Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Steerilitatea lumii ce vine. Rețelele sociale au dat prostiei șansa să se agrege și proștilor posibilitatea să devină solidari

Olivia Steer - fb

 Foto: Facebook Olivia Steer

Putem să râdem în multe feluri de prostia monumentală a Oliviei Steer și de tribulațiile ei ridicole, dar ceea ce rămâne după explozia noastră de ironie este replierea acestei prostii în spatele unor baricade tot mai înalte.

Ce a adus nou democratizarea accesului la cuvânt și generalizarea „dreptului” fiecăruia de a spune ce vrea? A adus mai multă inteligență? Nu. A adus mai multă prostie? Nici asta. Ci doar a dat prostiei încrederea în sine și curajul de a se considera egala inteligenței. Televiziunea și apoi internetul au permis afirmarea agresivă a prostiei (în toate versiunile ei: ignoranță, autosuficiență, analfabetism, incultură etc.) în numele unei fantasmatice egalități care ar îngădui oricui să vorbească despre orice.

Rețelele sociale au dat prostiei șansa să se agrege și proștilor posibilitatea să devină solidari. Ele le-au permis să nu mai trăiască ignoranța, incultura sau repetenția ca pe o rușine, ci ca pe acte de curaj și de libertate. De aceea, nu este deloc o întâmplare că printre marile valori moderne pe care le revendică ignoranții atunci când se adună laolaltă e tocmai libertatea. Nu revendică educația sau știința, nu revendică responsabilitatea sau solidaritatea, ci doar acea ciudată libertate de a fi ei înșiși, de a nu da nimănui socoteală pentru ce sunt, de a se mândri că sunt așa cum sunt și de a spune cu glas tare că nu mai au nevoie de nimic altceva (nici de întrebări, nici de incertitudini, nici de dialog) pentru a înfrunta pe oricine, la orice nivel, despre orice, având mereu convingerea că vor ieși învingători din aceste înfruntări.

Pentru că da, formele ignoranței sunt tot mai numeroase, la fel și oastea celor care se adună în numele unei aceleiași cauze în jurul unor simboluri are lipsei de inhibiție a prostiei precum Steer, Cumpănașu, Șoșoacă, Becali și atâția alții. Cu toții trăiesc această agregare a gregarității drept un triumf și se prea poate ca prin perseverența lor să facă să adere la cauza acestei dezinvolturi a prostiei noi și noi grupuri de oameni.

Desigur, putem trăi cu nostalgia vremurilor în care cei neștiutori se rușinau cu neștiința lor și îi admirau ori îi invidiau pe oamenii cu carte. Vremuri în care a fi student era o mândrie, iar a fi profesor o demnitate. Asta se întâmpla pe când a ști carte era încă speranța afirmării publice și a recunoașterii sociale. Ceea ce era posibil și pentru că ignoranța era dezorganizată, blamată, privită ca un eșec. Dar, între timp, viața în rețea a făcut asta: a strâns partizanii neștiinței de carte laolaltă, i-a mobilizat nu pentru a-și depăși condiția înspre luminile cunoașterii, ci pentru a face din obscurantismul lor un stil de viață acceptabil și un model de urmat.

Din această perspectivă, nici măcar nu mai e sigur că prăbușirea educației este o cauză a acestui triumf agresiv al ignoranței în rețea. Se prea poate ca ea să fie tocmai o consecință a lui, ori cel puțin un proces care s-a desfășurat așa: cu cât ignoranții reușeau să se găsească mai ușor între ei și să se felicite pentru reușita lor (de a fi împreună), cu atât ocolul prin ani lungi de școală și mobilizarea minții pentru a învăța păreau mai inutile. Căci învățarea e un proces mult mai puțin glorios decât o flegmă aruncată în fața lui Cărtărescu, decât un duo lasciv cu impostorul Cumpănașu, decât un urlet umed al lui Șoșoacă.

Nu aș dispera însă. Pe măsură ce crește acest val al agresivității prostiei, încep să conștientizeze și oamenii inteligenți și cultivați că nu mai e suficient să-și onoreze inteligența doar cu diplome. Că trebuie să strângă rândurile, indiferent de opțiunile ideologice, pentru a face față acestei amenințări reale. În fața ignoranței endemice, nu mai contează la final dacă ești de stânga sau de dreapta, conservator, liberal sau social-democrat. Contează doar ca împreună să apărăm onoarea a ceea ce ne permite să trăim azi o viață mai bună decât acum o mie de ani, ce ne-a crescut șansele unei vieți mai lungi și mai sănătoase, îngăduindu-ne să ne întâlnim cu oameni dintre cei mai diverși fără să vrem să-i omorâm că sunt diferiți și fără să ne fie teamă că o să ne ucidă pentru că nu le semănăm.

Căci, în toate epocile în care ignoranța a triumfat, umanitatea din om a fost înfrântă. Iar noi știm asta și nu ne putem îngădui un nou experiment de acest fel de dragul celebrității efemere ori al confortului nostru.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord. Aș adăuga că celor educați le revine o sarcină aproape imposibilă: să arate valoarea educației unor oameni care vorbesc altă limbă, care nu îi pot înțelege beneficiile și care nu văd valoare în ea. E ușor să o arzi elitist și să îi critici - pe bună dreptate, nu neg - Pe Șoșoacă & co., dar asta doar o să mărească ruptura dintre cele două „tabere”, o să distrugă orice speranță de dialog între diferitele categorii de populație și o să crească ura. Când educatul îl face pe needucat needucat, nu îl face să vrea să se educe, din contră. Plus că nu mai trăim în vremuri în care educat, bogat și puternic sunt sinonime. În premieră în istorie, educația trebuie să își demonstreze valoarea în ochii tuturor ca să supraviețuiască, pentru că la urma urmei trebuie să justifici finanțarea universităților, instituțiilor de cultură și de artă etc. Că de ținut singure în picioare pe piață nu mai poate fi vorba. Nu poți concura cu Untold, Netflix și Assassin's Creed (a nu se înțelege că am ceva cu ele, doar că sunt făcute mai mult ca să placă decât ca să educe sau să ridice). Poate pare puțin revoltător că elitele trebuie să își justifice existența în fața maselor needucate și nu mai au autoritatea și valoarea drept un dat, dar asta e situația contemporană și trebuie făcut ceva în privința asta. Altceva decât a fi nostalgic după vremuri aristocrate sau mai știu eu ce.
    • Like 0
  • excelente argumentații .... și pt proștii care citesc .
    • Like 0
  • excelente argumentații .... și pt proștii care citesc .
    • Like 0
  • Excelentă radiografie. Pe de alta parte, Valeriu Nicolae ne prezintă "culmi ale intelighentiei parlamentare" care ma fac sa ma gândesc serios la ce mi-au fost de folos studiile și restul pentru a vedea total "neaveniți " care social sunt peste ce am realizat. Acești oameni ajung "modele" de urmat! Ce facem ?
    • Like 0
  • Excelent articol! Multe comentarii dureros de corecte si adevarate!
    Nu am gasit cateva chestiuni, poate dintr-o anumita perspectiva nerelevante.
    Prima este legata de modul in care ne-am si ne raportam la cunoasterea limbii nationale. Anii '70, liceu de top, clasa de top, unii parinti solicita degrevarea odraslelor de "corvoada" cititului. Bref: matematica si fizica, atat!!! Ce anume se pierdea? Cred ca nu mai este cazul sa insist.
    Al doilea aspect este cel legat de "vedetele" de carton, inclusiv Becali, Cumpanasu &Co. Ce au comun? Sunt bogati! Sunt realizati! Nu mai vorbesc de multimea de "personalitati" ce-si etaleaza nurii pe diferite retele, modele platite binisor spre bine, poate chiar excelent. De ce sa te "chinui" sa inveti, sa intelegi chestiuni care, in cercul - stramt sau larg in care te invarti nu sunt de interes???
    Nu mi-am propus sa trag o concluzie caci imi place sa fiu optimista....
    • Like 2
  • Daniel check icon
    Stimate domnule profesor, citind ultimele rinduri din articol am ris amar. Ma refer la urmatoarele: “... oamenii inteligenți și cultivați că nu mai e suficient să-și onoreze inteligența doar cu diplome. Că trebuie să strângă rândurile, indiferent de opțiunile ideologice, pentru a face față acestei amenințări reale...”. Am incercat sa merg citeva sute de kilometri, pina la Bucuresti, ca sa propun o idee. Poate buna sau proasta, realizabila sau irealizabila. Nu costa decit timpul de 10-20 de minute ca cineva sa o asculte. Acest lucru cu citeva saptamini in urma. Am rugat un reporter sa-mi inlesneasca aceasta intilnire. Pina acum nu am primit nici un raspuns. Un alt caz au fost o serie de mesaje adresate domnului Lucian Mindruta, pentru a corecta o aberatie imensa, intr-un articol de pe site-ul Editia de dimineata. Am incercat acest lucru pe site, direct, fara nici un succes. Acel articol a avut 3310 vizualizari, pina astazi. Nu gasesc explicatii. Deci, credeti-ma ca exista dorinta, dar nu cred ca niste persoane necunoscute au audienta. Sunt mai importanti YouTube-ri sau TikTok-eri la moda, pentru ca ei fac audienta. De ce sa mai ascultam un nimeni, 10 sau 20 de minute? Sau macar sa ne corectam erorile, daca cineva le observa si ne informeaza, in mod pertinent. Dupa doua situatii similare mai are rost sa continui? Nu cred.

    • Like 1
  • Pot spune că rezonez cu ideile expuse în acest articol și felicit autorul pentru modul în care a reușit să le capteze esența.

    Nu cu mult timp în urmă, "cugetam" la următoarele.... poporul român, ca orice popor are (sau avea, încă nu m-am hotărât) o inteligență colectivă care naște "vorbe" ce rămân valabile peste timp, drept proverbe, zicale sau simple expresii.

    Haideți să punem cap la cap două astfel de "vorbe":

    - "prostul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul"
    - "prost de bubuie"

    Apoi haideți să mai adăugăm "cine se aseamănă se adună" și apoi să ponderăm totul cu super-puterile oferite de media și social-networking... oricui, inclusiv subiecților înțelepciunii populare authotone (cu o nevoie acută de a bubui și a rezona în bubuire)

    Unde ajungem? Din păcate, în prezent.... la o ciudată scară de valori răsturnată :(

    Soluții? Eu, unul - nu văd, cel puțin, nu pe termen scurt.

    • Like 1
  • Intotdeauna "prostii" sunt ceilalti. Indiferent pe cine intrebi,
    • Like 4
    • @ Sorin Gherghel
      Delia MC Delia MC check icon
      Referindu-ne nu la proștii oligofreni cu IQ ‹ 70 ci la cei la care articolul face referire:
      prostul devine prost când nu știe, dar nu știe că nu știe ori refuză să afle că nu știe și crede că nici n-are nevoie.
      • Like 0
  • Nu pot sa nu ma gandesc la deja celebrul citat al lui Umberto Eco:

    “Social media gives legions of idiots the right to speak when they once only spoke at a bar after a glass of wine, without harming the community. Then they were quickly silenced, but now they have the same right to speak as a Nobel Prize winner. It's the invasion of the idiots.”

    • Like 0
  • Locuiesc de 15 ani in alta tara si in Romania vad o problema de fond: lipsa de bun simt si de respect. In mediul online din alte tari exista ignoranta dar atacurile la persoana si injuriile sunt foarte rare. Asta spune multe despre noi ca natie.
    • Like 1


Îți recomandăm

Scoala de asistenti

Săli mari de curs, coridoare largi, încăperi care simulează la detaliu saloane de spital, manechine și roboți care vorbesc și sunt conectați la senzori ce transmit profesorilor supraveghetori dacă manevrele sunt efectuate corect. Dar- dincolo de teorie și practică- cei care trec pe aici își însușesc una dintre cele mai importante comportamente ale unui cadru medical: cum să arate empatie față de bolnavii pe care îi tratează.

Citește mai mult