Refuzați să-l urâți pe celălalt. Refuzați. Ura este cel mai inflamabil combustibil politic și cel mai distructiv

Hallo domnule draga, pai sa nu va batem putin obrazul? Ne tineti teoria urii? Sa va reamintesc linsajul mediatic trait de JR Rowling pt ca respinge ideea ca un barbat trans se trezeste de azi ca e femeie cu drepturi depline??? sau lupta femeilor ca barbatii trans ce se cred acum femei sa concureze cu femeile in sport???? sau sa se inscrie in cluburile femeilor cu forta??? sa va reamintesc batalioanele activistilor trans si ura lor cand navalesc peste cei care se opun ideologiei de gen, schimbarii de sex la copii???? sa va trimitem pozele si filmele cu spumele lor la gura si ura cu care inchid gura celorlalti??? sau atacurile fizice contra celor ce cred in altceva decat ei???? ati vazut marsurile BLM????? Va considerati progresisti, egalitaristi, si mai buni decat noi toti, dar aratati aceeasi inversunare si spume ca si batalioanele SA ale lui Ernst Roehm. Va rog sa cititi acest text acestor activisti inainte de a veni sa ne cereti noua sa respingem ura. Cand acestia vor da dovada de toleranta, bun-simt si intelegere, abia atunci ura va fi respinsa.

Din păcate, și ura e un sentiment ca și opusul ei, iubirea. Ambele sunt omenești, sădite în noi, dintotdeauna. Ura e legată de multe cauze, dar atunci când nu e patologică, poate avea și alte justificări. Mulți spun, "ura mi-e un sentiment străin, eu nu urăsc pe nimeni, mi-e străină ura", dar poate că e doar o ipocrizie pentru a nu contrazice una din poruncile Domnului și morala creștină.
În politică, ura e veche. În timpul vieții mele, am urât comunismul, l-am urât pe Ceaușescu, pe Iliescu, am urât FSN precum și metamorfozele lui până la PSD. L-am urât și pe Băsescu cu toate ale lui: PDL - Udrea și i-am disprețuit pe intelectualii seduși de el, care-i ridicau osanale.
Cu toate astea, îi dau dreptate d-lui Radu Burnete. Ar trebui să ne luăm o pauză de la ură, înțelegând provocările prezentului. Poate că e un tren în care ar trebui să urcăm cu toții, lăsând în gară vechile resentimente. Într-adevăr, deși omenească, ura poate distruge. Dar putem oare să ne desprindem de ea?

În principiu sunt de acord cu articolul. Oricum, e clar, URA nu ar trebui să existe printre oameni, aici autorul a pus punctul pe i. Oricât de sus am ținti, ca societate, dacă nu alungăm ura din noi NU vom ajunge să trăim bine și frumos. Nu vom avea bucuria de a trăi.
Ura, în forma pe care o vedem acum , ni se trage de pe vremea lui Băsescu. El a fost ”maestrul” învrăjbirii categoriilor de populație, din pur interes al stăpânirii ei eficiente, după principiul roman: ”divide et impera”. Eu zic mai mult, nu ar trebui să existe nici dușmănii, aversiune, între categoriile de populație, darămite ură. Singura aversiune, sau antagonism, ar trebui să existe între populație și guvernanți, dacă aceștia nu guvernează bine și în folosul lor. Dar antagonism între categoriile de populație, NU. Băsescu a reușit primul să inducă ura privaților împotriva bugetarilor, de exemplu. Greșit. Dacă ne supără ineficiența sistemului bugetar și privilegiile unora din aceatsă zonă, nu pe oamenii respectivi trebuie să ne supărăm, ci pe guvernanți, că au gândit și au permis lucrurile așa. Fiindcă să nu fim ipocriți: care dintre noi, dacă are ocazia să aibă o slujbă bună, ușoară și bine plătită, ar refuza-o? În afară desigur, de cei devotați unor cariere specifice, vocaționale, care au o menire și un talent aparte și nu îi interesează aspectele pecuniare aproape deloc, dar ei sunt puțini. Deci nu cei care profită de conjunctură sunt de fapt vinovați, ci cei care le-au creat conjunctura, adică ”dragii” noștri conducători. Spunea Băsescu odată că relația între privați și bugetari e ca și când un om slab îl duce în cârcă pe unul gras. Și, interesant lucru, când, la un moment dat, au venit inundațiile, am văzut o imagine emblematică, opusă total față de zicerea lui Băsescu: am văzut cum un pompier (angajat ISU, deci bugetar) o căra în cârcă pe o femeie (persoană privată) dintr-o localitate inundată. Ca și când bugetarii cărau în cârcă privații. Deci, cine nu urăște înțelege că fiecare categorie are rolul ei în societate. Dacă sunt anomalii - și sunt, evident - atunci GUVERNANȚII trebuie trași de mânecă. Nu trebuie să facem noi, populația, spume la gură unii împotriva altora, că atunci guvernanții sunt liniștiți și își freacă mâinile de bucurie că nu vor avea nici o problemă ei înșiși. Asta vrem?