Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Sclavi imperiali, icoane cât peretele și pa restricții

Cristian Tudor Popescu

●„Ne doare în cot de sancțiunile Occidentului”. Așa a fost tradusă la noi, eufemistic, declarația ambasadorului Rusiei în Suedia. De fapt, Tatarintsev a zis, după cum titrează presa suedeză, „men vi skiter”: „Ne căcăm pe sancțiunile lor”. Exprimarea sintetizează strategia lui Putin în criza ucraineană, criză fabricată de Rusia.

Trivialitatea, brutalitatea enunțului se adresează în primul rând rușilor, dar și membrilor și simpatizanților partidelor anti NATO și anti UE din Europa. Însă în ce stare se află statul rus care amenință să atace Ucraina? O spune general-colonel Leonid Ivashov, fost înalt responsabil militar, președintele „Adunării ofițerilor ruși”, în apelul către Putin și cetățenii Rusiei, susținut de 5.000 de semnături: 

„Ce amenință astăzi existența Rusiei? Există într-adevăr o amenințare – țara este pe punctul de a-și încheia istoria. Toate zonele vitale, inclusiv demografia, se degradează constant, rata de dispariție a populației bate recorduri mondiale. Degradarea este sistemică. Este o amenințare de natură internă, derivată din modelul statal, calitatea celor aflați la putere și starea societății, iar cauzele sunt: stat neviabil, incapacitate și lipsă de profesionalism a sistemului de putere și administrație, pasivitatea și dezorganizarea societății. Amenințări externe, ele există. Dar nu sunt majore și nu amenință direct statul rus și interesele sale vitale. Structurile NATO nu se întăresc și nu au activități amenințătoare. Conducerea Rusiei, dându-și seama că nu e capabilă să scoată țara din criza sistemică, temându-se de o revoltă populară, a decis să activeze linia politică a războiului”.

Într-adevăr, asta este tot ce poate să livreze dictatura lui Putin unui popor trist, ținut în sclavie, trăind o viață cenușie, măcinată de corupție, boli și alcoolism: sentimentul că sunt sclavi imperiali. Ce altceva ar putea un kaghebist să pună în centrul sistemului său de valori decât puterea de a stârni frică? Dacă Rusia nu e iubită, măcar e un imperiu temut și poate să sfideze restul lumii. Cât o să-i mai fericească asta pe ruși, om vedea.

●Novak Djoković anunță că e gata să lipsească de la turneele Roland Garros și Wimbledon, unde e actualul deținător al titlurilor, întrucât nu e vaccinat și nu vrea să se vaccineze. Prima constatare care-mi vine în minte auzind asta este ridicolul mascaradei așa-zisului test pozitiv de covid, făcut la o chiuvetă din Belgrad, cu care a vrut să joace la Australian Open, unde toți ceilalți jucători erau vaccinați. Ar fi putut de atunci să spună ca acum, nu mă vaccinez, asta e, și să nu vină deloc la Melbourne, de vreme ce e gata să renunțe la RG și All England Club.

Nu-mi vine să cred că problema lui Djoković e doar corpul său și vaccinul. E un tip inteligent, nu prea are cum să creadă că vaccinul i-ar putea face mai rău decât boala covid, pe care a contractat-o după turneul său „dezlănțuit”, Adria Tour. Și știe foarte bine că niciun jucător din lume nu a acuzat efecte deranjante ale vaccinului. 

E posibil însă ca atitudinea campionului sârb să aibă rădăcini mai adânci: Djoković e mai mult decât antivaccinist, e antioccidentalist. Vaccinul nu e doar o substanță medicală, e o creație a Westului. Am putut studia la scenă deschisă naționalismul isteric, dezgustător, al rudelor sale apropiate, în cap cu tatăl, care zbiară că tot Occidentul putred complotează împotriva familionului Djoković și Serbiei. În conflictul Rusia vs NATO-UE, Novak și ai săi sunt cu siguranță de partea Rusiei imperiale, slave și ortodoxe – n-am văzut icoane mai mari decât cele cu care s-a pozat acum Djoković alături de ierarhi ai bisericilor din Serbia și Muntenegru.

Un singur lucru ar mai fi de spus: ca și vaccinul, tenisul, pe care îl practică de 30 de ani și care l-a făcut pe Novak Djoković ce este, e o invenție a Occidentului, nu a Estului pravoslavnic...

●Printre cei aproape 100 de oameni care mai țin morțiș să moară de covid într-o zi, s-a stins și un tânăr de 25 de ani, din Galați, nevaccinat. Supermajorității poporului român i se fâlfâie ca tricolorul de asta. Covid nu-i mai interesează nici măcar pe cei care se infectează. Restricțiile nu mai servesc decât ca pretext pentru maimuțeala de „convoaie ale libertății” și mitinguri ale hăitașilor lui G. Simion. Prin urmare, mi se pare logic să fie ridicate, de îndată, toate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult