Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Șefii toxici. Ce întrebări ar trebui să-și pună angajații care se confruntă cu o astfel de situație

Angajată tristă

Foto: Getty Images

Am discutat în două articole până acum despre șefii toxici și am detaliat în cel de-al doilea perspectiva liderului. Acum voi arunca o privire mai detaliată asupra angajaților.

Ca în orice relație, înainte de a da vina pe celălalt, trebuie să ne analizăm propria conduită. Nu pentru a-l absolvi pe celălalt de vină. Ci pentru a înțelege propria noastră contribuție la situația neplăcută în care ne găsim. Așa cum am mai vorbit în trecut, pentru a fi parte din soluție, trebuie să fim parte și din problemă.

Se ridică așadar următoarele întrebări: Ca angajat, am competențele necesare pentru rolul pe care îl dețin? Nivelul performanței profesionale se ridică la nivelul slujbei și organizației? Dar nivelul de încredere în mine? Cât de bun sunt în ceea ce fac? Ce și cum pot schimba la mine pentru rezultate mai bune? Chiar dacă nu lucrez într-un context sau echipă perfecte, sunt dispus să fac tot ce ține de mine pentru mai bine? Îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac sau dau vina mereu pe alții, circumstanțe, lipsuri?

Reușesc să fiu obiectiv și constructiv atunci când primesc feedback din partea colegilor și șefilor? Când mi se spune să îmbunătățesc lucruri sau să remediez greșeli mă țin de treabă sau le pun pe seama răutății altora? Sunt corect în contribuția pe care o aduc în echipă? Fac parte dintre cei care rezolvă probleme sau cei care le rostogolesc în grădina colegilor? Dau în fiecare zi tot ce am mai bun sau mă limitez la minimul necesar pentru a-mi încasa salariul?

Mi se potrivește ceea ce lucrez sau doar n-am găsit altceva? Dacă nu mi se potrivește, trebuie să fiu conștient că din start totul va fi mult, mult mai greu. Dacă suntem omul potrivit la locul potrivit neplăcerile sau nepotrivirile sunt rare. Desigur, vor fi greutăți și probleme. Însă vor cântări puțin, mintea va fi concentrată pe soluții și vom avea motivația de a evolua, de a merge mai departe.

Problema este că, din păcate, situațiile în care putem spune că suntem într-adevăr omul potrivit la locul potrivit sunt rare. Într-o astfel de situație, probabil că percepem totul din jurul nostru ca fiind toxic. De la mediu și colegi și până la lider. Însă toxicitatea vine de la faptul că locul nostru nu este acolo. N-are nicio legătură cu ceilalți, oricât de imperfecți ar fi oamenii sau organizația.

În acest caz soluția nu este facilă deloc. Pentru că înseamnă schimbare – fie atitudinea noastră față de ceea ce facem, fie a locului de muncă. Important este să analizăm ce ni se potrivește și căutăm acest lucru care ne poate împlini. Știu că nu este simplu. Dar merită încercat pentru a scăpa de toxicitatea de a face în fiecare zi ceva ce nu ne place, nu ne motivează și nu ne face bine.

O altă problemă pe care trebuie s-o luăm în considerare este că și observațiile pertinente sunt ofensatoare. Mai bine spus, cu cât sunt mai aproape de adevăr, cu atât ne deranjează mai mult. Trebuie să fim atenți și să distingem între feedback realist, chiar dacă nu a fost formulat perfect, și un feedback dat cu intenția de a ne răni demnitatea umană. Pentru oricare dintre noi, cel mai facil răspuns este să dăm vina pe ceilalți. Însă această reacție nu ne ajută să evoluăm.

Dacă rezultatul analizei obiective este că într-adevăr intenția a fost de a ne umili, atunci trebuie să găsim soluții.

Dacă însă percepția feedback-ului vine la pachet cu senzația extrem de neplăcută că e și ceva adevăr acolo… trebuie să luăm măsuri. În primul rând pentru că, dacă devenim mai buni, ne vom simți mult mai bine. În al doilea rând, pentru că devenind mai buni vom avea mai multă încredere în noi înșine și puterea de a ne apăra punctul de vedere. Dar pentru a obține senzația plăcută de încredere în noi înșine trebuie să plătim prețul onestității cu noi înșine.

Iar problema cu oglinda rămâne. Daca nu ne place ce reflectă, soluția nu este să o spargem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bun. Despre cei care angajeaza absolventi, ca sa profite de facilitatile oferite de stat, apoi ii arunca in drum dupa trei ani, de fapt ii forteaza sa demisioneze, pentru ca oricum nu le-au depistat vreo greseala pentru concediere, se stiu, oare destule? La AJOFM au teancuri de asemenea dosare.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon