Foto: mark follon / Alamy / Alamy / Profimedia
Am citit articolul Oanei Igrișan, cel despre depresie și m-am decis să scriu și eu unul, pentru că vreau să dau o direcție. Nu pot să evaluez nivelul depresiei mele, poate psiho-terapeutul meu ar fi putut. Am renunțat la o companie care îmi rezolvase problema materială, pentru tot restul vieții. Am realizat că dacă reușești financiar asta nu înseamnă că ai restul nevoilor satisfăcute.
Am descris situația în primul meu articol de pe platforma Republica și nu mai insist pe asta. Poate reușeam să devin mai fericit și fară să renunț la companie, însă asta necesita tot timp și am realizat că timpul este foarte important. Faptul că am descoperit ce-mi place cu adevărat să fac în viață, nu e la fel de bănos ca IT-ul, dar nu a fost un impediment în a alege aceasta cale nouă.
Din copilărie mi-am dat seama că e important să găsești o cale să te bucuri de viață. De mic, m-am bucurat de lucrurile mici ale copilăriei, jucat în fața blocului, în curtea școlii, în grădina bunicilor sau pe malul lacului de la țară. De atunci am conștientizat că nu ne trebuie mult că să fim fericiți. Noi, că adulți, complicăm lucrurile (să citiți Micul Prinț că să vedeți că o gândea și altcineva mai deștept decât mine, cartea asta fiind o carte din care adulții ar putea învăța ceva mai mult decât copii).
Am avut tendința să scriu acest articol după ce am mai citit un articol despre abordarea depresiei scris de Dorin-Gabriel Mureșan, unde vorbea de o tulburare anxioasă cauzată de burnout. Spunea Dorin acolo că: “Tulburarea anxioasă, în cazul în care se manifestă agresiv și debilitant (te incapacitează total – cum a fost cazul meu) nu trece cu ajutorul meditației (yoga), nici cu ajutorul sportului, nici cu ajutorul alcoolului, nici cu ajutorul psihoterapiei, nici cu ajutorul rugăciunii, ci, în primă fază, doar cu ajutorul unor medicamente.”
Eu aș adăuga acolo cuvântul „repede” ca să fac fraza adevărată.
Tulburarea nu trece REPEDE cu ajutorul celor menționate de el. Sport și meditație mai exact. Sportul și meditația, însă, sunt unelte (nu singurele) deosebit de eficiente dacă le folosești cum trebuie și pe termen lung, nu insist nici pe asta și mă întorc la articolul despre care în titlu redacția a ales să scrie despre insta-influenceri și care vorbește de fapt despre cum vrem noi repede orice și nu avem răbdare.
Demonul este bine înfipt în noi prin ani și ani de obiceiuri proaste
Nu vreau ca Dorin să se simtă atacat. Pentru el și pentru alții care au apelat la antidepresive, am toată empatia și sunt alături de ei, însă utilizarea de antidepresive, alcool, droguri sau orice alte substanțe pentru a ne alina suferința este doar o sedare a demonului depresiei și în nici un caz nu este eliminarea lui. (Se va naște o dezbatere aici, prin care mulți vor protesta că am băgat antidepresivele la un loc cu celelalte substanțe. Aflați că aceste opinii sunt formate din documentație amănunțită, citind cărți, văzând podcasturi cu neurocercetatori, endocrinologi sau alți cercetători. Ei o spun, nu eu.) Demonul este bine înfipt în noi prin ani și ani de obiceiuri proaste.
Astfel că dacă vreți să-l dați afară repede, el nu o să iasă. Că să iasă trebuie să luptați și să vă asumați faptul că nu o să fie ușor să-l dați afară, pentru că el s-a instalat acolo și acolo îi place lui să locuiască. În sufletul oamenilor, nu în altă parte. Dacă vine acum cineva și vă spune că trebuie să eliberați propria voastră casă, voi ce o să faceți?
Ei bine, după 7 luni cu 4 antrenamente de forță și 2 de cardio în fiecare săptămână, nu mă simțeam deloc bine. Nu apăreau efectele alea benefice de care toată lumea zice, că „vai, ce minunat e când te apuci de sport și ce bine te simți”.
Vai, ce bine mă simțeam. Nu mă simțeam deloc bine, pentru că de la peste 10 ani de semi-sedentarism și lucrat cum zice și Dorin, până la epuizare în unele perioade, deodată tot făceam sport și nu lăsam corpul să lâncezească ca înainte. Se puneau rotițele în mișcare, se dezcleiau angrenaje blocate, reveneam la ceea ce trebuie să facem ca oameni și anume, să ne mișcăm.
Ca să revin la treaba că e greu și viața nu vă va menaja dacă nu veți lupta și până la urmă demonul ăla dinăuntru va câștiga, hai să vă dau și mai mult de lucru, pentru că nu doar sportul este soluția.
Soluția nu sunt antidepresivele și nici pastilele, de nici un fel. Ele tratează temporar, dar nu rezolva cauza problemei. Ele adorm demonul de care vorbeam, însă voi știți că el e acolo în continuare.
E periculos să vorbim despre ele ca o soluție viabilă, pentru că Dorin este în statistică printre cei puțini care nu rămân agățați de aceste pastile. Nu toți reușesc să renunțe, o dată ce asta le-a intrat în obicei.
E similar și la somnifere, cu cât le folosești mai mult, cu atât mai greu o să reușești să ai un somn natural sănătos, ci doar o să dormi sedat. Pentru tratarea depresiei, anxietății, nemulțumirii de viață sau cum vreți s-o numiți, nu există o cale ușoară, ci doar foarte multă muncă. Asta am spus și unei mame care ne spunea că fiul ei are ADHD și că nu știe ce să mai facă cu el.
De ADHD poți să scapi, dar trebuie să vrei să lupți și să începi pentru că e mult de parcurs până departe. Ce se întâmplă în creier când folosești substanțe sau activități care îți dau plăcere, prea multă, prea repede, fără efort, fără prea multă muncă?
Atunci ți se prăjește la propriu sistemul de control al dopaminei. Dopamina este o substanță eliberată de creier ca să te simți bine. Ea are și alte funcții metabolice, e necesară, în general, pentru buna funcționare a corpului și a creierului.
De la dopamină vine termenul alternativ din engleză, pentru droguri: dope. De ce? Pentru că drogurile suprasolicită sistemul de management interior al fericirii. Avem o concepție despre droguri că ne omoară, însă cea mai mare problemă a lor este fix acest burn-out al sistemului mesocorticolimbic care gestionează fericirea.
O să ziceți, dar eu nu bag droguri. Ba da, bagi. Trebuie să înțelegeți faptul că creierul nu știe ce e legal și ce e ilegal. Astea sunt tâmpenii inventate de om. Pentru creier sunt substanțe și activități care îl influențează și ajungem unde vă așteptați.
Conștientizarea este primul pas către schimbare
Sunt alte substanțe legale și activități care, folosite prost pot să suprasolicite acest circuit de control al dopaminei, al senzației de fericire, al satisfacției de a trăi? Da, sunt și sunt multe. D-asta zic: audit intern! Ca să vă ajut, o să le numesc, pentru că degeaba faci audit intern, dacă nu știi ce să cauți acolo. Dacă vrei să te apuci să dai demonul ăla afară, fă lista aia cu lucruri pe care le folosește demonul depresiei și anxietății și apucă-te să nu le mai servești lui spre a le consuma. Și ai răbdare ani de zile că să vezi rezultatul.
Conștientizarea este primul pas către schimbare. O să vă dau un exemplu cu o persoana fictivă care le are pe (aproape) toate, tocmai că să identificați voi activitățile păguboase care vă fac nefericiți. Și nu vă imaginați că dacă aveți doar una, atunci o să fiți mai puțin nefericiți.
Am un elev care a slăbit de la 160kg la 120kg și acum are din nou 140 pentru că demonul ăla e foarte bine înfipt și a reușit să-l întoarcă. Nu s-a lăsat de sport, însă nici nu a făcut ceva să își disciplineze viața în rest și nu bagă droguri, nu bagă alcool, doar mănâncă, doarme prost, stă pe telefon. Dar hai să ne întoarcem la personajul nostru fictiv.
Îl avem pe Ayrton. El avea 120 de kg, 1.75m înălțime și 29 de ani.
Mâncare: Ayrton mănâncă prost, mănâncă grăsimi, carbohidrați procesați și carne procesată, mâncarea lui preferată este fast-food-ul. Mâncarea, folosită ca recompensă, este foarte ticăloasă pentru că papilele gustative sunt o extensie a sistemului neuronal și transmit senzația foarte rapid spre creier.
Mult mai repede chiar și decât efectul drogurilor. Imediat simți dulce, sărat sau grăsimi delicioase și imediat ai satisfacție. Pe loc. Apoi, în 10–15 minute ele încep să intre și în sistem cu adevărat și te mai lovesc o dată. Și mâncatul e păcătos pentru că ce credeți că activează în creier? Ați ghicit. Fix sistemul dopaminic, ăla de care am vorbit mai sus.
Mâncatul necesită mult mai multă disciplină decât sportul
Mâncatul este păcătos și pentru că necesită mult mai multă disciplină decât sportul și spre deosebire de droguri (incluzând aici mai ales alcoolul și țigările), mâncatul este necesar ca să supraviețuim. Zic mâncatul, dar mâncatul trebuie transformat în hrană.
Să vedem mâncarea ca pe o sursa de vitamine, proteine, fibre și minerale. Alunele (coapte, nu prăjite) sunt ok, de principiu. 100g au 600 de calorii, când le mănânci la film și constați că pe parcursul a 3 episoade ai mâncat o punga de 400g, atunci ar trebui să știi că demonul ăla a lucrat.
Seriale (sau entertainment TV, meciuri, emisiuni, etc): Lui Ayrton îi plac serialele. Începe un sezon vineri seara și până sâmbătă sau duminică nu se dezlipește de televizor. În timpul asta consuma cola, alune, chipsuri, semințe și altele. În rest, când nu se uita la seriale, are TV-ul deschis pe ceva, orice, știri sau emisiuni tâmpite.
Cu ce credeți că lucrează aceste activități? Cu sistemul acela care gestionează dopamina. Dopamina este consumată și tot timpul este pe nivel mic la Ayrton deja de la aceste 2 activități.
Pariuri: Ayrton este programator, însă pierde foarte mult din venitul lunar pe pariuri. Deși este o persoană foarte inteligentă, el nu reușește să se oprească. De ce? Pentru că acea tensiune până când află dacă a câștigat sau a pierdut este incitantă și îți dă o plăcere. Este că atunci când vânezi și e satisfăcător când ai reușit, însă vânătoarea implică muncă și efort fizic.
Pariurile implică același sedentarism, o cola lângă, o țigară și efortul fizic, care i-ar face bine la corp e înlocuit de bani. Ayrton are bani să joace la pariuri și nu-i pasă. Numai că după ce pleacă de la aparate sau închide site-ul de pariuri, se găsește epuizat și aiurit. Oare de ce? Pentru că nu mai are nici un strop de dopamină în sistem și acel circuit este suprasolicitat.
Anturaje (grupuri în general, familie): Avem nevoie de apartenență, de un grup în care să fim validați. Avem oare acel grup? Unii îl au și în cadrul acelui grup se întâmplă activități nesănătoase. Ayrton, în weekendurile când nu se uită la seriale, se anturează de vineri seara până sâmbăta dimineața cu prietenii lui programatori și beau beri, fumează țigări și uneori și iarbă.
Dorința de a arăta că ești șmecher
Ei când erau mici au văzut la alții, pe care îi considerau „bagabonți adevărați” această activitate și acum o fac și ei, din dorința de a arăta că sunt și ei șmecheri.
Tot la validare se rezumă. Alții nu consumă marijuana, doar beau beri și fumează țigări, dar sunt într-un grup, acolo se simt bine și asta nu e rău, dacă nu se perpetuează obiceiuri proaste. Să ai un grup, o familie unită, e ceva ce contribuie la fericire, dar Ayrton ar trebui cu grupul lui să se îmbie la lucruri pozitive și să facă împreună lucruri pozitive. A trecut Paștele. Am fost la țară cu părinții mei și acolo erau unchii, verii, fratele meu, părinții mei și bineînțeles că după masă au băut 2-3 sau poate 10 paharele de ceva, au gustat și niște vinuț și niște berică. Știți cum sunau? Când își ziceau, mai punem un păhărel? Erau ghiduși. Se simțeau bine oamenii, dar și eu mă simțeam bine și nu consumam nimic.
Ca o paralelă, în urma cu câțiva ani, când am început să mă prind de chestiile astea eram într-un anturaj de weekend, la fel ca Ayrton și am fost cu un prieten în unul dintre grupurile astea ale noastre unde suntem validați. Și băieții de acolo ziceau „mai facem un cui?” adică un joint (o țigară cu marijuana, pt cei care nu știu terminologiile astea). Tot ghiduși erau, la fel ca familia mea care blamează drogurile. Au fumat 3-4 joint-uri în seara aia, cam câte păhărele au consumat părinții mei. Eu atât de Paște, cât și atunci la acel anturaj de weekend m-am simțit excelent bând apă, fără să fac acele activități care, ghici ce? Tot sistemul de control al dopaminei îl epuizează. În mod egal, indiferent dacă substanța e legală sau ilegală. Tot dope este.
Alte droguri (în afara de zahăr, alcool și țigări): Ayrton, în afara de ocazionalele weekenduri cu băieții, iese uneori în club sau vara pe la festivaluri. Atunci, împreună cu o doză de energizant, el consuma și niște cocaină sau alte droguri “de festival/club”. Astea același sistem îl folosesc, ca cele de dinainte. Nu insist pe ele, pentru că ați înțeles ideea și ideea este să trec prin toate, ca apoi, fiecare dintre voi să le identifice pe ale lui și să înceapă să lupte cu demonul ăla ticălos.
Relații amoroase: Ayrton nu a mai ieșit cu o fata din facultate. După ce s-a despărțit de ultima lui prietenă nu a mai fost cu nimeni. Au trecut 9 ani de atunci și, ca orice activitate, dacă nu interacționezi nu mai ești bun la asta și acum este nesigur și timid în fața fetei pe care o place de la muncă. Evită să o invite undeva pentru că gândește că ea nu s-ar uita la el.
În parte este adevărat, însă el nu știe că ea vorbește cu prietenele și spune că Ayrton este „destul de drăguț cu ea și deștept, însă e cam timid și nu are grijă de el”. În atâția ani fără partener puțini reușesc abstinența, de ambele sexe. Mulți, Ayrton inclusiv, se îndreaptă, atunci când vine vorba de sex, către filme porno.
Acestea folosesc foarte intens sistemul de control al dopaminei și mai fac un lucru foarte nociv. Scad capacitatea unui individ de a mai fi incitat și activat de o situație sau de către o persoană reală. În creierul lor, după câțiva ani fără prieten/ă, partea sexuală este legată doar de acest sex artificial.
Trebuie să înlocuim obiceiurile proaste cu obiceiurile bune
Somnul: Ayrton doarme prost când nu ia melatonină sau somnifere. A spus că „melatonina nu e bună, d-aia iau somnifere”, dar el nu a citit că dacă iei melatonină, apoi când te bagi în pat stai cu telefonul în față și te mai uiți la tâmpenii pe net, creierul efectiv elimină complet efectul acesteia (artificială sau natural generată de către noi).
Ayrton nu doarme bine nici cu somnifere, pentru că aceste te sedează și nu are parte ce ciclurile de somn NREM și REM. În loc să petreacă 8-9 ore de timp în pat (dedicat somnului și nu altor activități), Ayrton stă cam 6 ore în pat și doarme real vreo 5. Tot timpul se trezește chiaun și e tot timpul pe grabă și întârzie la munca. Ghici ce face un somn bun? Reface depozitele, deja secate, de dopamină.
Cafea: Aici intru într-un subiect delicat, pentru că cafeaua este substanța cea mai consumată de pe planetă, însă când ai istoricul lui Ayrton, cafeaua îți seacă și mai tare sistemul care gestionează dopamina. Cafeaua, științific demonstrat, crește anxietatea, care natural este mai crescută după somn. Cu un stil de viață ok, să bei o cafea pe zi nu e o problemă, însă cu atâtea probleme câte are Ayrton, atunci cafeaua este o povară în plus și o unealtă a acelui demon care face subiectul articolului nostru.
Internet browsing, social media și gaming: La fel ca serialele, avem aceasta nouă formă de entertainment, jocuri și stat pe internet. Mă refer la stat pe internet la activități fără nicio utilitate. Când nu iese cu prietenii și nu se uita la seriale, Ayrton se joacă ore și când nu se joacă stă pe Insta și dă scroll. După ce termină cu astea, se simte inutil, buimac, lipsit de direcție, nu știe dacă îi e foame sau trebuie să facă pipi, e înțepenit.
Sportul, dragii mei, este una dintre uneltele principale. Este primul lucru pe care ar trebui să-l faceți. Atât forță, cât și cardio. Luați-o ușor. Băgați sportul în zile și la ore fixe și țineți-vă. Mult timp nu veți vedea nicio îmbunatățire de stare de spirit, dar după o vreme vă treziți că aveți un an neîntrerupt de sport și parcă e puțin mai bine. Atunci începeți să luați la ochi celelalte unelte ale demonului nefericirii și depresiei și începeți să aplicați disciplina deprinsă în sport și să vă disciplinați fiecare element din viață.
Înlocuiți obiceiurile proaste cu obiceiuri bune. Plouă și aveți zi de alergare? Ieșiți și alergați. Nu aveți chef de antrenament? Faceți-l. Reduceți substanțele și activitățile consumatoare de dopamină și înlocuiți-le cu lucruri productive, care vă învață ceva sau vă ajuta cu ceva.
Activați funcția screen time pe telefon că să vedeți cât stați pe telefon zilnic și întrebați-vă, oare în timpul asta aș fi putut face ceva util pentru mine sau pentru ai mei? Oare în anii înmulțiți cu câte ore pierdem pe entertainment, deloc util, unde am fi ajuns? Dar nu e târziu, dacă vă apucați. Și în realitate nu aveți nevoie, nici de antrenor, nici de psihoterapeut, nici de antidepresive, dar dacă apelați la metode sau persoane de ajutor să o faceți cu gândul că trebuie să luptați să îmbunătățiți toate aspectele și să dați până la urmă demonul ăla afară.
Trăim într-o lume a legăturilor
E mult de muncă și o să vă înnebunesc în articolele mele cu vorba asta, însă e singura cale reală și sănătoasă, altele nu există. Muncă și răbdare. Pentru că dacă trăiești cu obiceiuri și cu substanțe proaste de 15 ani, așteaptă-te ca în minimum 15 ani să simți că ai ajuns la momentul 0, la linia reală de plutire de unde să începi să urci.
Fac sport neîntrerupt de 5 ani. De 2 ani m-am apucat suplimentar și de escaladă, de 3 ani m-am lăsat complet de alcool, de 2 ani n-am mai fumat deloc iarbă, de 14 ani m-am lăsat de țigări, de 4 ani mănânc foarte sănătos. Am luat-o treptat, câte un element pozitiv sau negativ de implementat sau de eliminat și acum în sfârșit simt că mi-am îmbunătățit destul de mult somnul, sunt în cea mai bună formă fizică, însă simt că abia acum iau viteză și mi s-au deschis orizonturi incredibile, răspunsurile vin mult mai clar referitor la ce am de făcut și, deși nu pot să spun că l-am dat complet pe demonul ăla afară, măcar privesc înainte cu curaj.
Văd viața ca pe ceva frumos, nu văd totul cenușiu în jur, deși mă întristează că suntem proști ca specie și că facem în continuare războaie și tâmpenii pe planetă, dar măcar acum îmi văd calea, scopul și prețuiesc ce am. Și am lucruri care nu țin de material.
Material nu prea mai am, am înlocuit IT-ul cu ceva care nu e scalabil și care poate produce bani limitați. Dar banii n-au mai rămas relevanți și un scop, ei sunt doar un mijloc de a-mi satisface nevoile de bază. Încă am mult de lucru și lucrez deja de 5 ani intensiv. Nu mă voi opri din asta pentru tot restul vieții, din încercarea de a deveni mai bun.
Cu ce vreau să rămâneți de la articolul ăsta este faptul că trăim într-o lume a legăturilor. Totul este legat. Sistemul miceliar este sub sol și are rol de a descompune și a genera hrană pentru plante, pentru reciclare. Plantele au un rol, animalele au alt rol, coralii din oceane au un rol, însă independente, aceste elemente, n-ar putea să existe. Doar noi credem că putem fară restul și nu prea ne pasă decât de noi și ce am scris aici are mare legătură cu treaba asta, cu lumea legăturilor.
Nu faci sport, nu dormi bine. Nu mănânci ok, nu dormi bine. Nu te simți bine, bagi substanțe. Bagi substanțe, îți afectează somnul. Ai somnul afectat, nu te poți antrena bine, n-ai chef, cauți substanțe recompensatoare. Totul e un cerc plin de legături când o acțiune o afectează pe cealaltă. Este o chestiune de IF și THEN, adică principiul programării software. Și natura tot pe baza de programare funcționează. Dacă faci ceva, atunci asta se întâmplă. Aș vrea să fie simplu și să existe scurtături, însă nu există din păcate. Nu m-am chinuit să cosmetizez mesajul, pentru că nu aș fi ajutat pe nimeni. Adevărul este bun necenzurat.
Proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase. Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.