Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Publicul, publicurile și societatea bună

Statisticienii au înlocuit, în comunicate recente, conceptele „popor” sau „populație” cu o sintagmă inedită: populația rezidențială. Ce realitate socială a impus această schimbare?

Despre popor nu mai vorbește nimeni. Noțiunea folosită frecvent până de curând era cea de populație. Cum însă, noțiunile de popor și populație se suprapun sub multe aspecte, definind comunități umane legate de același teritoriu, de aceeași limbă, de aceeași viață economică, politică și socială, dar poate mai puțin sau deloc în prezent de aceleași tradiții culturale, lucrurile au început să se încurce. Statisticienii le-au descurcat prin sintagma populație rezidențială. Numărând - sub acest „acoperiș” - 19,9 milioane de locuitori. Chiar și așa, împuținați, continuăm să rămânem a șaptea formațiune demografică din Uniunea Europeană, după Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania și Polonia.

Nu mai suntem 23 de milioane. În jur de trei milioane și jumătate dintre noi s-au răspândit în Europa de Vest, în lumea largă. Pe de altă parte, în societatea noastră s-au integrat numeroși străini, care și-au cumpărat aici proprietăți, lucrează în multinaționale, în bănci, în agricultură sau, Dumnezeu știe cu ce altceva se îndeletnicesc.

Noi, cei rămași acasă, împreună cu cei veniți de prin alte zări,- dacă locuim aici timp de 180 de zile fără întrerupere - alcătuim statistic sus-numita… „populație rezidențială”. O mărime relativă, funcție de câți pleacă și de câți vin. Acum, această populație rezidențială face PIB-ul României. Iar cei plecați afară contribuie la PIB-urile țărilor lor de rezidență. E drept, unii dintre ei contribuie parțial și la PIB-ul nostru prin banii trimiși acasă.

Statistica numără „populația rezidențială”. Economiștii, sociologii, psihologii și politologii operează însă și cu noțiunea de public. Sau Marele Public. Împrumuturile statului sunt numite datorie publică. Depășirea veniturilor de către cheltuieli, în bugetul statului, este numită deficit public. Valorile care compun proprietatea statului sunt numite avere publică. Iese însă din circulație sintagma „opinia publică”.  

La un capăt al lanțului sunt cele 700.000 de companii care participă la realizarea PIB-ului. (...) Profit fac numai 250.000 de companii, în timp ce alte 250.000 nu numai că produc pierderi, dar și mușcă zdravăn din valoarea adăugată produsă de întreprinderile rentabile.

La singular! Se vorbește însă despre „opinii publice”. Și despre „publicuri”. Ce vor spune despre acest plural filologii - vom vedea?! Oricum ar fi, modificările din societate vor modifica DEX-ul. În societatea deschisă comunicarea folosește deja acest plural de ceva timp.

Dacă populația noastră rezidențială s-a împărțit în acest fel, ce valori duc lucrurile - pe deasupra adversităților sau disjuncțiilor ireconciliabile dintre numitele publicuri - către ceea ce omul în esența lui urmărește: o societate bună. Ar fi de ajutor o creștere economică sănătoasă. Aparent, o avem. 

Din ianuarie 2000, cu excepția a doi ani de recesiune (2009-2010), în România creșterile economice s-au ridicat peste media europeană. De ce, atunci - deși suntem a șaptea țară din Uniunea Europeană, după mărimea populației rezidente - ocupăm locul 27 la indicatorul PIB/locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare? 

Un lanț cauzal arată că nu ne putem baza deplin pe această valoare ca factor definitor pentru o societate bună. La un capăt al lanțului sunt cele 700.000 de companii care participă la realizarea PIB-ului. Dintre ele, 100.000 nu depun bilanț și, potrivit unei recente legi, riscă să fie radiate. 

Alte 100.000 au rezultate economice nule: nu pierd, dar nici nu câștigă. Profit fac numai 250.000 de companii, în timp ce alte 250.000 nu numai că produc pierderi, dar și mușcă zdravăn din valoarea adăugată produsă de întreprinderile rentabile. Și iată cum PIB-ul cu care ne lăudăm că este peste media europeană, ne apare ca rezultat al unei nedreptăți cumplite: 250.000 de companii profitabile trag pentru enorma parte neprofitabilă a economiei.

Tabloul este unic în Uniunea Europeană.

Îndrăznesc să observ că nemulțumirea, frustrările, sărăcia în toată cruzimea și cu toate consecințele ei sociale, generate de acest tablou unic sunt un cal de bătaie pentru mai toate aceste publicuri în căutările lor, în eforturile identitare, în confruntarea lor cotidiană. Răul este comun. Și visul este comun: bunăstarea.

Dacă antropologii nu greșesc și lunga aventură evolutivă a omului și-a căutat șansele într-un raport de echilibru între ce ne aseamănă și ce ne deosebește, am putea spera să nu mai fim o Românie săracă într-o Europă bogată, printr-un efort de a pune în valoare sămânța cea bună din gâlceava publicurilor societății românești, încă informă și confuză.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Numai un stat minimal poate opri scaderea PIB -ului
    • Like 1
  • PIB Romaniei este mediu ca valoare in Europa, nici vorba de pib per capita sau crestere. Cresterea raportata anul acesta e din burta sau din scoaterea economiei subterane ca urmare a haituielilor organelor. Esential in Romania e nivelul salarizarii mult sub UE. Cat timp vom ambala produse facute de altii nu putem avea salarii decente. Nici pe antrepenorii romani nu ii duce capul sa faca businesuri cu plus valoare mare. Degeaba marim sau micsoram impozitele ca nu isi rupe nimeni gatul prin Romanica. Conducatori incompetenti, salariati slab calificati, invatamant politizat,spitale focare de infectii plus (de amuzament)cele 250000 de firme ce nu fac profit ale lui domn Vasilescu te determina sa te sui in autocar spre alte meleaguri - dar unde?
    • Like 0
  • PIBul nu este peste media europeană, ci creșterea sa.
    Din cele 500.000 de companii, sunt doar jumătate profitabile pentru că funcționează într-o țară marcată de corupție și birocrație. iar unele dintre cele profitabile fac minunate afaceri cu statul. Sunt sigur că firma de avocatură a lui Șova este profitabilă.
    Corupția, licitațiile trucate și birocrația distorsionează și viciază mediul economic firesc. Cred că nu puteam avea nici un fel de discuție economică fără să luăm aceste elemente în considerare.
    Probabil că de la BNR economia se vede ca în textele de teorie economică, dar pentru cei „publicul” care se duce zilnic și muncește în cele 500.000 de companii, fie ele profitabile sau nu, realitatea este alta. Și cred că am face bine să nu mai facem pe proștii.
    • Like 6
    • @ Octavian Ungureanu
      "De la BNR" e musai ca economia sa se vada....in perspectiva si riguros teoretic.Pentru ca daca acolo nu atunci UNDE.
      O reâmprospătare la varful BNR ar fi binevenită dupa luarile de pozitie dubioase si duplicitare ale dlui M.Isarescu in privinta codului fiscal.
      Ceva nu mergea atunci.Ar fi prea simplu si convenabil sa se spuna ca a fost o deficienta de comunicare.Si ca am auzit" noi,o tzara intreaga prost.
      Problema e ca reâmprosptarea ar trebui sa vina tot de la el sau cu concursul domnului MIsarescu.
      Pe cale de consecinta politicul ar fi trebuit sa intervina prin UE sau prin dzeu stie unde in favoarea dlui MIsarescu pentru ca acesta sa-si exercite profesia prin alta parte.
      E chestia ca guvernatorii nu se aruncă pur si simplu la coş.(
      • Like 0
  • Mircea check icon
    Dl Vasilescu, mai bine raspundetzi la urmatoarea intrebare: nu credetzi ca e nevoie de o reimprospatare de garnitura la BNR? Nu de alta, dar sa mai inlocuim un pic gandirea prafuita de acolo si pe corifeii care n-au nimic in comun cu economia si finantzele moderne cu cineva care stie ce face? Va spune ceva numele Roshu Ioanid? Dar Georgia Babici? Cu respect!
    • Like 0
  • Eu mai văd și alte cauze ale faptului că omul de rând nu simte deloc creșterea economică. Mă bucur din suflet că ați renunțat la o aberație: cum că lipsa de productivitate ar cauza salariile mici din România. Cred că, într-o companie, dacă un lucrător nu are productivitatea cerută, e dat afară. Problema e alta: prea mulți bani din avuția națională ajung unde nu trebuie. Nu vreau aici să arăt că se duc mulți bani pe servicii secrete care nu știm de cine ne apără, servicii care nu au aflat decât de câteva luni despre jaful la care a fost supusă România de guvernanți. Sau pe investiții cu dedicație. Sau... Mulți bani se duc pe servicii sociale care nu ar trebui decontate. Sunt foarte mulți români, deja la a treia generație, care nu știu ce e aceea muncă. Fără să fie suferinzi, guvernele succesive ale țării le-au plătit ajutoare sociale, destul de consistente. Pentru ce? Ca să nu se revolte și pentru a fi folosiți ca masă de manevră la alegeri. Din cauza aceasta nemunca este azi o valoare națională. Din cauza aceasta, văzând că se poate sta degeaba și statul plătește, nu mai învață nici elevii la școală (lăsând la o parte visele lor de îmbogățire rapidă - având ca model nomenklatura!). Trebuie pus punct acestor cutume! Ar fi momentul, acum, să avem un buget construit după o altă filozofie. Investiții, locuri de muncă, bani pentru cei care muncesc, plata la justa valoare a celor din educație și sănătate. Dacă salariul minim brut pe economie este de 1050 lei, iar coșul minim este de 1700 lei, e foarte clar că guvernanții nu fac nimic pentru a asigura, constituțional, un trai decent cetățeanului. De altfel, eu cred că, tacit, chiar BNR a încurajat ținerea salariilor în România la un nivel extrem de scăzut. Dacă întrebăm de ce, ni se ține un discurs aiuritor, din care nu înțelegem nimic. În consecință, e momentul să schimbăm radical filozofia de fundamentare a bugetului. Acum! Și să facem ca munca să devină principala valoare în România.
    • Like 6
  • Exhaustiv ca deobicei dl Adrian Vasilescu.
    Eu comunist" fiind as zice asa: "una tira l'altra" Suntem blocati intre a avea sau nu autostrazi si a intocmi sau nu un plan de tzara sau plan industrial(versiunea italiana a zicerii)
    Amandoua sunt opere enorme si costisitoare.Cu riscul de-a fi cârcotaş zpun ca a fost o decizoe inteleapta sa pornim cu TVA19%. Ponta isi va insuşi mai devreme sau mai târziu dobânda electorala cuvenita de pe urma acestei REALIZARI.
    Va multumesc.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cu 3 ani în urmă am devenit mamă de adolescentă

Încă de la început pe traseul nostru spre a o aduce acasă la noi, ne-am lovit de chichițe birocratice. Adopția nu era posibilă de fapt, din motive pe care aleg să nu le expun, așa că am fost îndrumați spre varianta cea mai apropiată ei, plasamentul familial.

Citește mai mult