Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

România mea e bolnavă, are multe cicatrici și merge din când în când la chimioterapie

drapelul României.

Foto: Negoi Cristian / Alamy / Alamy / Profimedia

România mea… e bolnavă, are multe cicatrici și merge din când în când la chimioterapie. Are cancer, unul tratabil, dar care o îngenunchează adesea. Încă stă pe picioare datorită cetățenilor care se gândesc zilnic la viitor și își fac treaba/meseria onest și corect la firul ierbii.

La finalul acestui an se împlinesc 33 de ani de când românii au ieșit din comunism. Țara este în prezent mult mai sigură și mai prosperă decât atunci. Suntem în NATO și în UE, avem o economie de piață și principii democratice care ne ajută să ne dezvoltăm, precum libertatea.

Însă dezvoltarea țării nu se face prin pocnitul degetelor sau prin rugăciuni pioase ori declarații împachetate frumos [dar sterpe] ale politicienilor.

România are multe probleme, pe care le-aș numi tumori: politicieni impostori, presă cumpărată, corupți deghizați în activiști, șarlatani care distrug comunități, „profesori” ai furtului de bani publici, vânători și vânzători de zestre și guralivi care intuiesc contextul dat de resuscitarea naţionalismului în lumea democratică şi încearcă să-l valorifice politic.

România mea este o țară văduvită de liniște și în care nu puţini dintre cetățenii săi par pătrunşi doar de interese mercantile şi îşi construiesc de ani buni doar ceea ce le este lor folositor.

România mea este o țară a răului, dar și una a binelui.

România mea este și țara în care peste 250 de mii de oameni, impulsionați de curajul a două doamne, au pus cărămidă cu cărămidă și au făcut un spital.

România mea este și țara în care oamenii au ieșit în stradă pentru a-și manifesta nemulțumirile față de corupția din sistem.

România mea este și țara în care oamenii au ieșit la vot, chiar dacă nu mai aveau niciun motiv să o facă.

România mea cred că este mai ales țara în care unii dintre oameni îi ajută pe cei care au nevoie de ajutor și nu-i lasă în urmă.

România mea este și țara în care oamenii nu aruncă gunoiul pe jos, nu dau foc la cauciucuri care să polueze, nu scuipă pe stradă și nu parchează pe trotuar sau pe locurile pentru persoanele cu dizabilități.

România mea este și țara în care unii își sacrifică din timpul lor pentru a-i învăța pe alții.

România mea este și țara în care „mulțumesc” sau „te iubesc” se spune sincer, nu clișeic.

România mea este și țara aia despre care îmi vorbea străbunicul meu, fost veteran în Cel De-Al Doilea Război Mondial.

România mea este și pământul în care sunt îngropați bunica și fratele meu, dar și zâmbetul sincer de pe fața tinerei din supermarket care mi-a arătat zilele trecute raftul unde este așezată sarea.

România mea este și țara oamenilor care ajută animalele, dar și țara mecanicului care mi-a reparat mașina săptămâna trecută.

Dincolo de nuanțele ideologice și legătura emoțională pe care o are un cetățean cu țara lui, a fi patriot înseamnă și să-ți critici în mod onest țara și să o privești responsabil, dezvoltându-ți în timp un simț critic, prin care să poți contribui la standardele culturale, economice, sociale și politice pe care le pretinzi și le râvnești.

De multe ori ne credem mult mai deștepți decât suntem, mai calzi, mai primitori și mai deschiși decât ne dovedim. Ne supraevaluăm constant cu o mândrie care nu are acoperire în faptele noastre. Iar atunci când suntem puși în fața unor situații concrete, în care aceste calități pe care le pretindem trebuie să iasă la iveală, ne dovedim neîncrezători, reci, intoleranți cu străinii, sceptici la cooperare și nesiguri pe noi. Oricât potențial intelectual și creativ am avea, performanțele noastre ca popor sunt sub nivelul pe care îl clamăm, pentru că perseverența ne este subminată de propriile complexe, după cum bine spune și profesorul Daniel David în cartea „Psihologia poporului român”.

Am văzut multe cazuri în care românii au avut impresia că străinii nu înțeleg cât de„buni” suntem noi ca popor și astfel unii dintre conaționali au simțit nevoia să-și gonfleze mândria. Adevărul este însă altul. Cu cât ne batem mai tare în piept că suntem mândri, cu atât stima noastră de sine este mai scăzută, iar performanțele noastre scad.

A fi naționalist „mândru că ești român” a ajuns deja o vorbă goală, care e împachetată în brizbrizuri și superficialitate ca să dea bine la norod, dar care camuflează în realitate niște derapaje și hoții de rang înalt, precum și prostia în toată splendoarea ei.

Țara trebuie iubită, dar calculat, nu elogiată permanent cu o superioritate lipsită de sens și înrudită cu mediocritatea. Cred că interesul României nu mai este unul naţional, ci mai mult unul european. Dacă e de construit astăzi un naţionalism românesc sănătos, e de construit unul european, care să includă cât mai mult din valorile noastre de neam, pentru că vedem peste tot prin lume că statele singure sunt sărace şi când sunt bogate.

E foarte greu să definești naţionalismul, pentru că el poate însemna și frumuseţea sentimentului de iubire de ţară, dar și extremism şi intoleranţă. Regele Mihai spunea cândva că „naţionalismul e o pornire a omului legată de patria lui, care însă poate scăpa oricând de sub control şi să se umple de alt conţinut”. „Naţionalist a fost şi profesorul Iorga, naţionalişti au fost şi legionarii care l-au ucis. Unde e deosebirea?Noi ne dăm seama unde e, dar cuvântul ăsta e ca apa, ia orice formă. Şi aşa sunt multe cuvinte pe care le folosesc oamenii politici”, mai spunea ultimul Rege al României. Or, în acest sens, naţionalismul nu este nici bun, nici rău, prin el însuşi, ci doar prin consecinţele pe care le poate avea, după cum bine remarcă istoricul clujan Sorin Mitu.

România mea este locul imperfect în care e perfect să construiești! Cred că ar trebui să înțelegem că nu putem transforma iubirea pentru țara asta într-un moft, iubind-o doar o zi pe an, de 1 Decembrie. Dacă te identifici cu Țara, cu România Ta, lupți pentru ea, construiești pentru ea și îți legi viitorul de ea, chiar dacă o faci în mod anonim și nu în lumina reflectoarelor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult