si ca de anturajul din liceu depinde directia in viata a copilului, una e sa fie cu copii educati si alta cu cei dintr-un cartier oarecare.
    Sper ca pana cresc copiii mei sa se schimbe ceva.
    • Like 0
  • Teodora check icon
    Cu toții am trăit în era meditațiilor, pentru că dintotdeauna se fac meditații. Dar eu cred că de meditații au nevoie doar copiii care au dificultăți reale de învățare. Ceilalți au nevoie de disciplina. Sa înțeleagă că viitorul lor depinde de ei în primul rând, nu de capacitatea financiară a părinților.
    Când diriginta mea, in clasa a 12 a, ne-a spus că fără cel puțin 20 de ședințe de meditație nu putem lua la facultate, eu am transmis părinților ideea, iar tata mi-a spus:" Daca nu poți intra la facultate fara meditații, înseamnă că nu trebuie sa faci facultate." Asta da motivare a copilului!
    Sunt și eu profesor și părinte. Copilul meu nu a făcut meditații. M-aș simți penibil, iar lui i-aș transmite că nu e capabil sa înțeleagă lumea singur, că depinde mereu de cineva.
    Meditațiile, așa cum sunt ele acum, sunt o modă. Doar pentru unii sunt o necesitate, in niciun caz pentru atât de mulți.
    • Like 3
    • @ Teodora
      Să îi oferi copilului tău încredere în propriile capacități este un "must", să îl faci să creadă că totul depinde doar de el înseamnă să sfidezi realitățile vieții și să îl expui frustrărilor. Un echilibru nu este ușor de găsit și noi, ca părinți, avem mijloace limitate; e adevărat că de ei, de copiii noștri, depinde ca ei să găsească acel echilibru și să fie capabili să depășească eșecurile chiar și atunci când au făcut tot ce a depins de ei ca să reușească dar lucruri acesta nu s-a întâmplat din motive independente de acțiunile lor. Oamenii fac adeseori ca viața să le pară nedreaptă și nu e ușor să îi faci să înțeleagă asta și să depășească momentele dificile.
      • Like 2
    • @ Teodora
      Sunt si eu parinte. Copila mea nu a făcut meditatii. Unde nu a inteles din clasa a venit la mine si cautat solutii, batut capul, cautat pe google. Ba a mers in clasa si cerut profesoarei sa explice din nou. Si profesoara a explicat, la toata clasa, pe motiv ca daca un copil bun ca ea nu a inteles sigur nici ceilalti nu au inteles. Copila nu mi-a luat peste tot 10 dar un 9 muncit pe rupte, se duce cu drag la scoala, fara frica, a zis ca daca e ca ea sa repete anul o sa repete ca nu e grav, si la sf anului au venit 2 cadre didactice sa ii multumeasca pt ca le-a fost eleva si ca ne zica: "e o placere sa ii predam, curioasa, atenta, implicata" .
      Incepe liceul la anul, mai vorbim dupa aia...

      Altfel, intradevar, meditatiile sunt o moda, dar si un mod de a pune presiune pe copil, de a desconsidera scoala si ora de predare si profesorul, si mai ales de acceptare a esecului lipsei de disciplina de acasa =carenta educationala.
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      kris check icon
      @Romulus Roman din ce struguri zici ca e facut mustul?
      Invatatul depinde in parte de interesul, capacitatea si efortul persoanei care invata si in parte de cit de bun e maestrul de la care invata. Nu toti au acelasi interes/capacitate/chef sa depuna efort pt. a invata iar parintii ar face bine sa accepte cazurile in care... nu e cazul. Doar pt. ca un individ nu trece prin N scoli sau prin scoli "stralucitoare" nu inseamna ca trebuie sa fie un ratat in viata. E un lucru foarte important de inteles ca parinte. Romania e la coada la capitolul asta.
      • Like 1
    • @ kris
      Nu înțeleg rostul comentariului tău, din ce citesc îmi dau seama că ori ai citit superficial ceea ce am scris ori nu poți înțelege. După opinia mea cred că este câte puțin din amândouă, nu de alta dar analfabetismul funcțional exact la replici că ale tale se referă. ;)
      • Like 0
  • Principala cauza a meditatiilor sunt parintii (nu exclud si alte cauze, dar dominant sunt parintii). Datorita faptului ca nu isi aloca timpul necesar pentru a superviza educatia copiiilor, ii mediteaza, cu speranta ca cineva va avea grija de performanta academica a acestora. Practic, cu o anumita suma de bani, ei spera ca sa isi parcheze copilul undeva de unde acesta sa capete si niste cunostinte.
    • Like 1
    • @ Alexandru Amaricai
      Sunt părinți care fac asta din motivația expusă în comentariul tău dar este nedrept nu numai să generalizăm, ci chiar să afirmăm că acest gen de părinți este o majoritate. Majoritatea părinților, în special a celor care fac sacrificii financiare, apelează la această metodă încercând să își ajute copiii, nicidecum să îi "parcheze".
      Unii aruncă mult prea ușor judecăți asupra celorlalți și bineînțeles că nu le fundamentează pe argumente reale și logice.
      • Like 0
    • @ Alexandru Amaricai
      kris check icon
      Tin minte ca imediat dupa revolutie principala cauza a meditatiilor erau profesorii, majoritatea scirbiti de salariile patetice si lipsa de productivitate proprie. Daca intre timp spalarea de creiere a avansat si acum principala cauza a meditatiilor sint parintii... e trist.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult
sound-bars icon