Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Refuzați să-l urâți pe celălalt. Refuzați. Ura este cel mai inflamabil combustibil politic și cel mai distructiv

Steag tricolor -

Foto: Dumitru Ovidiu Matiu/ Inquam Photos

Refuzați să-l urâți pe celălalt. Refuzați. Ura este cel mai inflamabil combustibil politic și cel mai distructiv. Democrația și libertatea presupun să trăim alături de oameni pe care nu-i înțelegem, care sunt foarte diferiți de noi, pe care îi desconsiderăm sau poate chiar îi disprețuim și cu toate acestea trebuie să păstrăm un cadru în care fiecare să își vadă de viață. Nu translatați sentimente pe care le aveți în privat (și care pot foarte bine să fie greșite) în atitudine publică. Protestați, contrați, argumentați, dar nu urâți. Nu doriți anihilarea și dispariția celuilalt pentru că va răspunde întocmai și din acest război au de câștigat doar cei care se vor cocoța pe ură ca să distrugă viețile tuturor.  

Sigur că există linii roșii sau drepturi care nu sunt negociabile, dar nu uitați că ceea ce ne dorim să dispară sunt încălcări ale acestor linii, nu oameni. Să acceptăm că nu le putem impune celorlalți propria viziune cu instrumente democratice. Democrația este compromis și compromis înseamnă că toate părțile sunt ușor nemulțumite sau doar parțial mulțumite. Să nu mai suflăm vânt în pânzele celor care ne învrăjbesc. Politicienii trebuie să fie reprezentanții noștri în dialog și compromis, nu ciocanele cu care încercăm să ne cioplim unii în asemănarea celorlalți. Să nu lăsăm nici televiziunile, nici oamenii influenți pe social media să ne ducă într-o confruntare fără ieșire fiindcă e loc ca toată lumea să trăiască așa cum își dorește, cu unele concesiuni care țin de viața noastră împreună.

România este în fața unor oportunități economice care vin o dată într-o generație sau care uneori nu vin niciodată. Suntem pe drumul de a intra în rândul țărilor prospere în timpul vieților noastre. Unii simțiți deja asta. Alții o vedeți, fără ca asta să fi ajuns la voi. Drumul ăsta nu e neapărat lin sau caracterizat de echitate. Sunt lucruri despre care trebuie să vorbim, de ce doar câteva județe și doar câteva orașe și doar unele persoane. Cum facem să aducem mai mulți oameni în acest tren acum că avem locomotivă și prindem viteză? Să nu distrugem însă locomotiva, ci să legăm mai multe vagoane.

Politica ne poate deraia dacă este alimentată de ură. Să nu o alimentăm cu ură.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Hallo domnule draga, pai sa nu va batem putin obrazul? Ne tineti teoria urii? Sa va reamintesc linsajul mediatic trait de JR Rowling pt ca respinge ideea ca un barbat trans se trezeste de azi ca e femeie cu drepturi depline??? sau lupta femeilor ca barbatii trans ce se cred acum femei sa concureze cu femeile in sport???? sau sa se inscrie in cluburile femeilor cu forta??? sa va reamintesc batalioanele activistilor trans si ura lor cand navalesc peste cei care se opun ideologiei de gen, schimbarii de sex la copii???? sa va trimitem pozele si filmele cu spumele lor la gura si ura cu care inchid gura celorlalti??? sau atacurile fizice contra celor ce cred in altceva decat ei???? ati vazut marsurile BLM????? Va considerati progresisti, egalitaristi, si mai buni decat noi toti, dar aratati aceeasi inversunare si spume ca si batalioanele SA ale lui Ernst Roehm. Va rog sa cititi acest text acestor activisti inainte de a veni sa ne cereti noua sa respingem ura. Cand acestia vor da dovada de toleranta, bun-simt si intelegere, abia atunci ura va fi respinsa.
    • Like 0
  • Ovidiu check icon
    Din păcate, și ura e un sentiment ca și opusul ei, iubirea. Ambele sunt omenești, sădite în noi, dintotdeauna. Ura e legată de multe cauze, dar atunci când nu e patologică, poate avea și alte justificări. Mulți spun, "ura mi-e un sentiment străin, eu nu urăsc pe nimeni, mi-e străină ura", dar poate că e doar o ipocrizie pentru a nu contrazice una din poruncile Domnului și morala creștină.
    În politică, ura e veche. În timpul vieții mele, am urât comunismul, l-am urât pe Ceaușescu, pe Iliescu, am urât FSN precum și metamorfozele lui până la PSD. L-am urât și pe Băsescu cu toate ale lui: PDL - Udrea și i-am disprețuit pe intelectualii seduși de el, care-i ridicau osanale.
    Cu toate astea, îi dau dreptate d-lui Radu Burnete. Ar trebui să ne luăm o pauză de la ură, înțelegând provocările prezentului. Poate că e un tren în care ar trebui să urcăm cu toții, lăsând în gară vechile resentimente. Într-adevăr, deși omenească, ura poate distruge. Dar putem oare să ne desprindem de ea?
    • Like 1
  • În principiu sunt de acord cu articolul. Oricum, e clar, URA nu ar trebui să existe printre oameni, aici autorul a pus punctul pe i. Oricât de sus am ținti, ca societate, dacă nu alungăm ura din noi NU vom ajunge să trăim bine și frumos. Nu vom avea bucuria de a trăi.
    Ura, în forma pe care o vedem acum , ni se trage de pe vremea lui Băsescu. El a fost ”maestrul” învrăjbirii categoriilor de populație, din pur interes al stăpânirii ei eficiente, după principiul roman: ”divide et impera”. Eu zic mai mult, nu ar trebui să existe nici dușmănii, aversiune, între categoriile de populație, darămite ură. Singura aversiune, sau antagonism, ar trebui să existe între populație și guvernanți, dacă aceștia nu guvernează bine și în folosul lor. Dar antagonism între categoriile de populație, NU. Băsescu a reușit primul să inducă ura privaților împotriva bugetarilor, de exemplu. Greșit. Dacă ne supără ineficiența sistemului bugetar și privilegiile unora din aceatsă zonă, nu pe oamenii respectivi trebuie să ne supărăm, ci pe guvernanți, că au gândit și au permis lucrurile așa. Fiindcă să nu fim ipocriți: care dintre noi, dacă are ocazia să aibă o slujbă bună, ușoară și bine plătită, ar refuza-o? În afară desigur, de cei devotați unor cariere specifice, vocaționale, care au o menire și un talent aparte și nu îi interesează aspectele pecuniare aproape deloc, dar ei sunt puțini. Deci nu cei care profită de conjunctură sunt de fapt vinovați, ci cei care le-au creat conjunctura, adică ”dragii” noștri conducători. Spunea Băsescu odată că relația între privați și bugetari e ca și când un om slab îl duce în cârcă pe unul gras. Și, interesant lucru, când, la un moment dat, au venit inundațiile, am văzut o imagine emblematică, opusă total față de zicerea lui Băsescu: am văzut cum un pompier (angajat ISU, deci bugetar) o căra în cârcă pe o femeie (persoană privată) dintr-o localitate inundată. Ca și când bugetarii cărau în cârcă privații. Deci, cine nu urăște înțelege că fiecare categorie are rolul ei în societate. Dacă sunt anomalii - și sunt, evident - atunci GUVERNANȚII trebuie trași de mânecă. Nu trebuie să facem noi, populația, spume la gură unii împotriva altora, că atunci guvernanții sunt liniștiți și își freacă mâinile de bucurie că nu vor avea nici o problemă ei înșiși. Asta vrem?
    • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      ok, ai facut exhibitionism din ura impotriva lui Basescu. te simti mai bine ?
      • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult