Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

România nu este o țară pentru bătrâni. Cum ne-a împărțit coronavirusul în două categorii: sub 65 ani și peste 65 ani

Acasa -  Foto: Christina ASSI/ AFP/ Profimedia Images

 Foto: Christina ASSI/ AFP/ Profimedia Images

Am revăzut în aceste zile filmul „Nu există țară pentru bătrâni” („No Country for Old Men”) și am recunoscut în el provocarea morală pe care o trăim odată cu noul coronavirus față de vârstnici. În fața COVID-19, nu există o țară în care vârstnicii să fie protejați. Doar dacă adoptăm o atitudine morală putem să facem față, iar prin atitudine morală mă refer la imperativele: „Fă bine! Fii onest! Fii empatic! Arată conștiință socială punând interesul public în fata celui individual!”

Narativul din spațiul public a evoluat în câteva săptămâni, de la îngrijorarea privind „nesustenabilitatea sistemului public de pensii din perspectiva rundei a 5-a de mărire a punctului de pensie și dublarea lui în doar 5 ani”, la „distanțare socială” și cum să ne protejăm vârstnicii, cea mai vulnerabilă categorie a populației în fața amenințării COVID-19.

Dacă până recent ne întrebam cum să ne susținem financiar vârstnicii și propriii ani de pensionare, pentru că vom avea mulți vârstnici, acum ne întrebăm cum să ne asigurăm că părinții și bunicii noștri vor trece cu bine peste această criză și că noi, cu toții, vom reuși să rămânem sănătoși. În câteva săptămâni am ajuns să ne temem că un colaps al sistemului medical și de asistență socială va duce ca la finalul acestei crize să avem prea puțini vârstnici.

Cum s-a schimbat perspectiva: De la „vom avea prea mulți vârstnici” la „noul coronavirus ne poate lasă fară vârstnici”

Coronavirus ne-a împărțit în două categorii: sub 65 ani și peste 65 ani!

La începutul anului 2019, România avea o populație rezidentă de 19,4 milioane oameni. Aproximativ 3,6 milioane de români au peste 65 ani. Aproape 5 milioane dintre români au peste 60 ani! Acești oameni sunt deja în mare parte foarte vulnerabili financiar. Fie sunt pensionari, cei peste 65 ani, fie sunt vulnerabili, pentru că nu mai au aceleași oportunități și șanse în carieră. Odată cu înaintarea în vârstă se răresc măririle de salariu, șansele de a fi avansați, iar pierderea locului de muncă este un „game over”, pentru că o persoană chiar de peste 45-50 ani reușește mult mai greu să se reangajeze fie pentru că se confruntă cu obsolescență profesională, fie pentru că este discriminată în fața unor angajați mai tineri.

Nu e o întâmplare că persoanele în vârstă, care sunt deja vulnerabile financiar și își pierd o mare parte din libertăți și șanse, sunt și cele mai vulnerabile în fața virusului. Același sistem medical care ar fi copleșit dacă mii de oameni au nevoie de ajutor concomitent este sistemul medical pe care s-au bazat toată viață și care a fost „insuficient” toată viața. Controalele medicale periodice au fost neperiodice, acoperirea și prezența sunt slabe în special în zonele rurale, dar nu numai, medici puțini, aparatură veche, investiții în cercetare-dezvoltare reduse. La asta adăugăm cultura noastră de automedicație și de mers la doctor în ultimul moment și, desigur, lipsa unei educații medicale și a unei discipline în ceea ce privește alimentația, efortul fizic și cel pentru menținerea sănătății mentale.

Cele mai recente date publicate de către Institutul Național de Statistică arată că populația rezidentă a României a scăzut cu 125.500 persoane în anul 2018 și că principala cauză a acestei scăderi o reprezintă sporul natural negativ, numărul persoanelor care au decedat în acest an depășește cu 76.000 numărul nou-născuților. Mulți dintre oamenii care mor sunt, bineînțeles, vârstnici, și cine poate spune dacă mor când le e timpul sau prea devreme pentru că nu au sprijin financiar și medical la nivelurile de care au nevoie?!

Cu COVID-19 sau fără el, România nu este o țară pentru bătrâni!

De la „să se întoarcă tinerii care au plecat”, la „poate e mai bine dacă rămân pe afară”

România pierde prin emigrație populație tânără, persoane active, aflate la vârsta la care pot munci, dar, din fericire, diaspora României este formată dintr-o populație tânără care poate suporta mai bine această criză de sănătate publică.

Datele demografice ne arată că în anul 2018 am avut un alt an cu un sold negativ al migrației internaționale temporare de lungă durată. 239.000 de oameni au emigrat din România, în timp ce 181.000 au imigrat în România. Diferența între cele două cifre arată că România a pierdut 58.000 de oameni în favoarea străinătății. Mai mult de 36.000 din acest sold negativ sunt români cu vârstă între 20 și 44 de ani. România pierde populație tânără și activă, iar acest fenomen creează efecte negative de lungă durată. Poate că soldul migrației este temporar, dar problema pe care o generează este permanentă și structurală. Populația tânără poate crește numărul nou-născuților, nu e de mirare că sporul natural este negativ și se adâncește. Populația tânără produce valoarea adăugată în economie atât ca forță de muncă cantitativă (număr de angajați), cât și calitativă, prin creșterea productivității muncii, acumulare de cunoștinte, îmbunătățire de procese, adaptare mai rapidă la tehnologii noi. Populația tânără are un comportament care generează creștere economică: investește și consumă, face banii să ruleze.

Odată cu apariția COVID-19, am fost puși în fața dilemei „ce ne facem dacă românii plecați decid să se întoarcă acasă”. Ani la rând ne-am plâns că ne pierdem tinerii, că România nu este o țară atractivă pentru mulți dintre ei. Acum, români din diferite țări au vrut sau au fost nevoiți să se întoarcă acasă și perspectiva s-a schimbat. Poate este mai bine dacă stau acolo și nu se întorc. În același timp, diaspora României are un risc mai mic în fața virusului, pentru că în medie este formată din populație tânără care, să sperăm, va face față cu bine acestei amenințări.

De la „nu găsim bani pentru mărirea pensiilor, a alocațiilor” la „pachete de măsuri pentru sprijinirea sistemului de sănătate, a mediului economic și a populației”

Pe fondul unei alfabetizări financiare reduse, cea mai scăzută din Uniunea Europeană, și a unei poveri din ce în ce mai mari asupra bugetului general consolidat, România este foarte vulnerabilă în ceea ce privește sustenabilitatea sistemului de pensii Pilon I („Pay as You Go”).

Populația României scade, iar raportul de dependență demografică – numărul persoanelor dependente, cele sub 15 ani și peste 65 ani versus persoanele active în muncă, cele între 15 și 65 ani, a crescut de la 51,1 la 51,9. Aceste cifre arată că la 100 de persoane sunt mai multe persoane dependente decât active și asta nu pentru că avem prea mulți români în categoria sub 15 ani, ci pentru că avem din ce în ce mai mulți vârstnici.

Speranța de viață medie a unui român este de 75,5 ani, bărbații trăind în medie 72 ani, în timp ce femeile 79 ani. Speranța de viață s-a îmbunătățit constant. În ultimii 60 de ani speranța de viață la bărbați a crescut cu aproximativ 10 ani, în timp ce la femei cu 14 ani! Ținând cont de vârsta de pensionare - 65 ani pentru bărbați și 63 ani pentru femei, românii au un orizont de muncă și de contributivitate la sistemul de pensii pilon I de 40 ani, în timp ce, în medie, vor petrece 7 ani dacă sunt bărbați și 16 ani, dacă sunt femei, încasând pensie.

Femeile sunt mai vulnerabile financiar și trăiesc mai mult! Nu este întâmplătoare categoria „casnice – 1,3 milioane” în cadrul populației inactive. Nu există o categorie similară pentru bărbați, celelalte două categorii fiind pensionari și asistați social și elevi/studenți.

Față de acum 50-60 ani trăim mai mult, dar rămân o multitudine de factori – calitatea sistemului instituțional, nivelul de trai, stilul de viață - care nu au permis ca speranța de viață din România să fie foarte bună. România este doar pe locul 37 din 45 de țări din Europa după acest criteriu.

Chiar dacă poate nu trăim „la potențial”, suntem totuși pensionari pentru 10 ani, în medie, iar această perioadă este foarte dificilă din punct de vedere financiar pentru români.

Guvernul ne spunea la începutul anului că proiectul de buget pentru anul 2020 „acomodează” o creștere a punctului de pensie de la 1.265 lei la 1.775 lei, începând cu luna septembrie. Această creștere este prevăzută în legea pensiilor aprobată în anul 2018 și ar avea un impact financiar estimat la 25 miliarde lei în anul 2020 (2,2% din PIB-ul de 1.129,2 miliarde lei proiectat de Ministerul Finanțelor Publice la sfârșitul anului 2019 pentru anul 2020) și 58 miliarde lei în anul 2021. De asemenea, în luna ianuarie, după multe discuții, era aprobată și o dublare a alocațiilor pentru copii. Și fără situația generată de noul coronavirus bugetul României gâfâia sub aceste prevederi de cheltuieli bugetare.

Gradul de colectare din impozite și taxe va fi foarte scăzut în anul 2020 după aceste luni de reducere a activității economice și este plauzibil să vedem o creștere economică negativă și un deficit bugetar mai agresiv decât cel din anul 2009, posibil în jurul cifrei de 7,00%.

De câteva săptămâni nu mai vorbim despre mărirea pensiilor și unde vom găsi banii pentru a susține acest efort bugetar pentru că de câteva săptămâni vorbim despre măsuri care să susțină mediul de afaceri și populația. Guvernul a anunțat subvenții, a agreat cu băncile că acestea să ofere posibilitatea de amânare a ratelor, își propune să susțină oamenii care intră în șomaj tehnic și companiile care sunt afectate direct sau indirect.

Să mai aștepte vârstnicii creșterea punctului de pensie în luna septembrie? Mai poate Guvernul să aplice această prevedere concomitent cu cheltuielile uriașe pentru stăvilirea pandemiei, cu asigurarea de asistență medicală și socială a celor afectați, dar și cu susținerea agenților economici și populației? În acest moment e greu de spus. Bunăstarea vârstnicilor dată de creșterea pensiilor este importantă, dar cel mai probabil, nu este la fel de urgentă precum siguranța lor în fața COVID-19 și asistența în caz de spitalizare. Dacă România risca o mărire a deficitului bugetar cauzată de măsurile de creșteri ale veniturilor, acum acest deficit se poate adânci și mai mult din cauza cheltuielilor suplimentare, dar și a reducerii drastice a veniturilor. Gradul de colectare din impozite și taxe va fi foarte scăzut în anul 2020 după aceste luni de reducere a activității economice și este plauzibil să vedem o creștere economică negativă și un deficit bugetar mai agresiv decât cel din anul 2009, posibil în jurul cifrei de 7,00%.

COVID-19 pune în pericol viața oamenilor, ne-a schimbat stilul de viață, ne ține în casă și pune în pericol economia României și pe cea mondială. Totuși, acest virus nu schimbă componenta morală a problemei, când vine vorba despre vârstnici. În continuare ce decidem azi și cum trăim azi produce consecințe asupra viitorului. E important să acționăm și să luăm decizii, pentru că cel mai rău acum ar fi să lăsăm soarta să decidă pentru noi.

Înainte de COVID-19 România risca să devină O Țară Cu Bătrâni, dar Nu Pentru Bătrâni! Acum, dacă nu gestionăm corect situația, dacă nu suntem dispuși să facem sacrificii financiare și sociale, dacă nu avem moralitate și conștiință socială, riscăm o perspectivă mult mai sumbră, să fim O Țară Fără Bătrâni! Iar înțelepciunea și experiența costă, așa cum un vechi proverb românesc spune: cine nu are bătrâni să îi cumpere!

România a creat premisele unor vremuri grele prin gestionarea ineficientă a banului public, iar noi ne periclităm calitatea anilor când vom fi vârstnici și la pensie dacă nu avem grija de sănătatea noastră și nu căutăm independența financiară. Chiar dacă trăim vremuri fluide, un lucru rămâne cert, nu este ușor să fii vârstnic în România.

Înainte de COVID-19 România risca să devină o țară cu bătrâni, dar nu pentru bătrâni! Acum, dacă nu gestionăm corect situația, dacă nu suntem dispuși să facem sacrificii financiare și sociale, dacă nu avem moralitate și conștiință socială, riscăm o perspectivă mult mai sumbră, să fim o țară fără bătrâni! Iar înțelepciunea și experiența costă, așa cum un vechi proverb românesc spune: cine nu are bătrâni să îi cumpere!

Iar pentru că mulți dintre noi și-au văzut investițiile prăbușindu-se de când a început această nebunie și pentru că, după părerea mea, aceasta nu este doar o corecție, ci o situație de forță majoră care va redefini cum trăim și cum se fac afacerile în lume, câteva idei ca să rămânem pe făgașul căutării independenței financiare:

- tăiați, tăiați, tăiați: dacă până acum nu ați făcut exercițiul de a vă analiza comportamentul și atitudinea față de bani, este momentul să vă faceți bugetul pe diferite perioade: lunar, trimestrial și anual, și să vedeți care sunt acele „găuri în buzunarele” voastre prin care sunt pierduți bani fară să genereze valoare. Poate veți lua mai des metroul în drum spre birou (ce ne-ar plăcea acea aglomerație acum!) ca să reduceți din cheltuielile cu benzina, ce să mai zicem de cheltuiala de timp; poate veți cheltui mai puțin pe mâncare acum, că mâncam mai chibzuit ceea ce ne gătim acasă.

- investiții financiare: dacă aveți o strategie de investiții în produse financiare, această perioada a creat oportunități și o puteți implementa în mod consecvent și potențial mai ieftin. Totuși, dacă nu sunteți specialiști în tranzacționat „volatilitate”, ar fi mai bine să nu luați decizii tactice acum, pe termen scurt și, de asemenea, nu este cazul să speculați momentul. Când și vecinul de bloc vă spune „este un moment bun să cumperi acțiuni ale companiilor din industria hotelieră”, înseamnă că sunt costuri ascunse acolo, mai bine stați deoparte.

- idei de afaceri, de carieră: dovezile empirice arată că toate marile dezastre naturale au determinat progres pe termen lung și un mare pas în fată pentru omenire. Rămâneți alerți și deschiși la oportunități, ele vor apărea cu siguranță.

- atenție la rostogolirea în viitor a poverilor financiare și contractuale actuale: dacă puteți alege sau chiar dacă necesită efort mare, dar nu e imposibil, încercați să onorați acum obligațiile financiare și contractuale. Poate sunteți într-o situație în care amânarea plății ratelor la bancă ar ajuta foarte mult sau amânarea unor livrări sau a unor comenzi, dar, pe termen lung, aceste amânări vor arunca o umbră asupra revenirii la „noul normal” și vor crește de fapt costurile.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mi-a placut aia cu "obsolescenta". Si mi-am zis: a-tat!
    • Like 0


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult