Foto - FS-Stock/ Alamy/ Profimedia
Termenul siguranță psihologică definește un climat în care oamenii se simt liberi să își exprime gândurile și sentimentele și în care pot să ofere feedback direct fără să se mai ascundă după vișin.
Cu rădăcini în cercetarea din anii 1960 privind schimbarea organizațională, termenul a fost popularizat de Dr. Amy Edmondson - profesor la Harvard Business School. Aceasta îl definește că fiind "o credință comună susținută de membrii unei echipe, că echipa este sigură pentru asumarea riscurilor interpersonale".
Termenul își dorește să transmită un sentiment de încredere că nimeni din echipa în care muncești nu te va batjocori, respinge sau pedepsi pentru că vorbești despre ce te preocupă.
Când compania Google a căutat răspunsul la întrebarea “Ce determină eficiența unei echipe la Google?”, aceasta a realizat Proiectul Aristotel, în care a evaluat 180 dintre echipele sale. La finalul proiectului, a concluzionat că printre 5 caracteristici cheie care contribuie major la dezvoltarea unei echipe de succes se află și Siguranța Psihologică. Primele patru sunt: seriozitate, claritatea structurii, scop și impact.
Siguranță Psihologică este un construct foarte atractiv, ce este promovat tot mai des ca fiind ‘’glonțul de argint’’ ce generează niveluri ridicate de performanță și fericire, creativitate, incluziune și transparență în orice organizație.
Sună bine în teorie, dar este oare posibil să construiești un climat de siguranță psihologica în practică, mai ales în România?
Mă întreb asta deoarece pentru cei mai mulți dintre noi, sângele nostru latin face aproape imposibilă ignorarea emoțiilor, atât ale noastre, cât și pe cele ale oamenilor din jurul nostru. Să îți ironizezi colegii și să le contești succesul și bunele intenții este sport național.
Nu suntem înclinați în mod natural să fim vulnerabili și să le împărtășim celor din jur temerile, luptele și preocupările noastre. Pentru cei mai mulți dintre noi, ce gândesc ceilalți despre noi și în consecință teama de a fi judecați și învinuiți produce un nivel ridicat de anxietate.
Dacă în familie și cu prietenii ne exprimăm emoțiile relativ liber, când ajungem la muncă lucrurile stau puțin diferit. La muncă cu toții purtăm măști psihologice. Cu cât poziția manageriala este mai înaltă și perspectivele de cariera sunt mai mari, cu atât masca este mai sofisticată.
Acest lucru l-am văzut în toate proiectele de training și consultanță pe care le-am derulat în organizații în ultimii 25 ani. Realitatea este că oamenii nu vorbesc deschis în fața clienților sau a șefilor. Dacă faci o greșeală, nu vorbești cu nimeni despre asta; la job vorbești doar despre victorii și despre cât de bun ești. Acțiunile noastre și CV-ul trebuie să fie perfecte, altfel nu vom mai fi promovați sau chiar o să ne pierdem jobul.
Siguranța psihologică este acel sentiment că poți merge la serviciu și că poți fi tu însuți pe deplin. Îți poți asuma mereu riscul de a spune ce gândești, de a pune întrebările care te frământă și de a face greșeli, fară să iți fie teama că ți se vor imputa în viitor. La tine în firmă cum este? Gândește-te puțin la colegii tăi și mai ales la șefii tăi.
Sunt foarte rari oamenii dispuși să își asume riscuri și să abandoneze măștile pentru a crea mediul în care să apară încrederea și siguranță psihologică. În ce măsură poate o persoana introvertită să se schimbe de dragul siguranței psihologice?
Există o teamă instinctivă că ceea ce spun nu vă fi bine primit și atunci evit să spun ce gândesc. Mintea minimizează problemele potențiale pe care le voi avea dacă am dreptate și nu vorbesc și amplifică potențialele consecințe dacă celor din jur nu le place ce spun.
În România, relațiile de muncă împământenite de regimul comunist și nivelul tot mai scăzut de educație fac lucrurile și mai dificile.
Când mă gândesc la siguranță psihologică nu mă gândesc doar la corporatiștii din Pipera, West Gate sau din celelalte mari orașe ale României, ci și la oamenii care muncesc pe șantier, în port, în agricultură și în fabrici, indiferent de nivelul lor managerial.
Oare chiar e posibil să construiești siguranță psihologică în instituțiile hiper-politizate de stat în care numirile nu au legătură cu competența ci cu afilierea la un partid, familie sau serviciu secret?
Amy Edmondson spune: "Este vorba despre minimizarea tuturor lucrurilor care provoacă stres psihologic", "Convingerea că locul de muncă este sigur pentru a vorbi. Nu este vorba despre a fi drăguț sau de a te elibera de conflict ... este vorba despre candoare".
Dezvoltarea siguranței psihologice necesită un amestec de capacități intra și interpersonale și o dorință autentică de a semnala elefantul din cameră. Siguranță psihologică presupune autocunoaștere și autocontrol și să accepți faptul că este întotdeauna în mâinile altora.
În esență, Dr. Amy Edmundson afirma că Siguranța Psihologică este despre încrederea existentă în timpul comunicării interpersonale. Siguranță psihologică este despre încrederea pe care noi o avem în alții și de încrederea pe care noi o avem de a fi noi înșine când o oferim celorlalți.
Să creezi o cultură a angajamentului autentic este foarte complicat. Nu este suficient să le spui oamenilor că de mâine să fie vulnerabili și să înceapă să vorbească deschis, să își recunoască greșelile și să chestioneze status quo-ul. E nevoie de pregătire și de un suport consistent.
Potrivit unui studiu din 2021 realizat de McKinsey & Company, doar 26% dintre lideri au promovat siguranța psihologică la locul de muncă.Oare de ce? Siguranță Psihologică ramâne o rara avis atât în România cât și în culturile mai evoluate.
În experiență mea profesională de mai bine de 25 de ani, am întâlnit foarte puține echipe care au reușit să se bucure de un nivel ridicat al siguranței psihologice.
Acestea au fost echipe stabile, cu grad ridicat de maturitate și umilință și cu fluctuație mică de personal. Leaderul echipei s-a remarcat prin înțelepciune și gândire strategică și mai ales prin inteligența sa emoțională. Concentrarea a fost pe soluții, pe înțelegerea a ‘’ce cauzează problemele’’ nu ‘’cine’’ le produce. Membrii echipei au avut competențele tehnice, profesionale și psihologice necesare pentru a răspunde cerințelor rolurilor lor.
Chiar dacă până la acest moment nu am întâlnit nici o cercetare științifică relevantă care să măsoare și să dovedească pretinsul impact pe care siguranța psihologică îl are asupra performanței, pot spune cu candoare că este totuși un construct util, care ne ajută să înțelegem mai bine influența factorilor sociali asupra rezultatelor dorite.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A doua la mana diferenta intre candoare si nesimtire este una foarte fina. A spune ce gandesti este in acelasi timp la fel de important cum spui ce gandesti. Si din pacate, cel putin in Romania, acest lucru nu prea se invata si marea majoritate a feed-back-ului este de la rudimentar, brut pana la jignitor. Aici este vorba de educatie la toate nivelurile.
Referitor la vulnerabilitate, nu stiu cui i-ar place sa aiba un lider barbat sau femeie vulnerabil pentru ca acesta este intotdeauna ultima instanta de a ajuta, calma, rezolva, incuraja, a impinge lucrurile inainte. indiferent de nivelul din companie. Chiar si acasa, nu cred ca copiilor le-ar placa sa aiba parintii care atunci cand au probleme ei sa spuna ca nu sunt stare si stea toti sa planga ca in povestea cu drobul de sare a lui Creanga.
Da, de acord ca atmosfera in companie si acasa trebuie sa fie placuta, deschisa, in care fiecare sa poata sa isi spuna parerea deschis fara repercursiuni, dar acest lucru nu cred ca inseamna vulnerabilitate, ci deschidere.
Dupa marea demisioneala si marea demisie tacuta a mai aparut conceptul in care angajatorul mai trebuie sa fie responsabil si de sanatatea mintala a angajatului. Ma intreb care va fi urmatorul concept si pana la urma daca angajatul va mai avea vreodata vreo responsabilitate?! Nu vi se pare ca aceasta mutare a responsabilitatii de la nivel personal la nivelul institutiilor seamana din ce in ce mai mult a socialism sau comunism?
P.S. Nu sunt specialist, dar traducerea mot-a-mot a cuvintelor din engleza in romana nu cred ca functioneaza tot timpul. Un sef umil eu cred ca inseamna un sef obedient, de aceea mai degraba cuvantul modest poate ar fi mai potrivit. Vulnerabil inseamna care poate fi ranit, atacat, slab. Vrem un lider obedient si slab cu care toata lumea, inclusiv angajatii, sa faca ce vor ei? Daca ai fi actionarul acelei companii cum ti-ai lasa investitia pe umerii unui astfel de lider umil si vulnerabil?