Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Politicienii se contrează pe pantofi. Dar întrebarea la care ar trebui să răspundă este: Câte fabrici de încălțăminte mai are România?

Fabrică de pantofi Foto - zixia/ Alamy / Profimedia

Foto - zixia/ Alamy / Profimedia

Pantofii fură startul în campania electorală. Dar sunt un subiect neașteptat de serios.

Spre amuzamentul opiniei publice au apărut niște contre între politicieni cu privire la pantofi, la încălțăminte în general, care aparent, la prima vedere, indică la ce nivel de campanie electorală trebuie să ne așteptăm.

Tema pantofilor, a încălțămintei în general, este mai de actualitate decât ne-am aștepta, nu ar trebui s-o tratăm cu superficialitate, pentru că în afara de modelele de pantofi, de preferințele politicienilor și de prețul încălțămintei, subiectul are implicații foarte adânci pentru economie. Și același lucru se poate spune și despre îmbrăcăminte. Este cu adevărat un subiect de campanie electorală.

Astfel, dacă vrem să ducem mai departe în campanie electorală tema pantofilor, a încălțămintei în general, iată câteva puncte care ar putea fi analizate în dezbaterile electorale de anul viitor.

  • Câte fabrici de încălțăminte mai are România?
  • Numiți 5 fabrici de încălțăminte care au fost închise după 1990 și ce s-a construit în locul lor;
  • Numiți 5 fabrici de încălțăminte care s-au construit după 2000;
  • Numiți 5 orașe din România unde se află fabrici de încălțăminte;
  • Numiți 5 antreprenori români pasionați și curajoși care au înființat fabrici de încălțăminte, când ar fi putut mult mai simplu aduce totul din import;
  • Câți angajați lucrează în domeniu încălțămintei în Romania și care este media salariului plătit?
  • Câte perechi de încălțăminte aveți acasă care să fie fabricate în România?
  • Numiți 5 retaileri din mallurile din marile orașe care vând încălțăminte fabricată în România;
  • Numiți 5 mărci renumite de încălțăminte care sunt fabricate în România, sub contract, și unde;
  • Care este balanța comerciala în domeniul încălțămintei, cât se importă față de cât se exportă?

Singurul lucru cu privire la încălțăminte care probabil ar trebui să-i preocupe pe politicienii care se gândesc la viitorul României este ca aceasta să fie fabricată în România, de mâini romanești, indiferent de capitalul companiei care o fabrică. Singurul lucru cu privire la încălțăminte pe care ar trebui să îl facă românii este să cumpere pantofi fabricați în România, există modele și prețuri pentru toate preferințele. Fiecare pereche de pantofi fabricați în România care este cumpărată va păstra joburile la noi în țară și va crea joburi noi în această industrie. Banii din taxele, impozitele și contribuțiile plătite de această industrie rămân în țară, pentru școlile, străzile și spitalele din România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Singurul lucru cu privire la încălțăminte pe care ar trebui să îl facă românii este să cumpere pantofi fabricați în România". Parcă a vorbit Ceaușescu în persoană! Și am bănuiala că acest text nu vizează doar pantofii, ci orice se poate cumpăra din piața liberă.
    Ca să mă refer doar la încălțăminte, pe mine mă interesează să fie modele confortabile, frumoase, rezistente (durabile) și convenabile ca preț. Mă uit la etichetă să văd unde sunt fabricate, doar așa, de curiozitate, nu pentru a face din asta un criteriu de achiziție.
    Legat de produsele românești, o să vă dau un exemplu din experiența personală: la sfârșitul anilor ’90 aveam o mașină Dacia Nova cu care rămâneam mereu în drum. Efectiv, în timp ce mergeam, i se oprea motorul. Am chemat o echipă de service de la Dacia care a tras de toate firele, a făcut-o cu greu să pornească dar a doua zi iar nu a mai pornit. Am făcut reclamații peste reclamații și am ajuns să vorbesc cu o doamnă director de la Dacia, o impertinentă care în loc să rezolve situația m-a obrăznicit la telefon. O lună mai târziu primeam scrisoare cu sigla Guvernului României – Autoritatea Națională pentru Protecția Clientului, care îmi făcea dreptate și îi punea pe cei de la Dacia să îmi deconteze inclusiv cheltuielile cu transportul mașinii pe platformă. Și în condițiile astea credeți că am mai cumpărat vreodată o mașină produsă în România? Pot, de asemenea, să dau și un contraexemplu: am un rotopercutor Makita fabricat sub licență în România, de care sunt foarte mulțumit. Deci nu pot face nicio regulă, fiecare achiziție în parte suportă o analiză individuală.
    Am citit un comentariu cum că românii sunt interesați de cantitate, nu de calitate. Eu aș zice că suntem prea limitați financiar pentru a achiziționa produse ieftine și de o calitate îndoielnică. Preferințele noastre ar trebui îndreptate către un raport maxim calitate/preț când vine vorba de achiziții de orice fel.
    Iar deficitul balanței comerciale nu se va regla din cumpărăturile casnice, când la orizont sunt pregătite achiziții de F35, submarine și multe altele de acest fel, care au prețuri cu mai mult de 9 zerouri.
    • Like 0
  • Intrebari aiurea.
    Nici pe vremea lui Ceausescu nu stiam cate fabrici de pantofi sunt in tara.
    Ce pot sa spun este ca firma ALDO, cu magazine peste tot in lume, comercializeaza pantofi romanesti - eu am o pereche, sotia mea doua. Cumparate in Canada.
    Iar bocancii mei de schi (Lange) sunt si ei fabricati in Romania - nu stiu la ce fabrica, si nu ma intereseaza,
    • Like 0
  • La cat de prost sun platite posturile din domeniul asta sper ca nici una! Am prieteni si membri ai familiei care au lucrat in fabrici de incaltaminte, unele care produceau pentru cele mai scumpe branduri din lume si cu toate astea conditiile de lucru erau mizerabile, prost platite si foloseau adezivi cu un nivel ridicat de toxicitate. Asa ca daca fabricile astea au inceput sa dispara, personal nu pot sa vad lucrul asta decat ca pe unul pozitiv.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Romanii nu au un simt economic patriotic, atat consumatorii, dar mai ales comerciantii. Toate barbologiile cu ceapa de Buzau, telemeua de Ibanesti, magiunul de Topoloveni, etc. etc. sunt numai niste gaselnite de marketing, Romanii nu doresc calitate, romanii doresc cantitate. Cat mai mare cantitatea si cat mai ieftin daca se poate. Iar exemplu cel mai bun este valoare importurilor de produse ieftine. Scuze este ca suntem saraci. Serios, ia vizitati putin magazinele de discount renumite la prima ora a diminetii si veti vedea cati romani saraci cumpara toate prostiile scumpe din import. produse care sunt duble ca pret in Polonia sau la nivelul celor din Germania. In acelasi timp si daca anumiti romani ar dori produse romanesti mai mult sau mai putin ieftine, acelea nu le gasesti in retelele de magazine pentru ca aceste retele nu urmaresc deloc promovarea produselor romanesti, ci numai a produselor care le asigura combinatia cea mai buna intre marje si volum. Comerciantilor romani sau straini, factorilor de decizii din comert atat straini, dar mai ales romani putin le pasa ca in Romania cateodata este mai scump sa produci decat sa importi. Si atunci ne miram de ce marcile romanesti nu rezista pe piata sau nici macar nu li se acorda o sansa se creasca, Cand doresti sa listezi ti se spune ca sunt produse mult mai ieftine din import si de ce sa te listeze pe tine. Iar acum cu produse din Ucraina libere de taxe vamale, nici ca se putea un motive mai bun pentru comercianti in timp ce in Polonia marcile lor au inceput deja sa fie exportate in toate tarile din jur.
    De multe ori ne taiem singuri craca de sub picioare, nu trebuie neaparat sa vina un strain rau se ne invete acel lucru.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult