Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Să redăm puterea poporului. Şi să lăsăm nebunii să vorbească în numele său

Boris Johnson frânghie

Foto: Guliver Getty Images

„Adevărata democraţie este aceea în care guvernul face ceea ce dorește poporul şi apără un singur interes: cel al poporului”.

Cu asemenea principii înălţătoare îşi motiva susţinătorii fostul preşedinte al Argentinei din anii ’50, Juan Peron, generalul carismatic şi autoritar, mare admirator al altui dictator, Benito Mussolini, care obişnuia să-şi valideze deciziile controversate împotriva democraţiei, împotriv intelectualilor, împotriva studenţilor şi împotriva tuturor celor care i se opuneau, prin băi de mulţime adulatoare.

Istoria este plină de asemenea discursuri. Din Roma antică şi până la Washingtonul zilelor noastre, apelul la voința populară a fost utilizată mereu de liderii care nu-şi puteau convinge adversarii. Poporul este, până la urmă, autoritatea supremă într-un stat democratic şi câţi dintre noi nu simţim cum inima ne tresaltă atunci când auzim fraze meşteşugite care laudă virtuţile „poporului nostru”. 

Poporul nu mai este astăzi gloata Romei care aproba crimele imperatorilor sângeroşi. Prin apartenenţa la un popor ne identificăm şi noi, ca persoane, nu mai suntem indivizi, ci părţi ale unui tot, al unei mulţimi care poate scrie istorie şi de care îşi vor aminti urmaşii cu mândrie şi speranţă. Cum freamătă poporul american la cuvintele twitterite de preşedintele său care laudă măreţia ţării sale când decide să pedepsească Iranul cel rău; tot voinţa supremă a poporului său o invocă şi domnul Orban când apără interesul acestuia de a nu fi corupt de universităţile „sorosiste” pe care le închide. Să nu mai spunem de poporul german, arian şi cu un destin grandios, a cărui voinţă o urma Adolf Hitler care câștigase puterea cu o treime din sufragii.

„Mă adresez vouă cu forţa pe care o are un om liber, care nu are teamă de judecata italienilor”, tuna zilele trecute vicepreşedintele Consiliului de miniştri italian în faţa parlamentarilor, domnul Matteo Salvini, după ce pusese umărul la răsturnarea propriului guvern pentru a organiza alegeri anticipate pe care, date fiind procentele obţinute la alegerile europarlamentare din primăvară, are speranţa de a le câştiga şi a forma singur un guvern. Cuvinte frumoase cărora primul ministru Giuseppe Conte le-a dat răspunsul care defineşte, dintr-o perspectivă, populismul noilor „stele” ale politicii actuale: „Votul cetăţenilor este esenţa democraţiei. Dar să le ceri să te voteze în fiecare an este iresponsabilitate.”

Unii s-ar grăbi să conchidă: latinii întotdeauna au fost predispuşi exceselor populiste şi autoritariste. Pe aceştia îi învit să privească puţin înspre Washington ori Londra, căzute sub influenţa unor lideri egocentrişti, palavragii şi cabotini, mai buni pentru tragi-comediile interpretate de Charlie Chaplin decât a conduce destinele unor naţiuni.

„Marea Britanie este o naţiune măreaţă, cu siguranţă o forţă globală. Este un mare avantaj pentru lume şi pentru Europa ca Marea Britanie să fie intim legată de Europa.”

Aceste vorbe le rostea în urmă cu câţiva ani unul dintre principalii eroi politici ai momentului, primul-ministru ajuns în Downing Street fără a fi trecut prin alegeri populare, ci câştigând conducerea partidului aflat la putere, deci printr-un tehnicism legal, dl. Boris Johnson. În acele vremuri, extravagantul politician, absolvent al Limbilor clasice la Oxford, fost primar al Londrei, parlamentar cu şarm, publica un studiu asupra Imperiului Roman care era văzut drept model pentru Uniunea Europeană, care, la rândul ei, în opinia autorului, trebuia să admită în rândurile sale Turcia, şi să refacă grandoarea de odinioară a Romei.

Numai că, de atunci, dinspre Atlantic şi aiurea a început să bată vântul neo-naţionalismului. Oportunist, dl. Johnson a simţit că venise momentul unei schimbări a opiniilor politice şi a sărit în barca Leave. 

„Să votăm pentru o adevărată schimbare a relaţiilor cu Europa este o ocazie cu care ne întâlnim o dată în viaţă. Aceasta este singura oportunitate pe care o avem: să demonstrăm că ne putem guverna singuri. Un vot pentru a rămâne în UE va fi considerat de către Bruxelles mesajul pentru mai mult federalism şi pentru erodarea democraţiei.”

Cu ajutorul influenţelor externe, fake-news-urilor, manipulărilor online, tabăra în care se înregimentase fostul filo-european câştiga în mod surprinzător cu un scor minim. Uniunea Europeană nu mai putea, din acel an 2016, să mai erodeze democraţia, revenită acum în mâinile poporului englez triumfător.

Numai că vajnicul luptător pentru democraţie, dl. Boris Johnson, a considerat că suspendarea Parlamentului britanic, reprezentantul naţiunii, ales democratic, nu erodează democraţia. Cel mult o suspendă. Iar în vremuri de criză, când e nevoie de oameni providenţiali, excesele sunt necesare dacă sunt permise de popor şi sunt făcute în interesul său. Poate durul negociator Boris Johnson a dat semnalul că nu predă Marea Britanie unui acord nesatisfăcător şi va reuşi o negociere formidabilă cu birocraţia Uniunii, fiind privit ca un erou la sfârşit de octombrie. Istoria este a învingătorilor, cărora li se uită excentricităţile şi inconsecvenţele. E modul de a gândi al tuturor autocraţilor Romei, al dictatorilor sud-americani sau magrebieni, al fasciştilor de ieri şi azi.

Poporul este un concept înălţător, care ne trimite cu gândul la timpuri legendare, când pe oameni îi uneau vise comune măreţe, pieţe pline de oameni care sperau împreună. Însă nimeni nu a auzit vocea poporului decât în vremuri de restrişte, atunci când poporul trebuie să se ridice pentru a răsturna tiranii care, cândva, susţineau că vorbesc în numele său. Dictatori care, în numele poporului, pornesc, mai devreme sau mai târziu, războaie.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Rețetă de "succes": se iau doi saltimbanci cu gura mare, Boris Johnson și Nigel Farage, se proclamă 2-3 idei fixe, gen "să dovedim că suntem în stare să ne guvernăm singuri", "migranții o să ne ia toate locurile de muncă", "o să ne metisăm până nu vom mai fi englezi", și se face un referendum. Se ia una bucată popor 50% hooligans manipulabili și muiați bine în alcool. Rezultatul? Brexit, întâi nesigur "what have we done" ," what the f**k is EU", apoi dur, apoi fără acord, adică haos. Poftă bună!
    Concluzia: nu lăsați niciodată o asemenea decizie pe seama poporului!
    Noi o să ne instalăm comod în fața tv și vom urmări spectacolul bucurăndu-ne că nu suntem în locul lor!
    • Like 0
  • De ce sa intram in panica....totul este bine si la locul care trebuie. Eeee...si ce daca mai rasar vreo doi nebuni la conducerea unor tari occidentale....nu trebuie si ei sa invete cum este cu butonul nuclear ?. se pune praful pe el de atata nefolosinta ! Si la noi in Romania curge lapte si miere nu vedeti ce bine ne sade in "pestera muierii" ?. Domnilor.... "strasnica" este puterea in ziua de astazi.....parca si specia umana a evoluat !. se simte in aerul respirabil....cam 100 de ha arse de prin Amazon....ce lume luminata !. cand gandim cu farfuzica....si societatile ?. urbi dezvoltate nu gluma....voteaza daltonist ne distingand culorile politice.....CE MAI DRAGOSTE si FERICIRE !
    • Like 1
  • Ce ne facem însă când cea mai mare parte a unui popor este tarată (congenital, aș zice) de o groază de defecte de caracter? Și mă refer, firește, la poprul român! Ce popor cu scaun la cap ar alege să fie condus de un criminal (Ion Iliescu), de unul căruia îi era scârbă de poporul său (declarație la Viena cu ”ocazia” ultimei mineriade) și care s-a declarat învins de securitate (Emil Constantinescu) și de un bembeluc bețiv, curvar și hoț (Traian Băsescu)? Și culmea - niciunul român get-beget, toți - evrei (Ion Iliescu - țigan-evreu, și mai rău!), Astăzi avem în fruntea țării un sas, care însă a dezamăgit cumplit (v. https://www.ramnic.ro/articole/basescu-nu-este-cuza-johannis-nu-este-carol-i--25694/2009-10-19). Asta înseamnă că suntem un popor care nu se poate conduce singur! De altfel noi n-am progresat de-a lungul istoriei decât împinși de la spate, și nici atunci decât în două cazuri: când am avut noroc de niște domnitori cu vână în ei și când am fost coduși de străini! Apoi, ați văzut ce a ales poporul în 2016? Pe Liviu Dragnea și șleahta lui de hoți ordinari! Am ajuns de râsul lumii întregi având în fruntea guvernului pe o proastă a proastelor, care, cu tupeul caracteristic neamului prost, vrea acum să ajungă președintele României! Păi, nu zic eu bine când (tot) zic că, statistic vorbind, suntem o țară de lichele și de secături, excepțiile nefăcând decât să confirma regula? Avem fix ceea ce merităm (desigur cu excepția... excepțiilor), căci ”fiecare popor își are conducătorii pe care și-i merită!” (Karl Marx). Așa se face că ”în România nu sunt posibile decât două ipostaze ale existenței umane: lichea ori câine bătut!” (Ernest Bernea). Ce folos că ”poporul acesta ar putea fi un popor mare dacă ar scăpa de lichele și lichelism” (Marin Preda), dar, desigur, nu poate scăpa, fiindcă ”piramida noastră socială este morbidă: vârful - bolnav de sifilis, temelia - de pelagră!” (Octavian Goga).
    • Like 2
    • @ Pătraşcu Marian
      Cri check icon
      Frustrarile d-lui Patrascu Marian le aveam si eu in 1990 cand, membru PNTCD fiind, am stat vreo doua saptamani cu un registru in fatza sediului central al taranistilor invitand oamenii ca sa semneze pentru Proclamatia de la Timisoara. Abia daca au semnat, in 2 saptamani, cativa zeci de cetateni, si asta in Bucuresti ! La primele alegeri din 1990, la duelul final televizat dintre Iliescu, Ratiu si Campeanu, as fi jurat ca pe Iliescu nu o sa-l aleaga nimeni si totusi fostul activist comunist a castigat en fanfare !
      Privind retrospectiv si la rece, in anul de gratie 2019, evolutia Romaniei din ultimii 30 de ani, cred ca putem gasi cateva explicatii:
      1. Romania a avut o democratie reala ( incipienta, fragila si cu multe imperfectiuni ) doar in scurta perioada interbelica, astfel incat cei 40 de ani de dictatura comunista care au urmat au distrus pentru mult timp germenii democratiei.
      2. In anii tarzii ai comunismului, adica perioada 1975-1989, jumatate din populatia activa a fost membra a partiduljui comunist, desi nimeni nu le mai punea pistolul la tampla romanilor pentru a adera la comunism. Era vorba despre un oportunism ticalos manifestat de multi concetateni de-ai nostri care la serviciu participau constiincios la sedintele de partid iar acasa, in familie, ii injurau pe comunisti.
      3. Securitatea nu mai era alcatuita din brutele analfabete din anii 1950, ci din indivizi inteligenti, scoliti si experti in controlul si manipularea populatiei si se infiltrasera in profunzime in societatea romaneasca, de jos de la tara si pana in institutiile Statului, inclusiv ( si in special in ) Justitie, Procuratura, Armata si Militie. Iar numarul de informatori ai Securitatii a fost urias, dupa unele estimari fiind de aproximativ o treime din populatia adulta a tarii, explicandu-sa aatfel succesul lui Iliescu care se opunea "vanatorii de vrajitoare" adica epurarii si decomunizarii societatii pe care au incercat-o, fara succes din pacate, adeptii Proclamatieii de la Timisaora si PNTCD.
      4. Dupa aderarea la UE si deschiderea granitelor, exodul romanilor catre Vest nu a fost alcatuit doar din hoti de buzunare si alti infractori doritori sa "opereze" liberi in Occident, ci mai ales din forta de munca tanara, activa, si din o buna parte din elita natiunii, adica tinerii absolventi de facultate, superscoliti si educati. Pentru ei ( muncitorii si intelectualii romani emigranti ) a fost bine, insa pentru Romania consecintele au fost dramatice: mai mult de 4 milioane de concetateni de-ai nostri muncesc afara, adica contribuie cu munca lor, inclusiv cu taxe si impozite, la prosperitatea tarilor occidentale, nu si a Romaniei. Insa exodul elitelor are consecinte mult mai grave, privand Romania de aportul esential pentru progresul social si economic pe care il are "materia cenusie" in orice natiune.
      5. Poate ca astfel se poate explica avalansa de mediocritati agresive si de infiltrati sub acoperire de care "beneficiaza" astazi nu doar toate partidele, ci si institutiile fundamentale ale tarii ( in frunte cu Presa, Justitia si institutiile de forta ale Statului care sunt masiv invadate de mediocritati, oportunisti si ofitzeri acoperiti ).
      6. Astazi, in anul de gratie 2019, intreaga societate romaneasca plateste lipsa de aderenta la Proclamatia de la Timisoara si la principiile morale severe dar oneste promovate de fostul partid national taranesc, partid care a disparut de pe scena politica si datorita votului naiv al unui electorat speriat, orb si surd din anii "90. Moartea Seniorului Coposu si disparitia PNTCD au incetinit pentru mult timp devenirea democratica a Romaniei.
      • Like 2
  • Alien check icon
    După părerea mea în UK nici guvernul și nici parlamentul nu mai reprezinta vreun popor. Si BJ și partidele reprezentate în parlament acum își urmăresc doar propriile interese meschine pe termen scurt și nu mai reprezinta pe nimeni.
    Iar regină e ultimul dinozaur care încă n-a abdicat. Pana și papa sau monarhia japoneza au făcut pasul asta spre normalitate...
    • Like 4
    • @ Alien
      Cum de sa extins asta cu parlamentul si guvernul nu mai reprezinta poporul, de la noi la britanici ? Poate mai e si printre alte tari europene, poate e noul trend de politichie damboviteana extins la nivelul intregii Europei. Sau o data cu plecarea multor concetateni in Regatul Unit au dus cu ei, fara sa vrea, virusul asta. Pana acum credeam ca democratia din Regatul Unit ce cea mai solida dintre toate democratiile europene. Ghinion, cum ar spune un clasic in viata :) !
      • Like 0
    • @ Ovidiu Gura
      Nu s-a extins nimic dinspre România spre Europa Occidentală, totul arată falimentul democrației tradiționale, inadecvarea acesteia la realitățile secolului XXI. Tehnologia informației și a telecomunicațiilor precum și companiile transnaționale au transformat Terra într-un sat global în care nu mai funcționează vechile metode de guvernare bazate pe reprezentativitate limitată temporar și schimbată după o curbă quasi-sinusoidală. Suntem contemporani cu nașterea unei noi paradigme de guvernare bazată pe filozofia societății deschise lansate de către Karl Popper și pusă în operă de către George Soros.
      • Like 1
  • Manevra lui Boris Johnson e absolut legală și de altfel a și fost aprobată de Regină așa că argumentele dv plângăcioase nu se susțin. Ce nu înțeleg finutzii ca dv e că alegerea unuia ca Trump e tocmai efectul
    establishmentului clasic care a luat-o razna și s-a desprins complet de realitățile oamenilor de rând propunând tot felul de elucubrații utopice cu efecte catastrofale pentru clasa de mijloc în special dar și punând în pericol chiar cultura și existența popoarelor naționale. Ce Germanie e aia cu populație majoritar musulmană ? La momentul ăla poporul german e practic pe cale de dispariție, devine o pagină de istorie și atunci e firesc să apară mișcări de rezistență, practic se va ajunge la o luptă de supraviețuire națională iar în Anglia sau SUA se întâmplă același lucru. De altfel în agenda progresistă dispariția națiunilor e la loc de cinste și de aici sprijinul acordat emigrației,, fără număr " și spaima că Trump va construi zidul zadărnicindu-le astfel visul multicultural.
    • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      Paul check icon
      Argumentele dv imberbe reflecta perfect nivelul la care populismul și iliberalismul au adus discursul politic in multe democrații consacrate. Tâmpenii cu națiuni care dispar datorită emigrației și alte fantasmagorii și teorii ale conspirației au părăsit bodegile cele mai infecte și au ajuns in mijlocul discursului politic. Înlocuiți musulmani cu evrei in discursul dvs și ajungeți la o argumentației binecunoscuta in tenebrele istoriei Europei. Unde va dau însă 100% dreptate este ca aceste tenebre ale societății au fost in mod greșit ignorate de elitele politice post WWII și asta, așa cum se dovedește acum, a fost o greșeală majora. Sper sa scăpăm de ea doar cu o sperietură.
      • Like 7
    • @ Paul
      Alien check icon
      Însăși ideea de stat național e una discutabila. Unii au impresia ca asta e o idee veche de când lunea și ca asa va rămâne la nesfârșit.
      Și asta cu "națiunea" eterna și imuabila, "înghețată" într-un moment istoric sau altul e discutabila. Sunt convins ca dacă ceri unuia din asta să-ți dea 5 criterii stabile care au definit o "națiune" în ultimii 250 ani n-or sa fie capabili.
      • Like 5
    • @ Paul
      Culturile naționale dispar, dar ăsta e un proces paralel cu migrația, nu are mare legătură.
      Nemții sunt nemți doar prin limbă și etnie, britanicii și francezii la fel. Noi ăștia mai primitivi mai avem ceva tradiții și obiceiuri specifice. Corporatistul din București nu se deosebește aproape deloc de cel din Paris sau din Berlin. Tot șaorme și starbucks consumă.
      Nu există multiculturalism. Unde se spune că e, de fapt este doar o lipsă totală de cultură, o apartenență la cultura ”neutră” globală, un americanism fără puști și burgeri.
      Pentru unii asta e oribil, și de-aia se agață de orice tembel le promite că oprește timpu-n loc. Îi urăsc pe imigranții musulmani pentru că ei au tradiție, au obiceiuri, au religie, o imagine în oglindă a golului cultural al vestului. Pe marea majoritate o doare în pix însă că dispare hora și muzica populară, pentru că au clubul și pop-ul.
      Dat fiind că îmi provoacă silă și sârbele și KFC, nu știu unde să mă poziționez aici.
      • Like 5


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult