Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Povestea ca viață: Scripta manent. Primul lucru pe care tata mi l-a spus despre Noul Testament: „N-ar fi trebuit scris”

„Și el, aruncând arginții în templu, a plecat și, ducându-se, s-a spânzurat.” Matei, 27:5

„18. Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.” Faptele apostolilor, 1:18

Pregătisem un text despre șoloimânari. Îl amân. L-am scris cu gândul în altă parte, la alte gânduri, și îmi apare artificial.

Îmi amintesc primul lucru pe care tata mi l-a spus despre Noul Testament: „N-ar fi trebuit scris.”

Aveam pe atunci vreo 17 ani. Treptat, în următorii 17, am descoperit multe lucruri; printre ele, acela că Hristos nu a scris nimic, deși știa să scrie. La fel au făcut Pitagora, Socrate și alții, cum ar fi liderii spirituali ai dacilor. Și mi-a trebuit mult să înțeleg, eu însumi scriind, că scrisul e o formă de moarte. Viața e devenire, dar scrisul e întocmai contrariul. Scrisul rămâne. Scriitorul își continuă devenirea, iar ceea ce a scris deja nu îl mai reprezintă. Și nu mai poate fi schimbat. În cazul în care scriitorul rămâne fidel celor scrise la un moment dat înseamnă că a murit atunci nu doar ca scriitor, ci și ca ființă.

Îți recomandăm

Ca cititor, experiența e similară. „Nu am citit mult, în schimb am recitit”, afirma Sabato (sau poate că Borges, ce mai contează?). O carte pe care nu o poți reciti e o carte moartă. Fiindcă, la fiecare nouă citire, descoperi altceva, ca și cum cartea ar fi alta. De fapt tu ești altul, iar cartea îți vorbește ție, cel care ai devenit, trecând dincolo de limita literei. Asta face diferența între scriitor și scrib: scriitorul reușește să îți vorbească din spatele cărții; scribul doar îți transmite informații. Ai luat cunoștință de ele și treci mai departe, iar cartea nu îți mai e de niciun folos. 

Dacă vrei să vorbești omului, ca scriitor, trebuie să lași manuscrisul în sertar un timp, apoi să-l recitești. Dacă nu-ți mai spune nimic, nu ai creat altceva decât o scriitură de entertainment. Pentru că scriitorul trebuie să fie un vorbitor, iar cititorul un ascultător.

Liderii spirituali care nu au lăsat nimic scris au cunoscut pericolul scripturilor. Cuvântul scris e o unealtă utilă care, în orice mâini, devine o armă. Ea se îndreaptă, în primul rând, împotriva autorului, apoi împotriva altora. Iar cei care au scris (sau au dictat, ceea ce e totuna), au făcut-o exact pentru a ucide și a stăpâni.

Nu am uitat și nici nu vreau să uit perioada când mă credeam stăpânul adevărului absolut, când adevărurile proprii mi se păreau evidente, imuabile, și mă străduiam să conving pe oricine de ele. Dacă întâmpinam opoziție, scrâșneam din dinți. Lucrurile scrise de alții erau în mâna mea arme care, din păcate, nu tăiau în carne vie. M-aș fi putut oricând, dacă lumea mi-ar fi dat voie, transforma în Mare Inchizitor.

Când scriam, mi se întâmpla la fel. Scriam cu înverșunare. Articolele mele erau adevăr revelat, inalienabil și necruțător. Eram un geniu.

Îți recomandăm

La început am refuzat să recitesc ceea ce scriam. Când, în fine, am acceptat față de mine însumi să o fac, am fost nevoit să îmi recunosc tirania din spirit.

Ca oameni, avem nevoie de certitudini, de absolut, de puncte de sprijin cu care să mișcăm Pământul. Dar Pământul se mișcă singur și noi dimpreună cu el. Iar singura certitudine este că nu există certitudini, singurul lucru absolut e devenirea. De ce, atunci, falsificăm totul?

Pentru că nu putem fi ceea ce vrem, l-am creat pe Dumnezeu absolut și astfel am devenit chipul și asemănarea lui. Pe cei care nu au vrut să devină, i-am obligat. Dacă nu am putut să-i obligăm, i-am ucis. L-am negat apoi pe Dumnezeu pentru a arăta că nu suntem așa datorită Lui. L-am creat pe Diavol ca să ne justificăm căderea din absolut și nevoia de a tinde spre el, apoi l-am negat pentru a arăta că absolutul cuprinde și binele și răul totodată.

Absolutul înseamnă Unul sau Multiplu? Unul și Multiplu? Unul Multiplu? Nu ne putem decide, dar certitudinea e că înseamnă Unul, și de aici rezultă nevoia de uniformitate, fie că excludem, acceptăm sau includem diversitatea. Unitate în diversitate. Toți pentru Unul, toți într-Un suflet, în Unire e puterea. Și pentru acest Unul ucidem și subjugăm, țipând paradoxal că numai în Unul putem fi liberi.

Dar Unul înseamnă sărăcie. Înseamnă supunere. Înseamnă limitare.

Căutăm mereu lucrurile care ne unesc, numitorul comun.

Adevărații lideri spirituali au căutat mereu lucrurile care ne diferențiază. Nu suntem Unici nici măcar în propria noastră ființă, ne spun ei. Acesta e Adevărul. Un Adevăr care nu e nici măcar el Unul, pentru că se exprimă prin spirite diferite.

„N-am venit să aduc pace, ci dezbinare.”

Când omenirea va înțelege că numai în dezbinare, în Diferit putem fi liberi, lucrurile se vor schimba în Lume. Până atunci, fiecare om va fi, pentru cei de lângă el, un tiran. Un individ care vrea să-i schimbe pe unii de lângă el, care se schimbă pentru cei de lângă el, cu scopul de a realiza măcar o fărâmă de absolut. Pentru asta nu se va da înapoi de la nimic din ce îi stă în putință. Iar oameni le stă în putință și să ucidă.

Am început să scriu în Republica pentru câinii mei. Se încerca suprimarea libertății mele de a avea câini care să contribuie la libertatea sălbăticiunilor. Am scris cu gândul la cei 5 urși și 2 pui de urs cu care conviețuiam vară de vară în Roșiile. De ce am continuat să scriu?

Intenția „Poveștii” mi-a fost să(-mi) arăt devenirea. Nu să mă dau atoateștiutor sau altele asemenea. Am scris cu sinceritate, fără să inventez, fără să mă prefac. Mâine, peste un an, cine știe, mă va uimi ce-am scris. Poate voi râde. Poate mă voi enerva. Poate voi plânge.

Am căutat să trezesc, (sau să consolidez cumva) în cei care citesc, Diferitul. Așa cum, în același timp, am căutat să îl eliberez în mine-însumi.

Nu am vrut să scriu ceva etern, sau măcar să tindă spre eternitate, nu am vrut să scriu ceva care să rămână. Am vrut doar să vă amanetez ceva valoros din mine, ceva pe care, mai târziu, când voi putea, să-l răscumpăr.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GS check icon
    Frumos scris; pe mine nu mă îndeamnă la comentarii. Ci la reflectare. Multumesc Marcu Jura!
    • Like 0
  • Cel putin din punct de vedere al invitatiei la reflectie, articolul este foarte bun, spre super bun chiar. Nu cred ca autorul a dorit a scrie un articol stiintific pentru a confirma sau infirma vreo ipoteza, ci mai degraba pentru a crea problematizari si a initia polemici si discutii in contradictoriu. Si stiti ce? Discutiile in contradictoriu sunt motorul evolutiei gandirii umane. Si mai stiti ce? Trebuie indeplinita o singura conditie si anume: discutiile in contradictoriu sa nu fie insotite de agresiuni, violente, injurii, sarcasme directe sau mascate (adica de tot felul de chestiuni ce nu definesc o fiinta umana cu 100 de miliarde de neuroni si mult mai multe conexiuni neuronale). Asadar, discutiile in contradictoriu sunt motorul evolutiei gandirii umane si, implicit, al speciei daca si numai daca se elimina din ele EGO-ul primitiv manifestat prin injurii, sarcasme, violente verbale etc.
    Faceti si voi o analiza astfel: studiati fiecare comentariu aferent acestui articol si apoi vedeti cate dintre acestea contin "rautati" in exprimare, adica ironii, iritari, frustrari, sarcasme, violente verbale, injurii etc. Dupa ce faceti aceasta mica analiza, puneti-va urmatoarea intrebare: oare acesta a fost scopul adevarat al autorului sa starneasca dezbinarea in sensul de violenta fizica sau psihica sau sa determine o "dezbinare" in sensul de polemica, de discutii in contradictoriu?
    Personal, citesc de ceva vreme articolele ce apar pe Republica.ro si de-a lungul timpului cu unele am fost de acord, cu unele nu, iar cu altele partial. Insa nu am simtit niciodata, dar niciodata, nevoia sa incep sa comentez in tot felul de game si de nuante verbale, mai mult sau mai putin sanatoase pentru mintea si sufletul omului in general. Nu e sanatos pentru mine in primul rand sa fac asta. Apoi, acest proiect, este dezvoltat de oameni care totusi incearca sa dezvolte gandirea cititorului nu sa i-o distruga. Daca ar fi asa, atunci cand un cititor indentifica un astfel de site/proiect, ar trebui pur si simplu sa-l abandoneze in secunda imediat urmatoare, sa nu-l mai viziteze niciodata si sa-i mai faca si reclama negativa. Ori, oameni buni, nu cred ca e cazul Republica.ro. Asadar, haideti sa invatam sa discutam in contradictoriu, dar in mod pozitiv, constructiv. E doar o invitatie!
    • Like 2
  • "...oameni, avem nevoie de certitudini, de absolut....L-am creat pe Dumnezeu....". Cum spunea Lup Larsen al lui Jack London, "Prea multa pileala de Frisco pentru sanatatea echipajului meu". Lucrurile sunt cat se poate de simple, omul pleaca de la Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Parerea mea, ca om intors din drumul catre moarte de Unul Dumnezeu. Ca fiecare o crede sau nu, este alegerea personala a fiecaruia, la fel ca judecata. Cat despre Viata, ea se deruleaza intre doua cetitudini, nasterea si moartea. Ca fiecare isi alege sa creada in ceva este lucru firesc. Unii isi fauresc o filozofie de viata pe care o urmeaza cu religiozitate si care le configureaza existenta pamanteana. Intr-un fel si asta se poate chema religie. Altii merg pe principiul,"aici este Iadul, aici este Raiul".Acestora din urma, le dau dreptate, in parte, si asta ori de cate ori vad sau aud ce se mai intampla pe lumea asta. Ateii contesta vehement existenta lui Dumnezeu, iar agnosticii mai precauti aleg o nuanta de gri. Aceeasi lupi in alta piele. Crestinii, si aici ma refer la cei adevarati nu la cei "caldicei"aleg sa urmeze calea rugaciunii, ascultarii si a Cuvantului lui Dumnezeu. Ei stiu ca asta este unica cale spre Dumnezeu si ca legile vietii sunt egale pentru toti. Un leu intalnit pe drum, va devora omul fie necredincios, fie crestin. Scaparea celui din urma este ascultarea si credinta, iar asta il va determina sa aleaga in prealabil, un alt drum. Din pacate multi dintre noi cei care ne pretindem a fi crestini, suntem "caldicei" dupa cum bine spunea un staret la o manastire. Curios este ca in momente dramatice ale vietii mai toti oamenii, invoca spontan pe Dumnezeu, iar toate argumentele "contra" zboara de frica mortii. Odata trecuta primejdia, revin la 'culorile" initiale. Din pacate, am vazut asta si nu odata. Realitatile prezentului de peste tot din lume, sunt rezultatul, "inaltarii omului prin el insusi" condus de propria filozofie. Toate pleaca de la lipsa de credinta. Si asta, culmea, in vreme ce multe descoperiri stiintifice valideaza existenta lui Dumnezeu. Societatea umana se afla in prag de colaps, am distrus in parte ecosistemele care ne tin in viata, razboaiele si atentatele se inmultesc, pe zi ce trece creste intensitatea climatului de ura, frica si nesiguranta. Cei drept am rezolvat problema minoritatilor sexuale, acum putem muri linistiti, cu ochii in ecranul cu pokemoni. Bine spunea Fukuoka, omul sa lase in pace natura pentru ca nu stie nimic despre natura, ori asta se vede la tot pasul. Si in toata nebunia asta ne uitam unii la altii cautand vinovatii.......
    Asa ca, daca nu stim nimic despre natura iar rezultatul se vede, cum am putea sti despre Dumnezeu................
    • Like 1
    • @ Victorin Borsciov
      La ce va refereati cand spuneati : ''Si asta, culmea, in vreme ce multe descoperiri stiintifice valideaza existenta lui Dumnezeu.'' ?
      • Like 0
  • bluenavy check icon
    Dumnezeu l-a creat pe Satan, dar nu si satanismul. Satanismul l-au creat oamenii. Dumnezeu a creat Universul cu legile firii sale, nu si religiile. Religiile le-au creat oamenii. De aceea si multe "cuvinte ale lui Dumnezeu" ramase scrise se contrazic, sunt limitate ca aplicare la timpul respectiv, societatea respectiva si uneori doar la grupul ori individul respectiv. "Crede si nu cerceta" dauneaza grav omenirii, dar e util la un anumit moment intr-o anumita situatie. E creatia unui om aflat in acea situatie. "Cerceteaza tot si pastreaza ceea ce este bun" e de fapt stiinta de a-l cunoaste pe Dumnezeu si a intelege cu adevarat legile Sale pe care noi cu emfaza o numim Religie si pe care ne preocupam sa o mentinem in somn criogenic din momentul istoric in care a devenit mult prea convenabila ca instrument/arma. Dumnezeu care creaza in fiecare moment lumi si lucruri pe care noi inca nici nu le putem masura, controla sau macar concepe nu are nevoie sa fie "aparat" "detinut" sau "distribuit" de niste pamanteni marunti in cautarea propriei maruntenii. Ni se lasa libertatea sa invatam sa ne incadram in echilibrul/ ecosistemul in care ne aflam. Daca nu o facem, o lege simpla a firii arata ca ecosistemul se distruge. Natural. Si noi cu el. Daca o facem, ecosistemul se regenereaza, persista si evolueaza. Si noi inflorim cu el. Responsabilitatea vietii pe Pamant nu este a lui Dumnezeu, e a omului. Si cuvintele omului ar trebui citite mereu in contextul omului.
    • Like 0
  • Foarte frumos scris!
    • Like 1
  • 'N-ar fi trebuit scris' - dar a fost scris si a lasat urme... Nu poti schimba cursul vremurilor apuse dar poti sa deschizi ochii si sa nu mai crezi aberatii scrise acum 2000 de ani de o mana de ciobani nomazi. Isus stia /nu stia sa scrie? Who cares?
    • Like 0
  • Frumos. Mi-a placut sa te ascult.
    • Like 0
  • Filosofie ieftina si multe ineptii, iata o mostra " Cuvântul scris e o unealtă utilă care, în orice mâini, devine o armă. Ea se îndreaptă, în primul rând, împotriva autorului, apoi împotriva altora. Iar cei care au scris (sau au dictat, ceea ce e totuna), au făcut-o exact pentru a ucide și a stăpâni."
    Asta dovedeste cat de putin ai inteles din Evanghelii
    • Like 2
    • @ Eugen M Covaci
      din pacate, sau din fericire, daca vechiul testament este o culegere de scrieri babiloniene si egiptene, practic o istorie romantata a omenirii, noul testament este cu totul si cu totul altceva. vazuta ca un tot, biblia pare un almanah :) am citit si recitit biblia cautand intelesuri, pilde, invataturi, ... atat de putine, atat de imprastiate si asa de prost prezentate in context incat consider ca mi-am pierdut timpul recitind.
      • Like 1
    • @ Eugen M Covaci
      bluenavy check icon
      Nota bene: Biblia pe care cu reverenta o cinstim noi astazi este o compilatie de scrieri crestine si precrestine cenzurate, amendate si editate de o mana de intelepti atotcunoscatori ce au constituit Conciliul de la Nicaea in anul 325 e.n. la chemarea Imparatului Roman Constantin I pentru a transforma religia crestina in instrument de stat. Atunci ACESTIA au definit statutul lui Iisus comparativ cu Tatal, ce constituie salvarea sufletului si ce constituie erezie, si au creat doctrina crestina. Apoi au ras originalele de pe fata pamantului. Cat din intelesul original al Evangheliilor s-a pastrat si cat e de fapt sters nu vom sti decat daca gasim o cale sa ajungem la invatatura reala.
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Biblia nu e o carte de lectura. Insa ca sa poti sa intelegi biblia trebuie sa incerci sa traiesti ca un crestin. Abia atunci incepi sa vezi ceea ce n-ai vazut si sa intelegi ceea ce n-ai inteles. Si pe masura ce incerci sa pui in practica ce se spune acolo (in special in Noul Testament) intunericul dispare. Insa asta cere ceea ce e cel mai greu: sa lasam deoparte ego-ul nostru si sa dorim sa cunoastem adevarul si sa recunoastem ca altii pot avea o intelegere mult mai inalta a lucrurilor decat noi.
      • Like 0
  • frumos. cam centrat pe perspectiva oferita de crestinism asupra lumii; mai sunt si alte religii si constructii mentale nereligioase care reflecta aceeasi nevoie a omului de a face ordine in dezordinea lumii, si a cuprinde cu mintea necuprinsul ei; daca ne raportam SI la ele, atunci parcursul spre cunoastere, autocunoastere si devenire este mai putin frustrant: cred ca intelegi mai curand ca, in vreme ce sunt multe cai batute de multi, este una care este doar a ta.
    • Like 1
  • Nici un preot normal la cap nu ar fi spus lucrul asta. Pe baza scripturilor au de lucru ei, care le citesc in slujbe si le interpreteaza. Insa in Romania preotii sunt mai speciali. Nici nu au avut interes sa citeasca datorita inapoierii culturale a zonei (tineti minte faza cu bolboroselile) apoi, pe masura ce s-au amestecat cu diverse grupuri eretice, pagane sau de-a dreptul sataniste, nici nu au mai vrut. Au luat din religia dacica doar cultele violente (cum ar fi cultul lupului) si le-au amestecat cu religiile avara, cumana, huna, ereziile bizantine (Nika), gnostice (care au venit pe urma crestinismului ca sa il anihileze) si cate altele. O astfel de minciuna nu se poate mentine la nesfarsit, si cum bogomilii au trecut la islam, romanii se indreapta in masa inspre New Age. Asta e motivul pentru care papa a ales sa comunice cu Romania prin programul Dante, folosit in dialogul cu ateii (in lipsa unuia pentru cultele New Age). Din pacate, asta a venit insotita de o autoproclamare a lor drept un alt "popor ales" si o ambitie de a distruge lumea, daca nu vor fi distrusi inainte.
    • Like 0
    • @ Anton Beton
      dar cu cata certitudine vorbiti despre preotii din Romania ... ii cunoasteti? pe toti? sau ati facut un studiu sociologic, pe un esantion reprezentativ, prin metoda interviului direct, cu intrebari de control si o marja de eroare sub 2% ? sau, si mai bine, nu aveti stiinta, nu aveti gandire articulata, ci doar pareri. ferme.
      • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult