Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Carmen Reinhart și Kenneth Rogoff (profesori de la Harvard) prezintă în cartea “This Time is Different” o istorie a default-urilor guvernelor. Când intră în default, autoritățile explică populației că nu este vina politicienilor sau guvernelor, ori a dezechilibrelor macroeconomice și financiare provocate de ei, ci este vina creditorului.
În Evul Mediu, creditorii sfârșeau pe rug. În vremurile noastre, atunci când guvernanții nu au bani la buget, „se simt obligați” să taxeze suplimentar companiile care au succes sau chiar să le naționalizeze activele.
Această abordare se repetă în cazul sistemului privat de pensii Pilon II, când subiectul naționalizării contribuțiilor, sistării acestora, taxării suplimentare a administratorilor revine recurent. Pilonul II a acumulat active de la înființare, an de an, ajungând în prezent la peste 117 miliarde de lei. Acești bani sunt proprietatea privată a românilor care contribuie la sistemul administrat privat de pensii.
Cel mai recent episod prin care s-a urmărit preluarea de către stat a contribuțiilor a avut loc la finalul lunii septembrie 2023, exact pe traseul dintre Guvern și Parlament al Ordonanței care creștea taxele pentru mediul privat. Pe acest drum, a fost introdus un articol care practic naționaliza contribuțiile viitoare pentru toți participanții la Pilonul II de pensii. Cei care ar fi vrut să-și asigure o pensie decentă în afară de cea de la stat (despre care nu știm cum va arăta în viitor) ar fi trebuit să stea la o coadă și să depună o cerere scrisă în acest sens.
În momentul când strategia a devenit publică, autoritățile au negat că ar avea cunoștință despre modificarea ordonanței, care să afecteze pensiile. Apoi au admis că un funcționar ar fi avut o asemenea propunere.
Însă cel puțin două scenarii par plauzibile pentru acest episod, petrecut în septembrie:
1. Fie a existat o intenție de naționalizare a contribuțiilor (la acel moment, media spunea că Ministerul de Finanțe deja deschisese contul în care voia să primească contribuțiile naționalizate);
2. Fie (dacă oricine poate introduce un articol într-o ordonanță) nu există un control pe reglementările care pleacă de la Guvern, ceea ce înseamnă că există un risc extrem de mare. Practic pot să apară modificări în legislația trimisă spre adoptare care nu este asumată ca origine, dar se găsește în drafturi.
Incidentul din septembrie s-a încheiat în favoarea deponenților- prevederile au fost scoase din ordonanță.
Un transfer al banilor din Pilonul II în sistemul public de pensii a mai fost încercat și în 2019. Atunci s-a dat posibilitatea stopării contribuției la Pilonul II și redirecționarea contribuțiilor la Pilonul I (public). Din peste 7,3 milioane de participanți la Pilonul II de pensii au fost doar sute de persoane care au solicitat acest transfer. Instinctiv, oamenii au știut cât de nefavorabil este Pilonul de pensii publice și au refuzat să își transfere contribuțiile. De la acest eșec probabil, a venit propunerea recentă a fost de a se transfera automat contribuțiile aferente Pilonului II, de la momentul intrării în vigoare, în cazul salariaților care nu ar fi solicitat explicit, în scris, ca banii să ajungă tot la Pilonul II.
Politicienii au mizat pe lipsa educației financiare, birocrație și mai ales comoditate pentru a naționaliza contribuțiile viitoare.
Iar această încercare vine în condițiile în care România, prin PNRR, și-a asumat următoarele reforme în sistemul de pensii (Partea II, Componenta 8 – Reforma Fiscală și Reforma Sistemului de Pensii):
- 215 R6. Reforma sistemului public de pensii: Intrarea în vigoare a cadrului legislativ pentru reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale, iar noul cadru legislativ va revizui pensiile speciale și le va alinia la principiul contributivității;
- 213 R6. Reforma sistemului public de pensii: Intrarea în vigoare a modificărilor aduse cadrului de reglementare pentru a se asigura sustenabilitatea pensiilor din cadrul pilonului 2;
Ultimul jalon prevede, printre alte reforme, chiar majorarea contribuției la Pilonul II de pensii.
Totuși, ordonanța cu privire la modificările fiscale are o prevedere care impactează direct sistemul privat de pensii. A fost eliminată o facilitate (plata impozitului pe salarii) pentru angajații din sectorul IT care au salarii brute mai mari de 10.000 lei. S-a făcut un artificiu - acești angajați vor primi un salariu net similar, pentru că nu vor mai contribui la Pilonul II de pensii (o pot face opțional, însă le scade venitul net).
Practic, sumele de bani pe care le încasează bugetului de stat după eliminarea facilităților sunt acoperite din banii lor, cu impact asupra viitorului lor- nu mai contribuie astăzi la Pilonul II, în consecință vor încasa pensii mai mici când vor ieși din câmpul muncii.
Dacă ne uităm în istorie, primele tentative de naționalizare a contribuțiilor la Pilonul II au apărut în 2017.
„Drepturile tale de participant la Pilonul II pot fi influențate de decizii politice precum înghețarea valorii procentului din venitul brut aferent contribuției la fondul de pensii, blocarea parțială sau integrală a virării acestei contribuții sau naționalizarea sumelor acumulate până acum în conturile viitorilor pensionari. De aceea, este important să urmărești permanent ce se întâmplă cu pensia ta și să te implici activ în demersurile de economisire suplimentară pentru un trai decent la bătrânețe.” (Sursa: Hotnews.ro, 12 aprilie 2017).
Fragmentul de mai sus este un extras dintr-o scrisoare de informare transmisă de către un administrator de pensii către contributorii la fondul de pensii Pilon II. Newsletterul anticipa măsurile ce urma să fie luate în 2017 și 2018, ce ar fi condus la naționalizarea fondurilor private de pensii Pilon II. Această încercare de preluare a contribuțiilor la Pilonul II este unul dintre cele mai importante evenimente economice locale ale anului 2019.
În același sens a fost și mesajul Comisiei Europene, în Raportul de Țară pentru România din 2018: „reforma Pilonului II de pensii are potențialul de a afecta negativ sustenabilitatea sistemului de pensii și performanta pieței de capital”.
Între timp, revenind la extrasul citat mai sus, valoarea procentului din venitul brut aferentă contribuției la fondul de pensii nu numai că a fost blocată, dar chiar a fost redusă, în pofida prevederilor legale care menționează un procent de 6% din venitul brut sub formă de contribuție la fondul de Pilon II. În traducere, aceasta reprezintă un fel de naționalizare parțială a contribuțiilor viitoare la fondul de pensii administrat privat.
Între timp, pentru anumite categorii (angajații din construcții, agricultură) virarea contribuției a fost blocată și a fost dată în numerar angajaților.
Tot naționalizare se urmărea dacă OUG 114 /2018 ar fi intrat în vigoare cu toate prevederile stipulate în diferitele faze ale redactării sale- aceasta urmărea reducerea veniturilor administratorilor fondurilor de pensii Pilon II și creșterea de până la 10 ori a cerințelor de capital ale administratorilor. Rezultatul? Activitatea de administrare a Pilonului II ar fi devenit pur și simplu nerentabilă, iar administratorii ar fi ieșit de pe piață.
Tot o măsură împotriva fondurilor de pensii a venit la începutul anului 2018. La vremea respectivă, contribuția la Fondurile de pensii Pilon II a fost redusă de la 5.1% la 3.75%, deși legea, care este încă în vigoare, prevede majorarea treptată a contribuțiilor la 6% din venitul brut. Această măsură a venit concomitent cu „revoluția fiscală” prin care a fost transferată de la angajator la angajat plata asigurărilor sociale, ceea ce în sectorul public și o parte din cel privat a condus la majorarea salariului brut. Consecințele acestor modificări pentru Pilonul II au fost scăderea contribuției la Fondurile de pensii Pilon II cu aproximativ 12%,. Asta are drept impact (conform estimărilor prezentate în acea perioadă de APAPR) scăderea pensiei viitoare din Pilon II cu aproximativ 20%.
Comisia Europeană nota la momentul respectiv, în Raportul de Țară al României că „Reducerile recente ale contribuțiilor la fondurile de pensii din Pilon II au fost declanșate de necesitați fiscale pe termen scurt și nu de cele de performanță (a Pilonului II). … Această modificare va reduce deficitul fiscal pe termen scurt, deoarece Pilonul II de pensii este clasificat în afara sectorului administrației publice. Însă acest câștig fiscal se disipă pe termen lung, deoarece contribuțiile deviate de la Pilon II vor fi însoțite de obligația de plată a pensiilor publice viitoare. Mai mult, această reversare are ca rezultat un venit de pensionare mai puțin diversificat. Ar putea avea și un efect negativ asupra dezvoltării piețelor de capital.”
Mai târziu, în august 2018, prin legea pensiilor, a fost introdus un comision de plată de 0,5% din contribuții de către administratorii fondurilor de pensii Pilon II către Casa de Pensii, pentru serviciul prestat de acesta din urmă- acela de transfer al fondurilor virate la pensii în conturile administrate privat.
OUG 114/2018
Unul dintre modurile prin care statele intră în default este „eliminarea” creditorului, pe motiv că acesta este vinovat de ceva, iar statul se simte „obligat” să intervină. Asemenea exemple sunt prezentate în cartea “This Time is Different” scrisă de doi profesori de la Universitatea Harvard, Carmen Reinhart și Kenneth Rogoff, despre care am vorbit la începutul acestui text.
În Evul Mediu, i se găsea o vină creditorului și acesta era de cele mai multe ori executat (ars pe rug, trimis la ghilotină etc.). Asemenea forme de „restructurare” a datoriilor erau practicate de monarhii francezi, care executau creditorii majori locali. De exemplu, ministrul de finanțe francez între anii 1768 – 1774, Abbe Terray, chiar a opinat că guvernele trebuie să intre în default cel puțin o dată la 100 de ani pentru a restabili echilibrul (numai creditor să nu fii, atunci când monarhul se hotăra să intre în default). Un alt exemplu este regele Henry VIII al Marii Britanii, care în secolul XV a naționalizat toate proprietățile Bisericii Catolice (terenuri). Asemenea confiscări, adesea acompaniate de execuții, se califica drept renegări ale datoriilor financiare ale monarhilor.
În perioada modernă nu se mai practică execuțiile. Însă guvernele găsesc diferite încălcări ale normelor morale (de exemplu „lăcomia”) sau vini legale creditorilor sau companiilor cu lichiditate. În consecință, se simt îndreptățite să vină cu legi prin care naționalizează sau extrag (prin diverse noi taxe) lichiditățile din acele companii.
Câteva exemple din istoria relativ recentă:
Venezuela- președintele Chavez a introdus o serie de măsuri populiste cum sunt plafonarea prețurilor, introducerea subvențiilor și naționalizarea activelor deținute de companiile străine (ca urmare a unei greve în industria de petrol și gaze). Proiectele de exploatare de petrol deținute de ExxonMobil și ConocoPhillips au fost direct afectate.
Polonia- sub pretextul finanțării de către guvern a sistemului public de pensii care a condus la creșterea datoriei publice, guvernul polonez a naționalizat (prin înjumătățirea valorii nominale a obligațiunilor deținute de fondurile de pensii poloneze) activele deținute de fondurile private de pensii.
România- OUG 114 din 2018- deficitul bugetar era în creștere din cauza politicilor populiste. Sub pretextul „lăcomiei” creditorilor (industria bancară și fondurile private de pensii) și a companiilor tradițional cash-rich (energie, telecom), guvernul a introdus o ordonanță de urgență care, în forma inițială cuprindea următoarele măsuri:
- Decapitaliza sistemul bancar printr-o taxă pe activele băncilor;
- Naționaliza fondurile de pensii private Pilon II prin impunerea de cerințe de capital extreme, care făcea, din punct de vedere economic, activitatea administratorilor fondurilor de pensii imposibilă;
- Plafona prețurile și în același timp impunea o taxă pe cifra de afaceri a companiilor în industria de petrol și gaze;
- Introducea o taxă pe cifra de afaceri și mărea puternic prețul de reînnoire a licențelor pentru companiile din industria telecom.
În ceea ce privește sistemul bancar, măsurile principale au fost reversate imediat. Altfel, exista riscul foarte ridicat ca ratingurile României să fie imediat scăzute de către agenția de rating Standard & Poors, țara urmând să fie încadrată la junk (nerecomandată investițiilor).
În ceea ce privește Pilonul II de pensii private, prevederile OUG ar fi condus la naționalizarea de facto a fondurilor private de pensii prin eliminarea de pe piață a societăților de administrare. După ieșirea din România a acestor administratori de pensii, politicienii ar fi adoptat legislația care să faciliteze preluarea de către stat a activelor adunate în conturile Pilonului II.
De la maximum 2,5%- comision aplicat contribuțiilor lunare, veniturile administratorilor se plafonau la 1%. Din acest procent, 0,5% mergea către Casa Națională de Pensii, iar 0,3% (redus ulterior la 0.25%) către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Astfel, administratorul fondului de pensii Pilon II rămânea cu 0,2% din comisionul aplicat. Din acest comision, se suportă cheltuielile de administrare, precum și costul tranzacțiilor necesare în administrarea portofoliului fondului de pensii.
O asemenea rată echivalează cu taxarea veniturilor de până la 75% și nu este nicăieri întâlnită în economie, nici în industria de tutun, nici în cea a jocurilor de noroc.
Mai mult, în ceea ce privește comisionul anual de administrare, acesta este corelat cu rata inflației, care are o volatilitate ridicată în ultimii ani. În situațiile de majorare a ratei inflației, randamentele fondurilor de pensii scad, deci comisionul administratorului scade. Aici totul are legătură cu legislația foarte restrictivă cu privire la investiții- aproape 70% din portofoliile fondurilor de pensii sunt plasate în instrumente purtătoare de dobândă fixă (în special titluri de stat. Inflație mai mică = profit mai mic = comision mai mic.
Cerințele de capital prevedeau 10% din contribuțiile totale, de până la 10 ori mai mari, asta în condițiile în care:
- Portofoliul fondurilor de pensii are un risc foarte redus: aproape 70% din deținerile acestora sunt în titluri de stat și în depozite pe piață monetară. Aceste instrumente, conform legii, au un risc redus, iar în anumite condiții chiar nu intră în cerințele de capital ale altor instituții financiare;
- Fondurile private de pensii Pilon II, prin lege, au o politică de investiții prudentă;
- Administratorii fondurilor private de pensii constituie provizioane tehnice;
- Administratorii fondurilor private de pensii contribuie, din propriile venituri, la un fond de asigurare al pensiilor (similar cu Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar);
- Fondul de pensii este complet segregat de administratorul fondului, iar evaluarea la piață a fondului este realizată de către o instituție de depozitare (care nu are voie să fie din același grup cu administratorul fondului);
Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de pensii Pilonul II erau extreme și comparativ cu cerințele de capital pentru fondurile de pensii private Pilon III, unde gradul de risc al investițiilor este mai ridicat.
Combinarea celor două masuri (creșterea comisioanelor) și cerințele de capital ar fi fost letală pentru întreaga industrie a administrării private de pensii.
Mai mult, printr-o nouă OUG, Guvernul dorea (în varianta de propunere) să stabilească cine le va administra (special) în cazul în care administratorii se retrag de pe piață - și anume o instituție publică (Fondul de Garantare). Însă în varianta finală a dispărut acea prevedere.
Printr-o altă ordonanță de urgență, Guvernul urmărea să transforme contribuțiile la Pilonul II în una opțională. „Opțiunea” prevedea posibilitatea contribuabilului de a „opta” pentru transferul contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I (administrat de stat). Nu și invers. „Oferta” nu avea ingredientele care să o facă apetisantă. Cel care „opta” pentru Pilonul I primea „puncte de pensie” (puncte care sunt stabilite prin lege, însă nimeni nu poate garanta că acele legi vor mai fi în vigoare în 20-30 de ani). Comparativ cu Pilonului II, salariatul deține unități de fond în conturi individuale, care sunt proprietatea sa și produc, prin investiții, randament pentru acesta.
În timp ce Pilonul II produce randament, Pilonul I este de fapt o taxă. Cel care contribuie primește înapoi, la ieșirea din câmpul muncii, în jur de 40% din banii dați. Ca urmare, la momentul respectiv, numai 400 de persoane din 7,3 milioane de participanți, au cerut transferul contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I.
În a doua parte a lunii mai a aceluiași an, Guvernul a adoptat OUG 38/2019, prin care schimba cerințele de capital. Fixate inițial la un maxim de 10% din contribuțiile totale, au fost scăzute la 8% din contribuțiile din anul anterior.
Efectul nociv asupra sistemului de pensii private s-a văzut la finalul anului, când administratorii fondurilor de pensii au fost nevoiți să-și dubleze capitalul.
Prevederile OUG 114/2018 au fost anulate sau modificate astfel:
- Posibilitatea de transfer a contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I este eliminată. Extrem de puțini contributori la Pilonul II își exercitaseră această opțiune (400 de persoane din 7.3 milioane…);
- Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de Pensii Pilon II revin la valoarea anterioară emiterii OUG 114;
- Comisionul anual depinde de rata inflației din ultimii 5 ani, comparativ cu ultimii 2 ani în prezent. Această comparație are sens din punct de vedere economic, deoarece rata inflației se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic (care durează în medie 5 ani). De asemenea randamentele activelor se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic. În situația actuală, cu rate de dobândă la titlurile de stat (care au o pondere peste 60% în portofoliul fondurilor de pensii Pilon II), într-un ciclu economic foarte dificil, este greu de obținut sau chiar imposibil un randament real pozitiv (pe întreg ciclul economic).
- Eliminarea comisionului la subscrierile noi.
Practic, din toate aceste încercări de naționalizare a Pilonul II de pensii, mesajul este că în continuare riscul de naționalizare există, iar dacă se materializează, pe lângă pensii mai mici pentru contributori, impactul asupra piețelor financiare românești va fi unul extrem de puternic. Pilonul II de pensii este investitorul instituțional numărul 1 pe Bursa de Valori București și investitorul instituțional numărul 2 pe piața de titluri de stat, după sistemul bancar.
Este suficient să ne reamintim reacția Bursei de Valori București la Ordonanța 114/2018 – o scădere de peste 20% într-un timp foarte scurt.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În România nu se mai găsesc oameni care să mulgă vaci.
Vacile, rămânând ne-mulse, astfel scade producţia de lapte. Şi, în felul acesta, mămicile nu mai au ce să dea la copiii nou-născuţi. Şi, dacă copiii nou-născuţi nu beau laptele de la vacile ne-mulse, atunci copiii nu mai au posibilitatea să crească mari, să se dezvolte, să devină viitorii angajaţi la stat.
Viitorul ţării este astfel pus în pericol - devreme ce încă de-peacum se ia laptele de vacă de la gura copiilor încă din primii ani. Lapte care ar fi putut să formeze oasele puternice ale unor viitori angajaţi ANAF - care, astfel, ar fi putut lupta cu evaziunea fiscală, ar fi putut înlătura burghezimea şi chiaburii capitalişti, ar fi putut recupera la bugetul de stat acele venituri ascunse în vederea refacerii găurii care ameninţă plata pensiilor de serviciu ale cadrelor noastre de încredere din aparatul de stat, şi nu numai.
Dacă în România am avea oameni care să ne mulgă vacile, atunci preţul laptelui ar putea fi controlat. Laptele ar putea fi disponibil, aproape gratis, pentru toţi copiii. Şi toţi copiii ar bea lapte. Ar creşte mari şi tari. Şi ar controla lucrurile pe mai departe, încă 33 de ani, şi tot aşa, până ni se va termina viaţa.
De accea, pe lângă problema pensiilor Pilon II, trebuie adusă în discuţie şi lipsa acută a mulgătorilor de vaci. Mai ales în zonele unde s-au efectuat defrişări în vederea construcţiilor de blocuri ANL. Fiindcă, copiii noştri au nevoie de lapte şi aer curat ca să perpetueze idealurile şi visele noastre în anii care urmează.
Trustul Digi ar trebui sa faca mult mai mult efort pentru a combate spalarea pe creier zilnica provenita de la celelalte trusturi de presa - care sunt vadit toxice pentru interesul nostru national.