Profesorii sunt azi singura contraputere la puterea repetentă care domină România

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Profesorii sunt astăzi singura contraputere la inepta și abuziva putere dominantă din România. Este pentru prima oară după foarte mulți ani când puterea din România se clatină și se simte amenințată de o forță a cărei ascensiune n-a anticipat-o.

Nu știu dacă profesorii români sunt conștienți de forța lor și de importanța crucială a mișcării lor pentru întreaga societate. Nu știu nici dacă liderii sindicali au suficientă inteligență și suficient curaj pentru a transforma revolta salarială a profesorilor într-o revoltă socială.

Dar starea insurecțională din societate e reală și e justificată. Categoria socială cea mai umilită în ultimele trei decenii, cea mai desconsiderată și mai manipulată, găsește printre membrii săi suficientă hotărâre să iasă în stradă și să-și ceară un drept, nu mai multe: dreptul de a fi salarizată decent. Iar asta pentru a reabilita nu doar o meserie vitală pentru mersul înainte al societății, ci și valoarea însăși a învățării și a cunoașterii pentru aceeași societate căzută astăzi pradă conspiraționismului, jocurilor de noroc și diverselor pseudoștiințe și pseudomodele.

Da, printre profesori e posibil să fie conspiraționiști, simpatizanți ai extremismului, iubitori de numerologie sau de practici bigote. Cu siguranță printre ei sunt mulți depășiți de vremuri, ocoliți de vreun dar al educării, înnegriți de viața grea și vulnerabilizați de confruntarea dificilă cu prezentul. Dar această profesie, cu toți cei nemerituoși dintre ei, a menținut în treizeci de ani societatea pe o linie de plutire. A continuat să educe oameni și să formeze cetățeni chiar și atunci când școala a ajuns ea însăși să fie condusă de impostori și fraudatori.

Numai că astăzi „harul” dascălului nu mai poate menține societatea pe linia de plutire. Pentru că „harul” e o ficțiune și un șantaj, în vreme ce ratele în bănci sunt o realitate brutală. Pentru că prin termenul de „dascăl” sunt șantajați peste 200.000 de absolvenți de învățământ științific din România pentru a face din „vocație” opiumul menit să le ascundă grijile vieții de zi cu zi care le-au măcinat tinerețile și le otrăvesc bătrânețile. Ajunge cu „harul”, ajunge cu „dascălii”.

Nu, profesorii din România nu mai sunt, nu mai pot fi dascălii de acum o sută de ani. Iar asta deoarece de atunci și până acum societatea nu mai e aceeași, cunoașterea nu mai e aceeași. „Dascălii” sunt produsul (reușit la vremea lui) al unei lumi care nu mai există și un produs pentru acea lume. Dar la ea, cu toate nostalgiile, nu ne putem întoarce. A fi cu fața la prezent și la viitor înseamnă a lăsa cu totul în urmă „sufletismul”, „pasionalismul”, „harul” și alte forme de presiune afectivă care fac din profesor un apostol gata să-și dea viața pe altarul educării noilor generații. Un apostolat care, cu toată frumusețea și cu tot tragismul său de sacrificiu, nici măcar nu garantează reușita școlară dincolo de cei câțiva dintre copii care își vor găsi vocația grație lor profesorilor lor.

Profesorii trebuie să fie atât managerii cunoașterii, predicatori ai adevărului științific, cât și modele de atitudine civică. Nu doar pentru că predau despre lume și societate, ci și, mai ales – prin forța exemplului personal – pentru a orienta elevii să devină cetățeni integrați într-o societate democratică.

Astăzi, profesorii sunt în postura onorantă și ingrată de a trebui să demonstreze tuturor că ei sunt veritabilele modele de civism. Nu e sigur că le va reuși. Nu e sigur că după ce vor negocia cu puterea și vor primi ce și-au dorit nu se vor întoarce pentru încă vreo 15-20 de ani în confortul lor minimal, populat de tot felul de dihonii, de griji și epuizări.

Dar acum e momentul lor. Ei sunt cetățenii, ei par să înțeleagă faptul că am devenit o societate a ignoranței, nu a cunoașterii, a lașității, nu a curajului.

Acest protest se va încheia, dar el trebuie să păstreze ca moștenire a lui, dincolo de el, acest curaj al profesorilor de a se împotrivi puterii. Un curaj pe care mulți dintre ei și-l descoperă chiar acum și de care sunt mândri.

Așadar, dragi profesori, nu mai dăscăliți, ci profesați: profesați cunoașterea și rațiunea, dar profesați și curajul și integritatea. Fiți modele pentru propriii copii, pentru elevii și studenții voștri, pentru orice categorie socială care își vede drepturile și libertățile încălcate de minoritatea aflată vremelnic la putere. Fiți conștienți că vocile unite și curajoase fac puterea, iar voi ați demonstrat în aceste zile că sunteți o putere care merită urmată și cu care merită să ne solidarizăm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp