Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Scopul pentru care trimitem un copil în tabără este mereu același: dezvoltarea autonomiei personale. Distracția e secundară

Copii în tabără

Foto: Getty Images

De ce trimiți un copil în tabără?

Sunt de aproape o lună într-un program de tabără prin care trec aprox. 300 de copii din toată țara, program pe care îl rulez de peste 8 ani. Am lucrat în multe tabere internaționale, pe mai multe continente, și am văzut câte ceva la viața mea pe tema asta. Am lucrat în SUA, de pildă, în tabere care durau o lună sau două, cu un campus de peste 1.500 de copii din toată lumea.

Pun aici câteva lămuriri sau recomandări pentru părinții care se gândesc să își trimită copilul la prima lor experiență de tabără, indiferent de vârstă:

- scopul pentru care trimitem un copil în tabără este mereu același: dezvoltarea autonomiei personale. Distracția e secundară. Necesară, dar secundară. Ea nu este un scop în sine, ci un rezultat. Știi exact ca părinte că îl trimiți acolo ca să exerseze, încet-încet, desprinderea de tine. Îl trimiți ca să simtă și dor, și teamă de separare, și disconfortul creat de neprevăzut. Știi că îl trimiți acolo ca să își exerseze sistemul personal de autoreglare emoțională, fără să mai apeleze la relația complementară și codependentă de tine și cu tine. Recunoști că se va simți uneori singur, neputincios, fără control și că ”rotițele” lui interioare vor începe să se miște în direcția soluționării pe cont propriu sau apelând la ajutorul celorlalți, comunicându-și limitele și nevoile. Știi sigur că se va simți și trist, și dezorientat uneori. Dar sărbătorești asta în sinea ta, pentru că ai ales conștient să îl trimiți în tabără. Nu la bunici, nu în sejur cu alte familii-prietene.

- un alt motiv important pentru care alegi o tabără și nu alt tip de ”distracție” este lecția finalizării, a ducerii unui program sau a unei misiuni la bun-sfârșit. Speri din toată inima, ca după un program de tabără, povestea, narațiunea pe care și-o spune creierul copilului tău este ”deși mi-a fost și greu uneori, eu pot merge înainte și duce lucrurile la bun-sfârșit”. Părinții care își retrag copiii din mijlocul unui plan, al unei intenții deja stabilite, doar pentru că nu suportă tristețea celui mic, dau lecția lui ”dacă te simți victimă, eu vin în ajutorul tău și te salvez!” . Narațiunea pe care o dictezi copilului în fundalul experiețelor personale este ”când îmi e greu, eu, de regulă, dau înapoi.”

- nu alegeți direct o tabără, dacă aveți un copil care nu a dormit niciodată singur sau în altă casă (prieteni, rude), care încă au/fac tantrumuri, care nu are minime deprinderi de gestionare a obiectelor personale sau de tranzacționare socială. Pentru copiii aflați în aceste stadii emoționale firești în istora dezvoltării lor, se recomandă programe intermediare de câștigare a autonomiei personale. Ridicând ștacheta brusc și trimițând direct un copil suprasensibil și neîncrezător încă în sine, în tabără, nu îl faci mai puternic. Dimpotrivă. 

- dacă participă deja în program, nu comunicați des cu el la telefon, mai ales în primele 2-3 zile. Copiii au nevoie de un timp de desprindere și de conectare emoțională la supraveghetorii lor. Cel mai teribil lucru din punct de vedere emoțional este să trăiești simultan în două lumi: cea plină de dor de acasă și cea plină de acțiune de la fața locului. Mintea copilului trăiește în prezent. Greu gestionează simultan două lumi - una aici, una dincolo, în familie.

- alegeți un program și oameni în care aveți deja mare încredere. Nu testați această încredere în timpul taberei, prin interogatorii telefonice, cu copilul. Acest du-te-vino al neliniștii personale de acasă se transmite copilului și personalului din tabără.

- alegeți conștient și dați la o parte nevoia de a vă ști copilul mereu fericit, senin și încojurat de zeci de prieteni. Sunt și astfel de momente, dar sunt tot atâtea de retragere, oboseală, tristețe sănătoasă. Doar acestea din urmă te fac, ca om, să te întâlnești cu tine, să își vorbești cu acea voce interioară de autoalinare și intimă încurajare. Fără momente de dezamăgire, tristețe, neputință, teamă, conflict, nu ai nicio șansă să îți înveți puterea interioară. O vei căuta mereu, la alții, în exterior, sub formă de ”salvatori personali”. Și vei învăța să crezi că starea ta de bine depinde mereu de circumstanțele exterioare, căutând doar adăpost, justificări sau supape pentru furie.

- taberele sunt, abia după toate cele de sus, despre mișcare în aer liber, distracție, prietenii noi, aventură, amintiri frumoase.

- a nu se confunda nicio tabără cu sejururi de vacanță.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Excelent articol, mulțumesc.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult