Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Scăderea populației = înapoiere economică?

Foto: Inquam Photos

Produsul Intern Brut, PIB-ul este măsura valorii adăugate produsă într-o țară. Este urmărit și menționat cu obstinație pentru a marca evoluția economică a țărilor. Elitele economice și politice nu doresc altceva decât creștere economică. Orice scădere (creștere negativă în limbajul economiștilor) a PIB-ului este privită cu maximă gravitate și sunt suficiente două scăderi trimestriale consecutive pentru ca diagnosticul să fie pus imediat: Recesiune.

Întrebarea pe care cred că poate e timpul să ne-o punem este: a devenit creșterea PIB un scop în sine? Care mai este adevăratul scop al măsurării unui astfel de indicator? Cât de legată mai este bunăstarea reală a populației de un astfel de indicator, fie el calculat și per capita? 

Metrou Pipera

Până la urmă care este adevăratul motiv al calculării PIB: aflarea bogăției țării sau a bogăției indivizilor? O astfel de întrebare este cu atât mai justificată cu cât, în ultimii ani, creșterea economică a țărilor dezvoltate, creșterea avuției lor, a fost însoțită de o polarizare accelerată a societății. Din acest motiv, chiar și un indicator sintetic precum PIB/capita poate induce mesaje distorsionate.

Țări cu un un PIB/capita în creștere au fost confruntate cu situația în care o bună parte a populației și-a văzut avuția stagnând sau chiar scăzând. În raportările statistice lucrurile arătau foarte bine ca medii, ignorându-se valorile extreme din care erau calculate valorile medii raportate.

Obsesia pentru creșterea economică mai vine la pachet cu o altă obsesie: creșterea populației. Și, de aici, apetitul discutabil al unor decidenți din țări dezvoltate de a deschide porțile emigrației la schimb cu creșterea naționalismului și a forțelor de extremă dreaptă. Există convingerea în rândul politicienilor, a unor economiști și a mediului de afaceri că o țară poate fi puternică militar și economic doar cu o populație în creștere. Să le luăm pe rând.

În ce privește puterea militară a țărilor viitorului, tendința evidentă încă de pe acum este crearea unor armate care să se bazeze din ce în ce mai puțin pe factorul uman pe terenul de luptă și din ce în ce mai mult pe drone și alte vehicule comandate de la distanță și dotate cu o autonomie decizională în creștere. În viitor, acești vectori de forță letală vor fi capabili să se coordoneze între ei, minimizând intervenția factorului uman în procesul decizional și de comandă. Da, o țară va putea fi puternică militar în pofida scăderii populației și a îmbătrânirii ei. La urmă urmei chiar și azi, cele mai puternice armate nu sunt cele mai numeroase, ci cele superioare tehnologic. 

În ce privește variabila economică, faptul că abundența se poate obține doar având grijă să nu scadă numărul de oameni într-o țară este o abordare simplistă. Căci, prin prisma schimbărilor tehnologice spectaculoase prezente și viitoare, legarea creșterii economice de mărimea populației devine din ce în ce mai puțin convingătoare.

Este de așteptat că forța de muncă, indiferent de gradul ei de calificare, să aibă un rol în scădere în ce privește activitățile economice, automatizarea lanțurilor de producție, sistemele-expert și cele dotate cu inteligență artificială făcând din ce în ce mai puțin necesară prezența factorului uman. Nu cantitatea resursei umane va conta, ci calitatea acesteia.

Asta însă presupune însă o schimbare totală de paradigmă: renunțarea la lanțul vicios (unii îl consideră chiar un joc piramidal de tip Caritas) al deficitelor bugetare permanente, care duc la o creștere continuă a datoriei externe a țărilor și care necesită o creștere continuă a PIB-ului pentru a putea fi susținută. Asta mai presupune renunțarea la sistemele publice de pensii care, și ele, s-au bazat de decenii pe faptul că mărimea generațiilor tinere va fi mereu mai mare decât al celor vârstnice. Astfel de așteptări nu mai sunt realiste. 

O altă obiecție vehiculată de adepții împiedicării scăderii populației cu orice preț este faptul că o resursă umană în scădere va influența negativ potențialul creativ și inovator al țării respective. O caracteristică favorizată de generațiile tinere și de șansele mai mari de a găsi "genii" în rândul unei populații mai numeroase. Un astfel de raționament, poate corect în ultimul secol, necesită cred o revizuire în condițiile în care vom ajunge cu siguranță în situația în care entități dotate cu inteligență artificială vor fi capabile să preia o bună parte din capacitățile creative umane. Deci capacitatea creativă a unei țări ar putea fi prezervată prin dezvoltarea inteligenței artificiale.

Însă toate soluțiile menționate mai sus poartă un numitor comun: abilitatea țărilor respective de a investi sume semnificative în dezvoltarea tehnologică și educație. O scădere cantitativă a populației va trebui compensată printr-o creștere calitativă a ei. Mai mulți oameni cu educație superioară și mult mai puțini cu slabă calificare.

Pentru țările emergente nu există alternativă la creșterea economică pozitivă. Procesul de recuperare a decalajelor față de economiile dezvoltate trebuie să continue într-un ritm susținut. Deoarece pentru a putea compensa tehnologic perspectiva unei scăderi a populației, așa cum menționam mai sus, va fi nevoie de capital financiar și de inteligență. 

Și totuși în acest scenariu există există un risc. Numai că el nu cred că este de ordin cantitativ, ci mai degrabă etic. Oricât de mult s-ar strădui guvernele, oricât de performante ar fi sistemele educaționale, va fi practic imposibil ca toți cetățenii lor să devină matematicieni, programatori sau inventatori. Și aici nu aș vrea să intru într-o discuție legată de măsură în care inteligență umană urmează sau nu o distribuție normală. Cu siguranță însă că nu toți cetățenii unei țări se poziționează la maximul curbei. Există o distribuție, oricare ar fi ea. O țară care compensează scăderea populației prin creșterea entităților robotizate și autonome va crea în mod inevitabil o polarizare extremă a societății între cei cu capital financiar sau intelectual, adică o minoritate, și restul. Riscul va fi ca clasă de mijloc să se subțieze până la dispariție. 

Asta înseamnă că în spatele unui PIB/capita în creștere se vor ascunde mari discrepanțe sociale și o dinamică pe alocuri chiar  divergentă a cetățenilor acelei țări.

În final mai trebuie accentuat un lucru. Pentru țările emergente nu există alternativă la creșterea economică pozitivă. Procesul de recuperare a decalajelor față de economiile dezvoltate trebuie să continue într-un ritm susținut. Deoarece pentru a putea compensa tehnologic perspectiva unei scăderi a populației, așa cum menționam mai sus, va fi nevoie de capital financiar și de inteligență. Din această perspectivă, riscul major al țărilor emergente este acela că îmbătrânesc înainte de a deveni bogate. Cu alte cuvinte, că vor fi confruntate cu provocări demografice înainte de a avea capacitatea financiară de a le face față. Un risc cu care țările dezvoltate se confruntă într-o mai mică măsură.

În concluzie, țările bogate cu capital de inteligență nu ar trebui să fie atât de obsedate de scăderea populației, revoluția tehnologică fiind capabilă să ofere soluții. În ce privește țările încă în curs de dezvoltare, acestea riscă să între în criză de timp în lipsa prezervării  unor tendințe demografice favorabile.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dl. Craciun cred ca vrea sa ne spuna ca nu e bine sa ne tot scada populatia ca ne ducem dracului primii. Eu credeam ca vine si cu niste solutii fezabile pentru stoparea acestei calamitati. Asa....de constatat, poate oricine!
    • Like 0
  • ** Deci capacitatea creativă a unei țări ar putea fi prezervată prin dezvoltarea inteligenței artificiale.** - asta mi se pare o eroare. In rest,este o analiza excepționala pentru ca trece de inveliș și ajunge la esențe.
    • Like 0
    • @ Florin Balan
      Nu va mai agitati sa-ntelegeti! Vrea si omul sa se dea interesant!
      • Like 0
  • De când e omenirea pe pământ factorul demografic e legat de factorul economic. Reinventăm și asta? Cel mai bine se vede la noi, pierdem populație într-un ritm care ne duce pe culmile succesului, dispărem în maxim 100 de ani.
    • Like 2
    • @ Adrian Ionescu
      Alien check icon
      Nigeria are "factor demografic" mai bun decât Germania.
      • Like 0
    • @ Alien
      Exact! Iar consecință este că în 50 de ani poporul "german" va fi de culoare !
      • Like 0
  • Cresterea populatiei, deci implicit a fortei de munca, are un efect benefic in special pentru patroni: scaderea salariilor. Munca este o marfa, care se tranzactioneaza pe o piata, si implicit, se supune regulilor pietei, dictate de cerere si oferta. Iar nivelul de salarizare aproape ca nu are nicio legatura cu productivitatea muncii. E dat in proportie de 90% de cat de multa forta de munca e la un moment dat pe piata.
    Acest lucru s-a vazut in Romania. Prin anii 90, inceputul anilor 2000, cand somajul era mare, salariile erau mici, erau multe abuzuri din partea angajatorilor, pe principiul, ca daca nu iti convine, mai sunt inca 100 la poarta firmei care abia asteapta sa se angajeze. Acuma, neputand sa isi dezvolte afacerile, angajatorii supraliciteaza la salarii, ofera tot mai multe pachete, samd.
    Iar in ceea ce priveste productivitatea muncitorului roman - despre care se tot spunea ca e mica -, sa nu uitam ca acelasi muncitor ce castiga in Romania salariul minim de 100-120 euro pe luna (prin anii 2000), castiga 1000-1500 euro prin Italia, Spania sau Germania. Si nu vorbim de cazuri izolate, ci de milioane de muncitori romani plecati in special in anii 2000 in vestul Europei.
    • Like 0
    • @ Alexandru Amaricai
      Ai dreptate , asa e ,nivelul salariului e dat de raportul cerere/oferta de forta de munca la un moment dat iar productivitatea ( care era la un moment dat o axioma) era doar pretextul mentinerii unor salarii mici. De fapt e vorba de medii economice diferite ( unele ultratehnicizate bazate pe tehnologie unde salariile sunt mari si totusi produsele sunt competitive iar altele cum e si a noastra unde singura resursa de competitivitate este un salariu cat mai mic. Aceasta diferenta de salarii duce de fapt si la exodul fortei de munca ( nu va culcati pe o ureche ca sunt tari ca Germania sau UK unde a scazut natalitatea ca ei rezolva simplu prin imigrare sporul negativ al populatiei pentru ca asa vor angajatorii sa mentina un nivel echilibart al salariilor).
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult
Text: Radu Crăciun/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon